Data: 20.05.2024
SOLUTIE: Incheiere
Admite sesizarea din oficiu.
Indreapta erorile materiale strecurate in cuprinsul sentin?ei civile nr. 1 din 4 ianuarie 2022, pronuntate de Curtea de Apel Bucure?ti – Sec?ia a IX-a Contencios Administrativ ?i Fiscal in dosarul nr. 8178/2/2021, astfel cum a fost indreptata anterior prin incheierea de sedinta din data de 14.07.2022, aceasta urmand a avea, in urma corecturilor necesare, urmatorul continut:
„R O M A N I A
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR.8178/2/2021
SENTINTA CIVILA NR.1
SEDINTA PUBLICA DE LA 04 IANUARIE 2022
CURTEA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE – AMER JABRE
GREFIER - GEORGETA POSTEA
Pe rol fiind solutionarea actiunii in contencios administrativ si fiscal formulata de reclamantul Popa Ioan Aurelian si petentul Secu Cristian Adrian, cu domiciliul in Bucure?ti, str. Dumbrava Noua nr.18, sector 5, in contradictoriu cu paratii Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, Guvernul Romaniei si Ministerul Afacerilor Interne prin Directia Generala Juridica, avand ca obiect „ordonanta presedintiala”.
La apelul nominal facut in sedinta publica, in ordinea listei de sedinta, a raspuns reclamantul Popa Ioan Aurelian, prin avocat Ciuchi Elena Corina, in baza imputernicirii avocatiale (copie) aflate la dosarul cauzei si paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic Ionut Adrian Marcosanu, cu imputernicire pe care o depune la dosar, lipsind petentul Secu Cristian Adrian si paratii Guvernul Romaniei si Ministerul Afacerilor Interne, prin Directia Generala Juridica.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza Curtii faptul ca la data de 30.12.2021, prin serviciul registratura, s-a depus de catre reclamantul Popa Ioan Aurelian o cerere precizatoare 1 exemplar (e-mail), precum si faptul ca la data de 30.12.2021 s-a depus de catre paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta intampinare la cererea modificatoare.
La interpelarea expresa a Curtii, daca s-a primit cererea precizatoare a actiunii si cererea de interventie accesorie, paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, arata ca a luat cunostinta de acestea, precum si faptul ca a depus intampinare.
La interpelarea expresa a Curtii, daca s-a lecturat intampinarea formulata de paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, reclamantul, prin avocat, arata ca a luat cunostinta de aceasta.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia netimbrarii actiunii, invocata de Guvernul Romaniei.
Reclamantul, prin avocat, apreciaza ca actiunea a fost timbrata, solicitand a se avea in vedere faptul ca odata cu cererea introductiva a depus dovada achitarii taxei de timbru; la acel moment a timbrat cu suma de 70 lei, respectiv 50 lei pe capatul de cerere privind suspendarea si 20 lei pe ordonanta presedintiala, iar ulterior, in momentul in care a transformat cererea in cerere de drept comun, a depus suplimentar dovada achitarii diferentei taxei de timbru pentru cererile de drept comun, astfel incat apreciaza ca cererea este legal timbrata.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, lasa la aprecierea instantei.
Curtea va respinge exceptia netimbrarii actiunii ca neintemeiata, dat fiind ca din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca reclamantul si-a indeplinit obligatia de timbrare a actiunii.
De asemenea, acorda cuvantul pe admisibilitatea in principiu a cererii de interventie accesorie, formulata de petentul Secu Adrian Cristian.
Reclamantul, prin avocat, apreciaza ca cererea de interventie accesorie este admisibila in principiu.
In primul rand, solicita a se respinge exceptia lipsei de interes a petentului, observandu-se ca petentul inca din cuprinsul cererii de interventie accesorie si-a justificat interesul, a motivat faptul ca nu este o persoana vaccinata si nici nu are cum sa se vaccineze, avand in vedere ca este o persoana hipertensiva si, mai mult decat, atat a si fost sanctionata contraventional.
Referitor la conditiile de admisibilitate in principiu a cererii de interventie accesorie, singura conditie este justificarea interesului propriu; or, in prezenta cauza se solicita anularea hotararii Guvernului, hotarare ce se impune inclusiv pentru petent, care nu este o persoana vaccinata, nici nu este trecuta prin boala, deci nu este detinator certificat Covid 19.
Curtea aduce la cunostinta ca s-a mai invocat si o relatie de prietenie cu reclamantul.
Reclamantul, prin avocat, arata ca aceasta, din punctul sau de vedere, este subiectiva.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, referitor la cererea de interventie accesorie apreciaza ca este inadmisibila, intervenientul accesoriu nu justifica un interes propriu, in sensul de folos practic, in opinia sa nefiind suficient ca motivare obtinerea unei practici judiciare favorabile in ceea ce il priveste.
Curtea va incuviinta in principiu cererea de interventie accesorie, pentru motivele vor fi mentionate in scris in cuprinsul practicalei.
Totodata, acorda cuvantul pe exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata formulate initial, prin care se solicita pronuntarea unei ordonante presedintiale, avand in vedere ca nu s-a renuntat la aceasta exceptie, invocata de Guvernul Romaniei.
Reclamantul, prin avocat, apreciaza ca aceasta exceptie este lipsita de obiect, in conditiile in care cererea a fost transformata in cerere de drept comun.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, lasa la aprecierea instantei referitor la exceptia invocata de Guvernul Romaniei.
Curtea va respinge, ca ramasa fara obiect, exceptia inadmisibilitatii cererii de pronuntare a unei ordonante presedintiale, data fiind transformarea actiunii de catre reclamant intr-o actiune in anulare de drept comun.
Totodata, Curtea invoca, din oficiu, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne si acorda cuvantul pe aceasta.
Reclamantul, prin avocat, arata faptul ca, tinand cont de toate inscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, de nota de fundamentare si de analiza factorilor de risc si celelalte documente depuse la dosarul cauzei, apreciaza ca aceasta exceptie se impune a fi admisa, deoarece paratul Ministerul Afacerilor Interne nu are calitate procesuala pasiva.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei si sa se dispuna scoaterea din cauza a Ministerului Afacerilor Interne prin Directia Juridica.
Curtea va ramane in pronuntare pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.
Totodata, acorda cuvantul pe exceptia autoritatii de lucru judecat provizorie, invocata de catre Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, invedereaza faptul ca, conform art. 430 alin. (4) din Codul de procedura civila, a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat provizorie, intrucat Curtea de Apel Bucure?ti –Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal s-a pronuntat pe toate capetele de cerere in dosarul nr. 6757/2/2021, prin sentinta civila nr. 1951 din 16.12.2021.
La interpelarea expresa a Curtii, daca in cauza mentionata era identitate de parti, paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, arata ca nu erau aceleasi parti, totodata depunand practica judiciara in acest sens.
Reclamantul, prin avocat, apreciaza ca nu se poate retine autoritatea de lucru judecat provizorie; efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat se poate retine atunci cand sunt indeplinite conditiile autoritatii de lucru judecat, iar una dintre conditii este aceea ca hotararea sa fie definitiva, iar in cazul acesta nu este vorba despre o hotarare definitiva, apreciind ca nu se poate retine efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat.
Mai mult decat atat, in doctrina se retine ca trebuie sa existe si identitate de parti; or, in aceasta cauza nu exista identitate de parti, in afara de Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, dar se discuta de un act administrativ, nu este vorba de aceiasi reclamanti, astfel incat nu considera ca se poate da curs efectului pozitiv.
In timpul dezbaterilor se prezinta si intervenientul Secu Adrian.
Curtea procedeaza la identificarea intervenientului, care se legitimeaza cu cartea de identitate; totodata, curtea aduce la cunostinta faptul ca s-a acordat cuvantul pe exceptia autoritatii de lucru judecat provizorie, invocata de paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, care vizeaza intreaga actiune.
Intervenientul Secu Adrian solicita respingerea acesteia ca nefondata, dat fiind faptul ca nu exista identitate de parti, deci hotararea nu este opozabila, nu exista aceeasi cauza, fiind invocate motive de nulitate diferite, solicitand respingerea acesteia.
Reclamantul, prin avocat, solicita a se avea in vedere si situatia atipica a reclamantului din prezenta cauza, solicitand a se avea in vedere faptul ca reclamatul are anticorpi potrivit analizelor efectuate, nu este doar o persoana nevaccinata si netrecuta prin boala, este o persoana nevaccinata, trecuta prin boala, dar care nu a raportat, nu din propria culpa, ci nu si-a dat seama ca sufera de Covid 19 si are anticorpi, astfel incat trebuie cauza trebuie privita particular, nu ca celelalte cauze.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare, invocata de Guvernul Romaniei.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic solicita admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de suspendare invocata de catre Guvernul Romaniei, in ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii de suspendare, atat in ceea ce priveste hotararea Guvernului, cat si in ceea ce priveste hotararea C.N.S.S.U. care a stat la baza emiterii hotararii Guvernului.
Reclamantul prin avocat solicita a se avea in vedere deciziile Curtii Constitutionale invocate in cererea introductiva si cererea modificatoare, toate prevederile dreptului comunitar invocate, deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului invocate si de asemenea cauza C432/05 invocata de catre intervenientul accesoriu in interventia accesorie, cauza pe care intelege sa o invoce, inclusiv practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
De asemenea, apreciaza ca suspendarea este admisibila prin raportare la dreptul international si dreptul comunitar aplicabil, inclusiv si prin raportare la considerentele tuturor deciziilor Curtilor Constitutionale invocate.
Intervenientul Secu Adrian solicita respingerea exceptiei ca vadit nefondata, dat fiind faptul ca in procedura de atac interna nu exista o cale de atac efectiva, astfel incat sa asigure justitiabilului limitarea caracterului dreptului temporar al starii de urgenta de sanatate publica prevazut de art. 53 alin. (2) din Constitutie, ceea ce are drept consecinta o permanentizare a efectelor potential negative.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, pentru faptul ca nu s-a solicitat revocarea pe cale administrativa, invocata de Guvernul Romaniei prin intampinare.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei invocata de Guvernul Romaniei.
Reclamantul, prin avocat, solicita respingerea exceptiei, apreciind ca aceasta procedura prealabila administrativa nu era obligatorie prin raportare la dispozitiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba de acte administrative care au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice; mai mult decat atat, procedura prealabila administrativa priveste doar actele administrative individuale; or, in prezenta cauza nu este vorba de acte administrative individuale.
Intervenientul Secu Adrian solicita respingerea exceptiei ca vadit nefondata si sa se acorde si o amenda judiciara, deoarece Guvernul Romaniei isi invoca propria culpa pentru neadoptarea unei legi care sa se puna in acord cu Hotararea Guvernului nr. 1242/2021.
Reclamantul, prin avocat, invedereaza Curtii faptul a se avea in vedere ca, cel putin din calculele sale, termenul de 45 de zile in care Guvernul Romaniei sau autoritatile abilitate trebuiau sa adopte o procedura, tinand cont de considerentele si de hotararile Curtii Constitutionale, s-a implinit.
Cu atat mai mult exista o culpa a autoritatilor pentru nereglementarea unei proceduri care sa asigure efectiv dreptul de acces la justitie in ceea ce priveste masurile adoptate in temeiul Legii nr. 55/2020.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de Guvernul Romaniei, pe capatul de cerere privind anularea Hotararii C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
Reclamantul prin avocat invedereaza Curtii faptul ca cererea de chemare in judecata a fost formulata in contradictoriu cu Guvernul Romaniei pentru Hotararea Guvernului, in contradictoriu cu C.N.S.S.U. pentru Hotararea C.N.S.S.U.; nu avea cum sa mentioneze, adica era lipsit de sens sa mentioneze, ca cheama Guvernul pentru hotarare, cheama C.N.S.S.U. pentru hotararea C.N.S.S.U.; este de la sine inteles acest lucru, astfel incat solicita respingerea acestei exceptii.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, in ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a Guvernului Romaniei pe hotararea C.N.S.S.U. solicita admiterea acesteia, iar in acelasi timp intelege sa invoce din partea C.N.S.S.U. exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ceea ce priveste anularea Hotararii Guvernului.
Intervenientul Secu Adrian solicita respingerea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Guvernul Romaniei, ca lipsita de obiect.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ceea ce priveste anularea hotararii de Guvern, invocata de C.N.S.S.U.
Reclamantul prin avocat solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive in ceea ce priveste anularea hotararii de Guvern invocata de C.N.S.S.U., pentru aceleasi considerente expuse in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Guvernul Romaniei pe capatul de cerere privind anularea Hotararii C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
Curtea acorda cuvantul pe exceptia lipsei de interes a reclamantului, invocata de C.N.S.S.U. prin intampinare.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei, intrucat sustinerile din cuprinsul cererii initiale de chemare in judecata, cat si din cuprinsul cererii modificatoare, nu justifica un interes al acestuia, concluziile reclamantului nu sunt fundamentate de niciun studiu, motiv pentru care solicita a se dispune in consecinta.
Reclamantul, prin avocat, solicita respingerea exceptiei lipsei de interes a reclamantului, precizand ca a detaliat in cuprinsul cererii introductive si in cuprinsul cererii modificatoare interesul reclamantului.
In primul rand, solicita a se avea in vedere situatia particulara a reclamantului, iar in al doilea rand nu se poate retine, astfel cum a invocat C.N.S.S.U., faptul ca nu s-au adus precizari cu privire la iminenta producerii unui prejudiciu material asupra patrimoniului reclamantului; a anexat la dosarul cauzei o serie de procese-verbale prin care reclamantul a fost sanctionat contraventional si totodata mentioneaza faptul ca reclamantul a fost sanctionat contraventional inclusiv in temeiul acestei hotararii a Guvernului, astfel incat prejudiciul material este clar.
In situatia in care instantele judecatoresti nu vor anula procesele-verbale de contraventie, acesta va trebui sa achite aceste amenzi; mai mult decat atat, a depus la dosarul cauzei si un act medical cu privire la situatia medicala a reclamantului, in sensul ca medicul specialist i-a recomandat sa nu poarte masca faciala, fiindca are un diagnostic care nu-i permite purtarea mastii faciale.
Mai mult decat atat, solicita a se avea in vedere acele sustineri privind modul in care autoritatile statului au inteles sa-i comunice un proces verbal, i-au impactat viata personala si familiala, au creat o situatie de stres asupra minorilor, asupra copiilor reclamantului, astfel incat interesul reclamantului rezulta indubitabil din probele depuse la dosarul cauzei, solicitand respingerea lipsei de interes.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, invedereaza faptul ca s-a indicat un numar de cinci dosare contestate la Judecatoria Sectorului 1 si Judecatoria Sectorului 5, insa, din verificarile efectuate, aceste amenzi sunt aplicate de colegii de la Jandarmeria Romana in cursul lunii octombrie 2021, motiv pentru care considera ca nu au legatura cu obiectul prezentei cauze.
Intervenientul Secu Adrian solicita respingerea exceptiei si amendarea autoritatilor publice care au invocat exceptia cu rea credinta; reclamantul a depus procese verbale de contraventie in cuprinsul carora s-au aplicat sanctiuni pecuniare uriase, iar referitor la critica invocata de domnul consilier juridic solicita a se observa ca potrivit art. 23 din Legea nr.554, in ipoteza admiterii actiunii in anulare, considerentele, cat si hotararea, dobandesc autoritate de lucru judecat.
Ceea ce va ramane nelegal in temeiul acestei H.G., va ramane nelegal si pentru celelalte H.G., orice alt rationament fiind lipsit de logica.
La interpelarea expresa a Curtii, daca mai sunt alte exceptii de invocat, intervenientul arata ca are de invocat doua exceptii si anume exceptia inexistentei hotararii C.N.S.S.U. nr. 36/2020 depusa de C.N.S.S.U. la dosar, pentru ca aceasta nu apartine fondului activ al legislatiei, raportat la considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 429/2019, paragrafele 29 si 30; Curtea Constitutionala spune ca pronuntarea asupra exceptiei inexisten?ei actului nepublicat este o etapa ulterioara celei administrarii si aprecierii probelor, exceptia inexistentei putand fi supusa aprecierii exclusive instantei care judeca cauza.
Curtea aduce la cunostinta faptul ca nu formeaza obiectul actiunii anularea acestui act.
Intervenientul Secu Adrian arata ca intelege, dar aceasta a fost formulata ca aparare prin intampinare, motiv pentru care solicita admiterea exceptiei; iar cealalta este exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Directiei Generale Juridice pentru M.A.I. deoarece capacitatea sau personalitatea juridica a unei institutii inseamna asumarea unor drepturi si obligatii civile.
Or, Directia Generala Juridica este un dezmembramant al Ministerului Afacerilor Interne, fara personalitate juridica, care nu poate sta in justitie si sa prezinte interesele si drepturile acestora; este lipsita de relevanta existenta acelor ordine de ministru prin care se confera aceasta posibilitate, pentru ca din definitia personalitatii juridice prevazuta la art. 193 C.civil (daca nu se insala), nu poate sa aiba aceasta posibilitate.
Curtea va califica drept aparare de fond, exceptia inexistentei hotararii C.N.S.S.U. nr. 36/2020, urmand a se pune concluzii cu privire la aceasta, fie cu ocazia dezbaterilor pe fond, fie pe cererea de suspendare, astfel cum se va aprecia ca este relevant de catre par?i.
Totodata, acorda cuvantul pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Directiei Generale Juridice pentru M.A.I..
Reclamantul, prin avocat, in ceea ce priveste exceptia lipsei de reprezentant a Directiei Generale Juridice pentru M.A.I., o lasa la aprecierea instantei.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic lasa la aprecierea instantei.
Curtea va ramane in pronuntare asupra exceptiei lipsei de reprezentant a Directiei Generale Juridice pentru M.A.I. si acorda cuvantul atat in ceea ce priveste probatoriul, cat si pe cererea de suspendare.
Reclamantul, prin avocat, arata ca pe cererea de suspendare nu exista probatoriu suplimentar; doar ca si un motiv in plus solicita a se avea in vedere cauza C43/32/05 si considerentele acesteia mentionate in cererea de interventie accesorie.
In ceea ce priveste cererea de suspendare, solicita admiterea acesteia si a se avea in vedere toate considerentele expuse in cadrul cererii introductive si a cererii modificatoare, avandu-se in vedere faptul ca este vorba de drepturi garantate de Constitutie, drepturi garantate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dreptul de acces efectiv la instanta si de asemenea drepturi garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
De asemenea, solicita a se mai avea in vedere si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocate si dreptul comunitar invocat.
Intervenientul Secu Adrian solicita suspendarea ac?iunii abuzive a autoritatilor publice, care se desfasoara de aproximativ doi ani de zile; nu ne mai aflam intr-o situatie extraordinara care nu poate fi combatuta decat prin adoptarea unor masuri invazive, de genul prezentarii unor dovezi de testare, vaccinare sau trecere prin boala.
Mai arata faptul ca Statul roman a avut la dispozitie doi ani de zile sa isi adapteze corespunzator unitatile medicale astfel incat sistemul de sanatate publica sa faca fata unei astfel de situatii; mai mult, aceste masuri a caror suspendare se cere nu urmaresc un scop legitim al eliminarii persoanelor suspecte de a fi infectate cu virusul SARS-CoV-2, ci sunt un instrument de ingradire a libertatilor fundamentale, care este contrar dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei privitoare la statul de drept si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale obtinute in urma Revolutiei din 1989.
Cu privire la admisibilitate, aceasta a fost un aspect cu privire la cazul bine justificat, iar cu privire la paguba iminenta, solicita a se observa faptul ca atat reclamantul, cat si intervenientul in cauza nu pot sa beneficieze de exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale, fiindu-le interzis, deoarece din considerente, fie personale, fie medicale, daca nu te vaccinezi, daca nu te testezi sau daca nu te imbolnavesti, drepturile nu mai pot fi exercitate.
Nu se poate sustine faptul ca daca ai posibilitatea testarii, ai dreptul asigurat, pentru ca dreptul iti apartine tie ca individ, nu statului.
Cu privire la admisibilitate, pe langa decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene, pe care o considera aplicabila mutatis-mutandis in cauza dedusa judecatii, solicita a se observa ca nu exista nici un act normativ in legislatia Romaniei prin care sa se certifice starea de pandemie, iar considerentele C.N.S.S.U. referitoare la existenta decretului prezidential nu pot fi primite, pentru ca decretul prezidential a stabilit o alta situatie, prevazuta la situatiile de exceptii din art. 5 alin. (3) si anume existenta unei stari de urgenta; or, nu poate fi extinsa si la ipoteza pandemiei sau epidemiei.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, in ceea ce priveste cererea de suspendare, o lasa la aprecierea instantei
Curtea acorda cuvantul pe cererea de probe in ceea ce priveste actiunea in anulare.
Reclamantul prin avocat arata ca nu are alte inscrisuri de depus.
Curtea acorda cuvantul pe fondul cererii in anulare.
Reclamantul prin avocat solicita admiterea cererii, astfel cum a fost formulata, modificata si precizata.
Apreciaza faptul ca Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta si Guvernul Romaniei isi invoca propria culpa, acestia justifica necesitatea adoptarii acestor masuri pentru faptul ca nu sunt suficiente paturi pentru bolnavii Covid 19.
Mai arata faptul ca au trecut aproape doi ani, iar Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, invoca Legea nr. 55/2020, invoca necesitatea ocrotirii sanatatii publice; or, daca Legea nr. 55/2020 si tot cadrul normativ preexistent le permite sa adopte aceste masuri pentru a asigura aceasta presupusa sanatate, a ocroti aceasta presupusa sanatate publica, avea obligatia sa doteze unitatile medicale, sa angajeze personalul medical corespunzator, pentru a nu se ajunge la a elimina sau a aduce restrangeri drepturilor si libertatilor fundamentale.
Intr-adevar, Legea nr. 55/2020 permite restrangerea drepturilor si libertatilor, insa restrangerea trebuie sa se faca in acord cu Constitutia Romaniei, cu dreptul comunitar si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Mai mult decat atat, Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin intampinarea formulata, a sustinut faptul ca reclamantul isi invoca propria omisiune, insa aici nu este vorba de invocarea propriei omisiuni. De asemenea, a invocat ca doreste protejarea sanatatii, inclusiv a reclamantului si aduce in discutie testarea si pune testarea pe o pozitie ierarhic superioara fata de situatia in care o persoana are anticorpi. Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta sustine ca aceste masuri sunt necesare si ca vaccinarea este singura metoda, pentru faptul ca prin vaccinare se pot obtine anticorpi. Or, reclamantul are anticorpi si nu doar reclamantul, ci si orice alta persoana care se afla in situatia reclamantului; or, se neaga cu totul existen?a acestor anticorpi, insa se sustine ca se doreste vaccinarea pentru crearea anticorpilor.
In ceea ce priveste intampinarea formulata de paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, considera ca acesta a savarsit un abuz de drept si, de asemenea, a nesocotit doua articole foarte importante din Constitutia Romaniei, infaptuirea justitiei si instantele judecatoresti, solicitand a se avea in vedere faptul ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, iar controlul judecatoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Or, prin intampinare paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, a criticat practica acestui complet de judecata, in conditiile in care o hotarare a unei instante judecatoresti poate fi supusa numai controlului instantei ierarhic superioare, astfel incat considera ca prin sustinerile sale din cuprinsul intampinarii paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta a nesocotit aceste dispozitii ale Constitutiei Romaniei inclusiv statutul magistratilor potrivit Legii privind statutul magistratilor, nefiind vorba de un recurs in dosarul nr. 7277. Daca ar fi fost vorba de un recurs in dosarul nr.7277, ar fi inteles acele aprecieri cu privire la motivare, insa in acest dosar considera ca este un abuz de drept.
Intervenientul invedereaza faptul ca in convergenta cu sustinerile doamnei avocat doreste sa sublinieze aceasta atitudine abuziva prezentata de paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin intampinare, cu privire la criticile aduse hotararilor judecatoresti, in special hotararii pronuntate in dosarul 2516/2/2021; cumva se invoca culpa completului, in conditiile in care presedinta Curtii de Apel Bucure?ti a dispus printr-o rezolutie ca prezentul complet sa judece respectiva cerere. Mai mult, invoca ca nelegala compunere este o culpa a prezentei instante, in conditiile in care sigur in respectivul dosar, s-a incalcat si autoritatea de lucru judecat, prin care a invocat nelegala compunere, dar dincolo de aceste spete, intr-adevar, aduce critici hotararilor pronuntate de prezenta instanta in mod vadit nefondat.
Prin intampinarile formulate de M.A.I. si C.N.S.S.U. se spune ca Guvernul nu este initiator, ci este adoptator. In decizia nr. 239/2020 a Curtii Constitutionale se subliniaza expres ca Guvernul, in raport cu ordonanta de urgenta, este atat initiator, cat si cel care adopta hotararea.
O interpretare contrara a dispozitiilor Legii nr. 248/2013 ar goli de continut acele dispozitii pentru ca s-ar ajunge la ipoteza in care Consiliul Economic si Social sa nu-si mai indeplineasca rolul constitutional, de organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului si sa fie strict al Parlamentului pentru proiectele legislative depuse fie de senatori, fie de deputati.
Cu referire la lipsa de initiator al M.A.I., nu stie daca s-a depus documentatia administrativa la dosar, insa de pe site-urile autoritatilor publice, reiese ca adresele de inaintare ale proiectului de hotarare a Guvernului au ca emitent Departamentul pentru Situatii de Urgenta, deci nici ministerul ca autoritate publica si nici nu sunt semnate respectivele adrese de ministrul afacerilor interne.
Cu atat mai mult cu cat Guvernul prin intampinare specifica ca a respectat dispozitiile Hotararii Guvernului nr.561/2009, se poate observa cu claritate ca nu sunt respectate in aceasta cauza.
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 7 sau 73 din Legea 55/2020, care confera C.N.S.S.U. sau ministerelor de resort competen?a sa propuna spre adoptare Guvernului hotarari, solicita a se observa ca aceasta dispozitie unica nu poate constitui temei in prezenta cauza, deoarece aceasta dispozitie se interpreteaza distinct, fara a se corobora cu dispozitiile art. 4 alin. (1); aceasta ar insemna ca oricand, orice minister, orice C.N.S.S.U., orice DSU s.a.md., ar putea sa propuna prelungirea starii de alerta si atunci norma de la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55 ar fi golita de continut in contradictoriu cu orice principiu din teoria generala a dreptului.
Referitor la critica avizului Consiliului Legislativ, prin nesocotirea avizului prin adrese, pare a fi motivat principiul nediscriminarii, insa singura critica care mai ramane in picioare, din cele invocate prin cererea de interventie, ar fi faptul ca nu s-a propus printr-o nota justificativa.
Referitor la conditiile legale de prelungire a starii de alerta, solicita a se observa ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/2021 s-a stabilit clar ca prelungirea starii de alerta este circumscrisa unor conditii obiective, clare, care trebuie analizate cumulativ, nefiind indeplinita una din cele 5 conditii, iar starea de alerta este nula.
Invedereaza ca nu poate fi primita critica M.A.I. conform careia instanta de judecata nu poate analiza, din moment ce Curtea Constitutionala a stabilit clar ca nici amploarea situatiei de urgenta nu este indeplinita deoarece cazurile au fost in continua scadere, nici intensitatea situatiei de urgenta nu este indeplinita raportat la faptul ca se mentioneaza ca ar fi aparut o noua tulpina si asa se poate prelungi la infinit aceasta stare de urgenta.
Pentru considerentele aratate, solicita anularea in intregime a hotararii Guvernului, iar in subsidiar in masura in care se apreciaza ca criticile de nelegalitate nu sunt intemeiate, sa se anuleze doar masurile din anexa pana la solutionarea fondului.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic, solicita respingerea actiunii pentru argumentele expuse pe larg prin intampinare.
In ceea ce priveste masurile propuse de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta pe durata starii de alerta, solicita a se observa ca hotararile comitetului au fost emise cu respectarea conditiilor de legalitate si oportunitate, indicand in acest sens in cuprinsul intampinarii formulate la pagina 2 practica judiciara.
Referitor la constatarea pandemiei de Covid19, respectiv HC.N.S.S.U. nr. 36/2020, solicita a se avea in vedere hotararea pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti-Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 4457/2/2021 prin care a fost respinsa actiunea, mentinuta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 3979/16.09.2021.
In ceea ce priveste recunoasterea certificarii pandemiei, solicita a se avea in vedere dosarele nr. 4657/2/2021 si nr. 4781/2/2021.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 55, starea de alerta poate fi prelungita ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada de timp suplimentara.
Considera ca nu exista discriminare, intrucat ?inerea sub control a numarului de cazuri si sprijinirea unor masuri care sa conduca la reducerea cifrei de infectari constituie un scop legitim pe care autoritatile il urmaresc in indeplinirea obligatiilor de a asigura dreptul la sanatate publica.
Pentru considerentele aratate, cat si pentru cele expuse pe larg prin intampinare, solicita respingerea cererii ca neintemeiata.
Reclamantul prin avocat depune concluzii si inscrisuri doveditoare reprezentand cheltuieli de judecata, referitoare la taxele de timbru si cheltuielile de 1000 lei reprezentand cheltuieli de fotocopiere si cheltuieli de deplasare, fara onorariu de avocat.
Intervenientul Secu Adrian solicita cheltuieli de judecata reprezentand plata taxelor de timbru 10 lei catre C.N.S.S.U. si 10 lei catre Guvernul Romaniei taxa de timbru pentru cererea de interventie.
Paratul Comitetul National pentru Situatii Speciale de Urgenta, prin consilier juridic in ceea ce priveste cheltuielile de judecata le lasa la aprecierea instantei.
Curtea, in conformitate cu prevederile art.494 Noul Cod procedura civila, declara dezbaterile inchise si retine cauza spre solutionare.
In ceea ce priveste motivele care au dus la incuviintarea in principiu a cererii de interventie accesorie in interesul reclamantului, formulata de Secu Cristian Adrian, curtea retine ca, potrivit art. 61 alin. (1) din Codul de procedura civila, cererea de interventie accesorie poate fi formulata de oricine are interes, textul nefacand distinctie intre interesul patrimonial si interesul moral.
Ca atare, cererea de interventie accesorie poate fi formulata si de o persoana care justifica un interes moral in sustinerea pozitiei procesuale a uneia din partile originare din proces, cu conditia, evident, ca elementele factuale pe care le invedereaza sa fie suficient de convingatoare pentru a face dovada existentei unui astfel de interes.
In speta, intervenientul a relevat atat existenta unei relatii de prietenie cu reclamantul, cat si faptul ca este, la randul sau, afectat de actul normativ contestat, o eventuala admitere a actiunii in anulare, cu consecinta inlaturarii actului din circuitul juridic, profitand in egala masura si intervenientului, care, astfel, ar putea avea acces la activitatile si serviciile care, in prezent, sunt conditionate de prezentarea dovezii trecerii prin boala/a dovezii realizarii schemei complete de vaccinare/a dovezii testarii.
Curtea apreciaza ca cele de mai sus sunt suficiente pentru a crea o legatura de interes intre intervenient si pozitia procesuala a reclamantului, astfel incat cererea de interventie sa fie considerata admisibila in principiu.
Cererile
Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucure?ti - sectia a IX-a in data de 22.12.2021, reclamantul Popa Ioan Aurelian a chemat in judecata pe paratii Guvernul Romaniei, Comitentul National pentru Situatii de Urgenta si Ministerul Afacerilor Interne, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna, pe cale de ordonanta presedintiala:
1. Anularea partiala a Hotararii Guvernului nr. 1242/08 decembrie 2021, in ceea ce priveste articolele din Anexele la aceasta care permit participarea la diverse activitati numai persoanelor vaccinate/imunizate/testate;
2. Anularea partiala a Anexei la Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021, in ceea ce priveste articolele care permit participarea la diverse activitati numai persoanelor vaccinate/imunizate/testate;
3. Suspendarea Hotararii Guvernului nr. 1242/ 2021 in ceea ce priveste articolele din Anexele la aceasta care permit participarea la diverse activitati numai persoanelor vaccinate/imunizate/testate;
4. Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata constand in taxa de timbru.
In motivare, reclamantul a afirmat urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 112/2021, Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a propus prelungirea starii de alerta si a masurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, hotarare in baza careia a fost adoptata Hotararea Guvernului privind prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 09 decembrie 2021, precum si stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Astfel, starea de alerta a fost prelungita pentru 30 zile, incepand cu 09 decembrie 2021.
In ceea ce priveste interesul reclamantului in promovarea prezentei actiuni, arata ca reclamantul nu este vaccinat si nici nu detine un Certificat Covid-19 ca urmare a trecerii prin boala, insa are anticorpi neutralizanti pentru SARS-CoV-2 potrivit analizelor pe care le face cu caracter regulat.
A efectuat analize pentru detectarea anticorpilor neutralizanti SARS-CoV-2 atat in luna septembrie 2021, cat si in luna decembrie 2021 si de fiecare data rezultatul a fost pozitiv, in sensul ca au fost detectati anticorpi neutralizanti.
Prin urmare, reclamantul are anticorpii necesari combaterii imbolnavirii cu Covid-19, insa nu se bucura de plenitudinea drepturilor si libertatilor recunoscute de Constitutia Romaniei intrucat nu a fost indeplinita aceasta simpla formalitate de a fi raportata boala la Directia de Sanatate Publica.
Pentru aceasta simpla formalitate este obligat sa avanseze costuri pentru a se testa atunci cand doreste sa participe la diverse activitati, pentru care actele atacate conditioneaza accesul de detinerea unui Certificat Covid-19, desi, in concret, are anticorpii necesari si nu prezinta risc nici de imbolnavire si nici de transmitere a bolii.
Hotararile si dispozitiile contestate sunt contrare legii, pentru urmatoarele considerente:
I. Legalitatea actului administrativ
Drepturile fundamentale i-au fost abolite in conditiile in care reclamantul trebuie sa se testeze, desi, faptic, este in aceeasi situatie ca persoanele vaccinate sau cele trecute prin boala, dar pentru care imbolnavirea a fost raportata Directiei de Sanatate Publica si aceasta doar fiindca nu a fost indeplinita o formalitate-raportarea.
Considera ca asa-zisul scop al acestor masuri adoptate de autoritati este atins si in situatia in care o persoana, in concret, are anticorpi neutralizanti, insa nu detine Certificat Covid-19. Prin urmare, masurile sunt aplicate discriminatoriu fiindca unor persoane aflate in aceeasi situatie li se aplica reguli diferite, motiv pentru care actele atacate nu respecta cerinta legalitatii.
Art. 53 din Constitutia Romaniei- Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securita?ii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Nu este in ipoteza incriminata de art. 53 alin. (2) care permite restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale intrucat restrangerea nu este aplicata in mod nediscriminatoriu si aduce atingere existentei dreptului sau libertatii.
Este aplicata discriminatoriu pentru considerentele expuse anterior si aduce atingere existentei dreptului sau libertatii intrucat in lipsa testarii, reclamantul nu are acces la toate activitatile vizate de actele atacate. Practic, in lipsa testarii, desi are anticorpi neutralizanti, i-au fost abolite total drepturile si libertatile fundamentale pentru exercitarea carora este necesara prezentarea unui Certificat Covid-19.
De ce nu se impune testarea si persoanelor vaccinate sau celor trecute prin boala, raportate la Directia de Sanatate Publica daca scopul este combaterea raspandirii bolii? Doar pentru faptul ca nu a indeplinit aceasta formalitate se neaga total protectia de care beneficiaza si faptul ca nu prezinta risc de imbolnavire? Nu trebuie sa fie legea aceeasi pentru toti aflati in situatii asemanatoare si nu toti cetatenii sunt egali in fata legii? Acestea sunt principiile constitutionale, legea suprema a acestei tari.
Apreciaza ca este necesar sa se dea efect si principiilor generale aplicabile administratiei publice, enuntate in Codul administrativ:
„Art. 6: Principiul legalitatii
Autoritatile si institutiile administratiei publice, precum si personalul acestora au obligatia de a actiona cu respectarea prevederilor legale in vigoare si a tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte.
Art. 7: Principiul egalitatii
Beneficiarii activitatii autoritatilor si institutiilor administratiei publice au dreptul de a fi tratati in mod egal, intr-o maniera nediscriminatorie, corelativ cu obligatia autoritatilor si institutiilor administratiei publice de a trata in mod egal pe toti beneficiarii, fara discriminare pe criteriile prevazute de lege.
Art. 8: Principiul transparentei
(1) In procesul de elaborare a actelor normative, autoritatile si institutiile publice au obligatia de a informa si de a supune consultarii si dezbaterii publice proiectele de acte normative si de a permite accesul cetatenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum si la datele si informatiile de interes public, in limitele legii.
(2) Beneficiarii activitatilor administratiei publice au dreptul de a obtine informatii de la autoritatile si institutiile administratiei publice, iar acestea au obligatia corelativa a acestora de a pune la dispozitia beneficiarilor informatii din oficiu sau la cerere, in limitele legii.
Art. 9: Principiul proportionalitatii
Formele de activitate ale autoritatilor administratiei publice trebuie sa fie corespunzatoare satisfacerii unui interes public, precum si echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementarile sau masurile autoritatilor si institutiilor administratiei publice sunt initiate, adoptate, emise, dupa caz, numai in urma evaluarii nevoilor de interes public sau a problemelor, dupa caz, a riscurilor si a impactului solutiilor propuse.”
Cerinta legalitatii hotararilor atacate nu este indeplinita, motiv pentru care se impune anularea acestora.
Art. 1 din O.G. nr. 137/2000:
„(1) In Romania, stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate de lege.
(2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii este garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi:
[...] d) drepturile civile, in special:
(i) dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;
[..] (ix) dreptul la libertatea de intrunire si de asociere;
(x) dreptul de petitionare;
e) drepturile economice, sociale si culturale, in special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare;
[.] (iv)dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;
(v) dreptul la educatie si la pregatire profesionala;
(vi) dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.”
Art. 2 din O.G. nr. 137/2000:
„(1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.”
Prin urmare, prin hotararile contestate se anihileaza exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale in mod discriminatoriu, incalcandu-se astfel Constitutia Romaniei, care este legea suprema a tarii, precum si O.G. nr. 137/2000.
Restrangerea este permisa numai daca este aplicata in mod nediscriminatoriu, conditie neindeplinita de hotararile contestate.
Actele contestate nu indeplinesc nici conditia oportunitatii fiindca, asa cum a precizat anterior, considerentele sunt aceleasi de mai mult de un an si jumatate, nu mai este vorba de un eveniment exceptional cu evolutie necontrolata, imprevizibila.
Invoca preambulul Legii nr. 55/2020:
„In conditiile in care, in contextul situatiei de criza generate de pandemia de COVID-19, este necesara adoptarea de catre Parlamentul Romaniei, prin lege, a unor masuri restrictive, cu caracter esentialmente temporar si, dupa caz, gradual, proportionale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa drepturilor conventionale, unionale si constitutionale la viata, integritate fizica si sanatate ale persoanelor, in mod nediscriminatoriu, si fara a aduce atingere existentei altor drepturi sau libertati fundamentale.”
Este aceasta amenintare iminenta din moment ce dureaza de un an si jumatate, evolutia a devenit predictibila, iar Guvernul Romaniei si Comitetul National pentru Situatii de Urgenta inteleg sa adopte numai si numai aceleasi masuri, de restrangere a drepturilor si libertatilor fundamentale?
Apreciaza ca amenintarea nu este iminenta si pe cale de consecinta, hotararea de prelungire a starii de alert nu are suport nici macar in Legea nr. 55/2020, invocata in preambulul hotararii ca temei legal.
In concluzie, actele contestate nu indeplinesc conditiile de legalitate si de oportunitate si se impun a fi anulate.
II. Invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 457/25.06.2020, care a aratat ca:
„Or, premisa este aceea ca statul de drept, chiar si in perioada starii de alerta, consacra o serie de garantii menite sa asigure respectarea drepturilor si a libertatilor cetatenilor, respectiv incadrarea autoritatilor publice in coordonatele dreptului, impunand ca garantiile juridice ale drepturilor prevazute de Legea fundamentala in beneficiul cetatenilor sa fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost reglementate.[. ]
Statul de drept consta in mai multe aspecte care sunt toate de importanta capitala si trebuie mentinute intr-un mod integral. Aceste elemente sunt principiul legalitatii, separarea puterilor, impartirea puterilor, drepturile omului, monopolul statului asupra fortei, administrarea publica si independenta a justitiei, protectia vietii private, dreptul la vot, libertatea de acces la puterea politica, participarea democratica a cetatenilor si supravegherea de catre acestia a procesului decizional, luarea deciziilor, transparenta guvernarii, libertatea de exprimare, asociere si intrunire, drepturile minoritatilor, precum si regula majoritatii in luarea deciziilor politice. Statul de drept inseamna ca agentiile guvernamentale trebuie sa functioneze in cadrul legii si actiunile lor trebuie sa fie supuse controlului de catre instantele independente.”
„Starea de alerta reprezinta raspunsul la o situatie de urgenta de amploare si intensitate deosebite, determinata de unul sau mai multe tipuri de risc, constand intr-un ansamblu de masuri cu caracter temporar, proportionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia si necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale importante ori a proprietatii”. - art. 2 din Legea nr. 55/2020
Prin urmare, starea de alerta trebuie sa aiba caracter temporar, iar masurile restrictive trebuie sa aiba caracter temporar, sa fie graduale, proportionale cu nivelul de gravitate si necesare pentru inlaturarea unor amenintari iminente.
Or, folosind argumentele aduse in prezenta cauza cu privire la cerinta legalitatii, continutul actului administrativ nu este conform cu continutul legii in baza careia este emis fiindca masurile nu sunt nici proportionale si nici necesare pentru prevenirea si inlaturarea unei amenintari iminente.
Invoca si faptul ca Hotararea Parlamentului Romaniei pentru incuviintarea starii de alerta este lipsita de fundament constitutional, prin raportare la Decizia Curtii Constitutionale nr. 672/2021. Pe cale de consecinta, cum se poate prelungi o stare de alerta daca hotararea prin care, initial, starea de alerta a fost incuviintata, a fost declarata neconstitutionala? Aceste argumente sunt coroborate cu cele expuse in cererea modificatoare privind legalitatea existentei starii de alerta pe teritoriul Romaniei.
Adoptandu-se aceasta decizie prin raportare la Legea nr. 55/2020, Curtea Constitutionala a aratat ca nu se permite eludarea cadrului constitutional care guverneaza legalitatea, separatia puterilor in stat si conditiile restrangerii unor drepturi si libertati.
III. Scopul instituirii Certificatului Covid-19 la nivelul Uniunii Europene nu este acela de a conditiona participarea la diverse activitati de detinerea acestui certificat si nici de a lipsi persoanele de drepturi si libertati fundamentale prin intermediul acestui certificat.
Scopul adoptarii Regulamentului nr. 2021/953 rezulta din alineatele (1), (3), (6) (14), (15), (56) in care se vorbeste exclusiv de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre, precum ?i restrictii la intrarea pe teritoriu. Acelasi scop este reluat si in preambulul O.U.G. nr. 68/2021 care face referire la acest regulament si la facilitarea liberei circulatii pe durata pandemiei de COVID-19. In concluzie, acest regulament si O.U.G. nr. 68/2021 vizeaza libera circulatie a persoanelor, nu si utilizarea certificatului digital cu scopul restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale.
Mai mult, utilizarea certificatului digital in acest scop este si contrara regulamentului in considerarea caruia a fost adoptata O.U.G. nr. 68/2021. A se observa alineatele (14) si (36) din preambulul regulamentului:
„Acesta nu ar trebui inteles ca o facilitare sau ca o incurajare a adoptarii de restrictii privind libera circulatie sau de restrictii ale altor drepturi fundamentale, ca raspuns la pandemia de COVID-19, avand in vedere efectele lor negative asupra cetatenilor si activitatilor economice din Uniune. Orice verificare a certificatelor care alcatuiesc certificatul digital al UE privind COVID nu ar trebui sa determine introducerea unor restrictii suplimentare privind libera circulatie pe teritoriul Uniunii sau a unor restrictii pentru calatoriile in interiorul spatiului Schengen.
Este necesar sa se previna discriminarea directa sau indirecta impotriva persoanelor care nu sunt vaccinate, de exemplu din motive medicale sau deoarece acestea nu fac parte din grupul-tinta pentru care vaccinul impotriva COVID-19 este administrat sau autorizat in prezent, cum ar fi copiii, sau deoarece nu au avut inca posibilitatea sa fie vaccinate sau au ales sa nu se vaccineze. Prin urmare, detinerea unui certificat de vaccinare sau detinerea unui certificat de vaccinare care indica un vaccin impotriva COVID-19 nu ar trebui sa fie o conditie prealabila pentru exercitarea dreptului de libera circulatie sau de utilizare a serviciilor de transport transfrontalier de persoane, cum ar fi companiile aeriene, trenurile, autocarele, feriboturile sau orice alt mijloc de transport. In plus, prezentul regulament nu poate fi interpretat ca instituind un drept sau o obligatie de a fi vaccinat.”
Daca emitentul regulamentului precizeaza, expres, ca nu trebuie inteles ca o facilitare sau ca o incurajare a adoptarii de restrictii ale altor drepturi fundamentale, de ce Guvernul Romaniei utilizeaza acest certificat tocmai pentru a restrange drepturi fundamentale? De ce conditioneaza accesul in locuri sau participarea la activitati de detinerea acestui certificat?
A se observa si urmatoarele considerente din preambulul regulamentului:
„Prin urmare, domeniul si perioada de aplicare ale tuturor masurilor luate ar trebui sa fie limitate cu strictete, in concordanta cu efortul de a restabili libera circulatie pe teritoriul Uniunii, iar masurile respective nu ar trebui sa depaseasca ceea ce este strict necesar pentru a proteja sanatatea publica. [...]
Potrivit dovezilor stiintifice actuale, care continua sa evolueze, se pare ca persoanele vaccinate sau care au avut un rezultat negativ recent la un test pentru depistarea COVID- 19 si persoanele care s-au vindecat de COVID-19 in ultimele sase luni prezinta un risc redus de infectare a altor persoane cu SARS-CoV-2. Libera circulatie a persoanelor care, potrivit unor dovezi stiintifice solide, nu reprezinta un risc semnificativ pentru sanatatea publica, de exemplu pentru ca sunt imune si nu pot sa transmita SARS-CoV-2, nu ar trebui sa fie restric?ionata, intrucat astfel de restrictii nu ar fi necesare pentru realizarea obiectivului de protectie a sanatatii publice.”
In consecinta, daca legiuitorul comunitar a stipulat ca libera circulatie a persoanelor care, potrivit unor dovezi stiintifice solide (in privinta reclamantului exista aceste dovezi- analizele de depistare a anticorpilor), nu reprezinta un risc semnificativ pentru sanatatea publica, de exemplu pentru ca sunt imune, nu ar trebuie sa fie restric?ionata, de ce autoritatile romane incalca vointa legiuitorului comunitar si lipseste persoanele de drepturi si libertati fundamentale? Insusi legiuitorul comunitar a zis ca aceste restrictii nu sunt necesare pentru realizarea obiectivului de protectie a sanatatii publice.
„Statele membre pot, in conformitate cu dreptul Uniunii, sa limiteze dreptul fundamental de libera circulatie din motive de sanatate publica. Orice restrictii privind libera circulatie a persoanelor pe teritoriul Uniunii care sunt instituite pentru a limita raspandirea SARS- CoV-2 ar trebui sa se bazeze pe motive specifice si limitate de interes public, si anume protectia sanatatii publice, astfel cum se precizeaza in Recomandarea (UE) 2020/1475. Este necesar ca astfel de masuri sa fie aplicate in conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, in special cu principiile proportionalitatii si nediscriminarii.”
Pe baza Hotararii Costa-Enel s-a dezvoltat ulterior o bogata jurisprudenta a Curtii de la Luxemburg referitoare la prioritatea dreptului comunitar, „principiu fundamental al ordinii juridice comunitare". Asadar, fundamentul principiului prioritatii este bazat pe jurisprudenta curtilor europene.
Decurgand din natura proprie a Comunitatii, prioritatea dreptului comunitar asupra celui national reprezinta o conditie sine qua non. Sau, altfel spus, redand unele din considerentele cele de mai sus citate din Hotararea Costa/ENEL, „Integrarea in dreptul fiecarui stat membru a dispozitiilor de natura comunitara si, mai larg, termenii si spiritul Tratatului, au drept corolar faptul ca statele nu pot impune, impotriva unei ordinii juridice acceptate de ele pe baza de reciprocitate, o masura unilaterala ulterioara contrara acestei ordini juridice".
In consecinta, dreptul comunitar si considerentele pentru care a fost adoptat Certificatul Covid-19 au prioritate, iar autoritatile romane nu ar trebui sa se abata de la considerentele Regulamentului atunci cand adopta masuri prin hotararile de prelungire a starii de alerta.
IV. Admisibilitatea cererii si suspendarea Hotararii Guvernului
Supune atentiei instantei de judecata Decizia nr. 392/08 iunie 2021 prin care Curtea Constitutionala a decis:
„Admite exceptia de neconstitu?ionalitate ridicata de Kapcza Mikolt Krisztina in Dosarul nr. 664/33/2020 al Curtii de Apel Cluj - Sectia a III-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si solutia legislativa din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit careia dispozitiile acestei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau se inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, sunt neconstitutionale.”
Prin aceasta Decizie Curtea Constitutionala a declarat ca fiind contrare Constitutiei Romaniei dispozitiile din Legea nr. 55/2020 prin care legiuitorul roman a decis sa aplice reglementarile de drept comun incidente in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau se inceteaza starea de alerta.
Face trimitere la paragrafele 46, 55-56 ale acestei decizii.
Precizeaza ca in lipsa unor asemenea proceduri se impunea aplicarea dreptului comunitar, mai exact a Recomandarii nr.8 din 1989 adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, care garanteaza instantelor posibilitatea suspendarii actelor administrative nelegale si a jurisprudentei aferente, precum si a Recomandarii nr.16/2003 a aceleiasi entitati, potrivit careia executarea deciziilor administrative trebuie sa tina seama de drepturile si interesele particularilor.
Arata ca in lipsa unei proceduri speciale instituite de Legea nr. 55/2020, singura procedura prin care se poate asigura dreptul la un proces echitabil si accesul efectiv la o instanta este procedura ordonantei presedintiale.
Articolul 1
„Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele in spiritul fraternitatii.”- Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Sunt egale in drepturi cu persoanele vaccinate si cele trecute prin boala, pentru care imbolnavirea a fost raportata la Directia de Sanatate Publica? Nu sunt.
Arata ca o parte din drepturile nesocotite prin hotararile atacate sunt ocrotite si de catre Conventia Europeana a Drepturilor Omului: art. 8, 11, 14.
De asemenea, aceste drepturi sunt recunoscute si de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si de catre Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
- art. 1, 7, 14, 15, 21 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;
- art. 7, 13, 20, 23, 25, 27 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Articolul 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului
„Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari.
In afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitatii.”
Daca toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi si fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate fara niciun fel de deosebire, cu ce drept Guvernul Romaniei si Comitetul National pentru Situatii de Urgenta il lipsesc de aceste drepturi, desi este imunizat?!
Invoca si dispozitiile art. 11 din Constitutia Romaniei care impun Statului Roman (pe cale de consecinta si Guvernului Romaniei) obligatia de a respecta tratatele internationale, deci inclusiv Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
V. Motivarea actului administrativ
Constitutia Romaniei prin art. 31 consacra dreptul la informatie, care implica si obligativitatea motivarii actelor administrative individuale, motivarea, ca principiu al procedurii administrative, fiind o conditie de fond a actului administrativ.
In baza acestei consacrari constitutionale, motivarea a devenit un principiu al procedurii de emitere a actelor administrative, o motivare gresita sau insuficienta fiind echivalenta cu lipsa motivarii, atragand nevalabilitatea actului in speta.
A admite posibilitatea ca autoritatea administrativa poata emite acte nemotivate ar insemna lasarea posibilitatii pentru aceasta de a eluda legea si imposibilitatea instantei de judecata de a verifica legalitatea actului in speta.
Practica ICCJ statueaza ca: „Motivarea actului administrativ constituie, intr-adevar, o veritabila conditie de validitate a acestuia, o garantie impotriva conduitei arbitrare a autoritatilor publice, menita sa asigure posibilitatea verificarii limitelor exercitarii puterii lor discretionare. (..)”.
Verificarea vizeaza asadar temeiurile si efectele deciziei administrative prin prisma unui echilibru rezonabil intre interesul public si cel privat pentru ca raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminenta interesului public definit in art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004 ca fiind interesul ce vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare si realizarea competentelor publice.
Tocmai de aceea amploarea si detalierea motivarii unui act administrativ se analizeaza in dependenta cu natura acestuia si cu circumstantele cauzei."
„Obligatia autoritatii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garantie contra arbitrarului administratiei publice si se impune cu deosebire in cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situatii juridice individuale si subiective.
Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenta emitentului, ci trebuie sa contina elemente de fapt si de drept care, pe de o parte, sa permita destinatarilor sa cunoasca si sa evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate.
In jurisprudenta comunitara s-a retinut in mod constant ca amploarea si detalierea motivarii depind de natura actului adoptat sau emis si de circumstantele fiecarui caz, o motivare insuficienta sau gresita fiind considerata echivalenta cu lipsa motivarii ."
In doctrina si in practica (incluzand aici nu numai practica instantelor nationale, dar si pe cele comunitare si C.E.D.O.) exista unanimitate in a aprecia ca nemotivarea unui act administrativ nu vizeaza numai dimensiunea formala a legalitatii, ci vizeaza insasi existenta acestuia, fiind o conditie de fond. Nu in ultimul rand, controlul de legalitate pe care il infaptuieste instanta de contencios administrativ devine imposibil de exercitat in contextul in care resorturile administratiei nu ii sunt cunoscute.
Intrucat aduc o limitare drepturilor si libertatilor fundamentale, actele administrative trebuie sa respecte o anumita forma. Orice ingerinta a statului in sfera drepturilor si intereselor private trebuie sa fie bine definita pentru a nu deschide drumul arbitrarului si abuzului.
Principiul formalismului reprezinta o dominanta a dreptului public, intrucat este un drept al constrangerilor, raportul juridic incheiat fiind unul de subordonare, motiv care impune pentru administratie sa actioneze numai in limita a ceea ce este expres permis de lege, fapt ce trebuie sa iasa in evidenta, cu usurinta, din continutul sau.
Prin urmare, pentru a se putea verifica riguros conformitatea comportamentului organelor administrative cu legea pe care o aplica, acest comportament trebuie sa se circumscrie unor cerinte de fond si forma bine definite.
Obligatia autoritatii publice de a asigura informarea corecta a beneficiarului asupra unei decizii de natura de a produce ingerinte in drepturile si interesele sale trebuie motivata nu doar din perspectiva competentei de a emite acest act, ci si din perspectiva posibilitatii autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; Desigur ea trebuie sa figureze chiar in cuprinsul actului si sa fie realizata de autorul sau.”
Acest rationament trebuie sa figureze chiar in cuprinsul actului. Lipsa motivarii nu poate fi implinita ulterior. Asadar, a motiva implica a face cunoscute cu claritate elementele de fapt si de drept care permit intelegerea si aprecierea legalitatii sale, iar importanta acestei exigente depinde in mod considerabil de natura actului, de contextul juridic in care el intervine, precum si de interesele pe care destinatarii actului ar putea sa le aiba in primirea acestor explicatii. Motivarea trebuie sa permita judecatorului sa exercite un control asupra elementelor de fapt si de drept care au servit drept baza de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizata intr-un mod suficient de detaliat.
Potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene trebuie sa se faca distinctie intre obligatia de motivare a deciziilor, care reprezinta o norma de procedura fundamentala, si problema temeiniciei motivarii, care tine de legalitatea de fond a unui act in litigiu. Prin urmare, motivele prin care se urmareste contestarea temeiniciei unui act sunt ineficiente in cazul in care este vorba despre un act lipsit de motivare sau insuficient motivat.
Instanta europeana subliniaza ca art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consacra „dreptul la buna administrare".
Conform alineatelor (1) si (2) din acest articol:
,,(1) Orice persoana are dreptul de a beneficia, in ce priveste problemele sale, de un tratament impartial, echitabil si intr-un termen rezonabil din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii.
2) Acest drept include in principal:
(a) dreptul oricarei persoane de a fi ascultata inainte de luarea oricarei masuri individuale care ar putea sa ii aduca atingere;
(b) dreptul oricarei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional si comercial;
(c) obligatia administratiei de a-si motiva deciziile ".
Face referire la art. 21 din Constitutia Romaniei.
Din preambulul hotararilor contestate rezulta ca emiten?ii s-au rezumat la a indica doar temeiurile de drept, facand o enumerare succinta a cauzelor care au determinat adoptarea lor, fara a le motiva insa, Desi, fata de impactul acestora asupra vietii de zi cu zi, se impunea o motivare pe larg a lor.
VI. Previzibilitatea legii
Hotararile contestate nu respecta criteriul previzibilitatii din moment ce aduc atingere drepturilor si libertatilor fundamentale, devenind obligatorii de pe o zi pe alta, iar aceasta situatie persista de un an si jumatate. Legislatia in discutie nu este predictibila, ceea ce face ca criteriul previzibilitatii sa fie nesocotit de catre parati.
Prin cererea din data de 24.12.2021, reclamantul a transformat cererea de emitere a unei ordonante presedintiale, intr-o actiune de drept comun si a completat actiunea, solicitand:
1.In principal, anularea in intregime a Hotararii Guvernului nr. 1242/08 decembrie 2021 si a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021.
2.In subsidiar, anularea partiala a Hotararii Guvernului nr. 1242/08 decembrie 2021 si anularea partiala a Anexei la Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021, in ceea ce priveste articolele care permit participarea la diverse activitati numai persoanelor vaccinate/imunizate/testate;
3. In principal si in subsidiar, suspendarea Hotararii Guvernului nr. 1242/08 decembrie 2021 in ceea ce priveste articolele din Anexele la aceasta care permit participarea la diverse activitati numai persoanelor vaccinate/imunizate/testate;
4. In principal si in subsidiar, obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata constand in taxa de timbru si alte cheltuieli ocazionate de acest litigiu.
In motivare, reclamantul a afirmat urmatoarele:
I. In ceea ce priveste anularea in intregime a Hotararii Guvernului nr. 1242/08 decembrie 2021 si a Hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021, supune atentiei instantei de judecata urmatoarele motive, aplicabile ambelor acte atacate:
A. Initierea proiectului de act normativ cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) si art. 5 alin. (2) coroborate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, fiind incalcate si dispozitiile H.G. nr. 561/2009
Din analiza coroborata a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si art. 5 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 se poate constata ca proiectele de acte normative pot fi initiate numai de autoritatea competenta potrivit legii sa le initieze.
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020: ”Starea de alerta poate fi prelungita, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.”
Avand in vedere ca, conform preambulului H.G.-ului, initiatorul este Comitetul National pentru Situatii de Urgenta si nu Ministrul Afacerilor Interne, actele atacate sunt nelegale.
De altfel, din proiectul hotararii de Guvern atacate, transmis Consiliului Legislativ, asa cum a fost publicat pe pagina de internet a Consiliului Legislativ, reiese ca acesta nu este semnat de nimeni si nici nu este stampilat, cu incalcarea H.G. nr. 561/2009.
De asemenea, nici adresele de inaintare nu sunt semnate de ministrul afacerilor interne, asa cum impune legea, ci sunt elaborate la nivelul DSU si semnate de Raed Arafat, cu incalcarea H.G. nr. 561/2009.
B. Starea de alerta nu mai trebuia prelungita
Pentru a garanta caracterul temporar al masurilor dispuse in timpul starii de alerta, dispozitiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevad ca starea de alerta nu poate fi dispusa decat pentru o perioada de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, in masura in care, dupa expirarea termenului de aplicabilitate a hotararii anterioare a Guvernului de instituire a acestei stari, se constata ca ratiunile care au determinat-o se mentin, legea prevede posibilitatea prelungirii starii de alerta, pentru acelasi termen limitat.
Dincolo de conditiile generale de valabilitate pe care trebuie sa le respecte un act administrativ, hotararea Guvernului privind prelungirea starii de alerta este circumscrisa unor conditii obiective, clare, respectiv „ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada suplimentara“ si „pentru motive temeinice“ [art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020].
Pentru a asigura transparenta criteriilor pe care Guvernul le evalueaza cu prilejul declararii si al prelungirii starii de alerta, in cuprinsul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 legiuitorul a prevazut, in mod expres, ca vor fi avute in vedere:
a) amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel local, judetean sau national;
b) intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;
c) insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns;
d) densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc;
e) existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Circumscrierea clara a starii de alerta indeplinirii conditiilor obiective care impun declararea acesteia reiese si din prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, care precizeaza ca: „Starea de alerta inceteaza, inainte de implinirea termenului pentru care a fost declarata ori prelungita, atunci cand analiza factorilor de risc indica faptul ca nu mai este necesara mentinerea unui raspuns amplificat.“
Prin natura ei, starea de alerta este, in mod necesar, ceva temporar, exceptional, care nu poate fi transformat in ceva general, avand in vedere ca restric?ionarea drepturilor fundamentale ale omului nu poate fi permanentizata. Starea de alerta dureaza de mai bine de un an si jumatate, starea de alerta devenind regula, s-a pierdut caracterul esen?ialmente temporar al acestei stari.
Ansamblul conditiilor legale care conditioneaza prelungirea starii de alerta prin hotarare a Guvernului dobandeste eficienta doar in masura in care exista un mecanism de control al respectarii acestor conditii si de sanctionare a eventualelor incalcari.
La data de 07.12.2021:
- Numarul de cazuri confirmate cu virusul SARS-CoV-2 a fost: 1.421;
- Media nationala a incidentei cumulate a cazurilor pe ultimele 14 zile la mia de locuitori a fost de 1,19, fiind intr-o continua scadere.
Se poate observa astfel ca nu sunt indepliniti cumulativ factorii de risc prevazuti de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, nefiind sustinuta si cu atat mai putin dovedita nici amploarea situatiei de urgenta si nici intensitatea situatiei de urgenta.
Or, indeplinirea cumulativa a acestor conditii obiective este obligatorie pentru prelungirea starii de alerta (a se vedea in acest sens considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/08.06.2021, obligatorie conform art. 147 alin. (4) din Constitutie).
Cu toate acestea, C.N.S.S.U. (organ neabilitat potrivit Legii nr. 55/2020), prin Hotararea nr. 112/07.12.2021 a propus, in mod nelegal, prelungirea starii de alerta, iar Guvernul, in mod nelegal, a tinut cont de aceasta propunere.
C.N.S.S.U. nu este organul abilitat potrivit Legii nr. 55/2020.
II. Suplimentar, pentru anularea doar a H.G. nr. 1242/2021, se pot retine urmatoarele motive de nulitate:
A. Nu s-a efectuat o evaluare preliminara de impact, acestea fiind adoptate cu incalcarea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 24/2000 si art. 6 si 48 din O.U.G. nr. 57/2019
Avand in vedere faptul ca H.G.-ul care face obiectul prezentei actiuni:
- contine norme prin care se restrang numeroase activitati prin care este afectat exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si norme care impun obligativitatea prezentarii de catre cetateni a dovezii de eligibilitate (dovada vaccinare, testare, ca au trecut prin boala) pentru dobandirea si exercitarea de drepturi ceea ce determina insa?i negarea drepturilor si libertatilor fundamentale, H.G.-ul trebuia sa fie insotit, in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
- contine norme care prevad prezentarea rezultatului negativ al unui test RT-PCR negativ nu mai vechi de 72 ore sau al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 ore, H.G.-ul trebuia sa fie insotit in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului acestor hotarari pentru identificarea si analiza efectelor economice si sociale pe care le produce.
Asa cum reiese din nota de fundamentare nu s-a efectuat nicio evaluare preliminara a impactului acestui act normativ (a se vedea sectiunile 3-5 din Nota de fundamentare), nefiind astfel fundamentate noile reglementari, iar in ceea ce priveste impactul asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, nici macar nu s-a mentionat la sectiunea 3 din Nota de fundamentare o asemenea rubrica!!
Drept urmare, H.G.-ul a fost initiat cu incalcarea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 24/2000 si art. 6 si 48 din O.U.G. nr. 57/2019.
B. Nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic si Social anterior adoptarii H.G.-ului, acesta fiind adoptat cu incalcarea dispozitiilor art. 141 din Constitutie si art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 248/2013
Potrivit art. 141 din Constitutie: „Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de infiintare, organizare si functionare.”
Potrivit Legii nr. 248/2013, este obligatorie consultarea Consiliului Economic si Social (C.E.S.) de catre Guvern cu ocazia initierii de acte normative din domeniul de competenta al C.E.S..
Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avizele la proiecte de acte normative, avize care vor insoti, in mod obligatoriu, proiectul de act normativ, pana la adoptare, in cazul in care C.E.S. emite avizul.
In cazul in care C.E.S. nu emite avizul in termen de 10 zile de la primirea solicitarii din partea Guvernului, acesta din urma are dreptul sa transmita proiectele de acte normative fara avizul C.E.S., insa mentioneaza aceasta situatie, conform prevederilor art. 5 lit. a din Legea nr. 248/2013.
Din insusi obiectul Legii nr. 55/2020 si definitia starii de alerta, in sensul art. 2 din Legea nr. 55/2020, reiese ca starea de alerta consta in masuri prin care se restrange exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale.
Mai mult, masurile instituite prin H.G. prin care s-a restrans exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale se incadreaza in domeniile de competenta ale C.E.S. prevazute de:
- art. 2 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 248/2013 (drepturi si libertati cetatenesti) ca urmare a faptului ca masurile prevazute de aceste H.G.-uri afecteaza drepturi si libertati fundamentale;
- art. 2 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 248/2013 (politici in domeniul sanatatii) ca urmare a faptului ca acestea au fost emise pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Se impunea astfel ca masurile prevazute in H.G. sa faca obiectul analizei urmatoarelor comisii de specialitate constituite la nivelul Consiliului Economic si Social: Comisia pentru drepturi si libertati cetatenesti, egalitatea de sanse si de tratament, Comisia pentru relatiile de munca, politica salariala, incluziune sociala, protectie sociala si sanatate.
Referitor la existenta sau solicitarea unor avize in procedura de elaborare a actelor normative, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca acestea sunt aspecte ce tin de respectarea obligatiilor legale ale autoritatilor implicate in aceasta procedura.
De asemenea, Curtea a subliniat ca principiul legalitatii prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie impune ca atat exigentele de ordin procedural, inclusiv obtinerea avizelor, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii, acestea fiind instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica (Decizia nr. 139/2019 sau Decizia nr. 29/2020).
Totodata, invedereaza instantei ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 720 din 28 octombrie 2010, a anulat doua hotarari ale Guvernului ca urmare a lipsei solicitarii avizului C.E.S., retinand:
„Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii nematerializate in proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative si la proiectele de programe si strategii.(....)
Avizul consultativ se caracterizeaza prin aceea ca autoritatea publica, pentru care legea prevede competenta de a emite un act administrativ, este obligata sa solicite avizul, dar are libertatea de a aprecia daca se conformeaza sau nu continutului acestuia.
Pe cale de consecinta, lipsa avizului consultativ atrage nelegalitatea actelor administrative contestate in cauza.”
Se poate constata astfel ca solicitarea avizului consultativ a C.E.S. este o conditie procedurala anterioara adoptarii unui act administrativ normativ, a carui neindeplinire atrage nulitatea actului.
Totodata, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative impune ca „forma finala a instrumentelor de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa cuprinda referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Curtii de Conturi sau Consiliului Economic si Social.”
In speta, in Nota de fundamentare a H.G. nu se face nicio referire la faptul ca s-ar fi solicitat avizul C.E.S. (a se vedea Sectiunea a 6-a, pct. 5).
Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 constituie un veritabil criteriu de constitutionalitate prin prisma aplicarii art. 1 alin. (5) din Constitutie (Decizia nr. 22/2016, publicata in M.Of. nr. 160 din 2 martie 2016).
Drept urmare, nu a fost indeplinita conditia procedurala anterioara adoptarii H.G. de solicitare a avizului consultativ a C.E.S., ceea ce atrage nulitatea acestuia.
C. Nu au fost avute in vedere observatiile Consiliului Legislativ si nici nu a fost motivata neacceptarea lor, respectiv au fost adoptate cu incalcarea dispozitiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000
A fost solicitat avizul Consiliului Legislativ care a emis Avizul nr. 837/06.10.2021 prin care avizeaza favorabil proiectul, insa cu observatii si propuneri.
Cele mai importante observatii si propuneri sunt urmatoarele:
- La art. 5, formularea „isi mentin aplicabilitatea in masura in care dispozitiile acestora nu contravin masurilor stabilite in anexele nr 1-3 la prezenta hotarare" nu intruneste conditiile necesare de previzibilitate si accesibilitate si trebuie reanalizata.
- Reglementarea propusa pentru art. 4 alin. (1) din anexa nr. 2 are ca obiect stabilirea conditionarii participarii la anumite evenimente sportive sau culturale ori a prezentei in anumite spatii publice, prevazute in mai multe dispozitii din anexa nr. 3, de indeplinirea anumitor cerinte privind starea de sanatate sau de prezentarea dovezii vaccinarii ori testarii. Instituirea unei astfel de solutii legislative, care nu este limitata doar la desfasurarea unor evenimente pilot/test, este susceptibila de a incalca principiului egalitatii in drepturi, consacrat de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
Precizeaza ca principiile egalitatii in fata legii si interzicerea discriminarii sunt consacrate si de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum si de art. 20 si 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Mentioneaza ca, asa cum instanta de contencios constitutional a subliniat in Decizia nr. 244/2021, „potrivit jurisprudentei sale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational ( a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 23 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Asadar, avand in vedere neconstitu?ionalitatea privilegiului sau a discriminarii care a determinat, din punct de vedere normativ, incalcarea principiului, Curtea a constatat ca, potrivit jurisprudentei sale, discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept (Decizia Curtii Constitutionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constitutional specific, in cazul constatarii neconstitu?ionalita?ii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului ( a se vedea Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013 sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). In schimb, privilegiul se defineste ca un avantaj sau o favoare nejustificata acordata unei persoane/categorii de persoane; in acest caz, neconstitu?ionalitatea privilegiului nu echivaleaza cu acordarea beneficiului acestuia tuturor categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.
Observatiile sunt valabile si pentru solutia legislativa prevazuta la art. 4 alin. (2) si (3).
In plus, precizeaza ca norma propusa pentru art. 4 alin. (2) si (3) creeaza o situatie de discriminare pentru persoanele care nu pot, din considerente medicale, sau nu vor, din orice considerente, sa se vaccineze. Astfel, potrivit proiectului, aceste persoane nu vor putea participa la aceste activitati, chiar daca testele ar avea rezultat negativ sau daca s-ar afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu SARS-CoV-2.
Este necesara, de aceea, reevaluarea masurilor propuse, pentru respectarea principiului egalitatii in drepturi.
De altfel, Nota de fundamentare nu cuprinde precizari referitoare la motivarea stiintifica a acestor masuri, prin indicarea rezultatelor studiilor sau cercetarilor care au condus la stabilirea eficacitatii lor, fiind necesara completarea corespunzatoare a acesteia. Precizeaza ca, potrivit art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, care este indicat drept temei al instituirii masurilor, acestea trebuie sa prezinte masuri de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor. Prin urmare, in Nota de fundamentare trebuie precizate in mod expres elementele care conduc la concluzia ca masurile instituite intra in categoria celor prevazute la art. 5 alin. (2) lit. d).
In acest context sunt de analizat daca masurile propuse pot fi instituite printr-o hotarare a Guvernului.
Observatiile de mai sus sunt valabile si pentru masurile similare prevazute la normele din cuprinsul art. 2 pct. 4 si 5 din anexa nr. 3.
- La art. 4 alin. (4) din anexa nr. 2, intrucat nu toti organizatorii/operatorii economici care desfasoara activitati potrivit anexei nr. 3 sunt operatori de date cu caracter personal in sensul dispozitiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor), norma propusa trebuie reanalizata, sub aspectul respectarii prevederilor obligatorii ale acestui act juridic al Uniunii Europene. Avem in vedere faptul ca, prin scanarea codului QR se acceseaza date cu caracter personal.”
Or, potrivit art. 3 din Legea nr. 73/1993 privind infiintarea organizarea si functionarea Consiliului Legislativ:
„Avizul este consultativ si are ca obiect:
a) concordanta reglementarii propuse cu Constitutia, cu legile-cadru in domeniu, cu reglementarile Uniunii Europene si cu actele internationale la care Romania este parte, iar in cazul proiectelor de lege si a propunerilor legislative, natura legii si care este prima Camera ce urmeaza a fi sesizata;
b) asigurarea corectitudinii si claritatii exprimarii juridice, inlaturarea contradictiilor sau necorelarilor din cuprinsul proiectului de act normativ, asigurarea caracterului complet al prevederilor sale, respectarea normelor de tehnica legislativa, precum si a limbajului normativ;
c) prezentarea implicatiilor noii reglementari asupra legislatiei in vigoare, prin identificarea dispozitiilor legale care, avand acelasi obiect de reglementare, urmeaza sa fie abrogate, modificate sau unificate, precum si prin evitarea reglementarii unor aspecte identice in acte normative diferite.”
Cu toate ca, in avizul emis, Consiliul Legislativ a facut observatii cu privire la faptul ca normele cuprinse in hotararile Guvernului care contin referiri la indeplinirea anumitor cerinte privind starea de sanatate sau de prezentarea dovezii vaccinarii ori testarii incalca dispozitiile Constitutiei si a recomandat reevaluarea acestor masuri, Guvernul a mentinut acele masuri neconstitutionale in hotararea atacata, incalcand dispozitiile art. 6 si art. 48 din O.U.G. nr. 57/2019.
Mai mult, se poate retine neclaritatea si neprevizibilitatea art. 5 din H.G., cetatenii fiind obligati sa verifice multitudinea unor asemenea acte normative emise de diverse ministere si autoritati si sa verifice daca ele sunt compatibile cu noul H.G. si daca mai sunt aplicabile.
Totodata, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, observatiile si propunerile Consiliului Legislativ trebuie avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ.
In cazul in care nu accepta observatiile si propunerile Consiliului Legislativ (cum este cazul in speta), Guvernul trebuia sa motiveze neacceptarea acestora in cuprinsul actului de prezentare (nota de fundamentare) sau intr-o nota insotitoare, lucru pe care nu l-a facut. Se poate constata astfel, ca H.G.-ul atacat a fost emis cu incalcarea art.10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Mai mult, masurile privind restrangerea exercitiului unor drepturi nu pot fi adoptate decat prin lege, ca act normativ al Parlamentului.
D. Analiza factorilor de risc nu este intocmita de Grupul de Suport Tehnico-Stiintific, ci de o entitate straina de acesta (Centrul National de Conducere si Combatere a Interventiei) si este semnata doar de un colonel, fara a se preciza in niciun act normativ ca dansul este Seful C.N.C.C.I..
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020: „Starea de alerta se declara la nivel local, judetean sau national, atunci cand analiza factorilor de risc indica necesitatea amplificarii raspunsului la o situatie de urgenta, pentru o perioada limitata de timp, care nu poate fi mai mare de 30 de zile.”
Legea nr. 55/2020 nu indica, in cuprinsul sau, care este autoritatea/entitatea/structura competenta sa intocmeasca aceasta analiza, motiv pentru care este necesara completarea dispozitiei de mai sus cu normele de drept comun in materia managementului situatiilor de urgenta.
Potrivit art. 43 din O.U.G. nr. 21/2004: (4) Hotararile privind declararea, prelungirea sau incetarea starii de alerta se fundamenteaza in baza analizei factorilor de risc prevazuti la art. 41 de catre grupurile de suport tehnico-stiintific constituite pe tipuri de risc.
Dupa cum rezulta cu claritate din textul de mai sus, doar Grupul de Suport Tehnico-Stiintific poate elabora analiza factorilor de risc, iar nu Centrul National de Conducere si combatere a interventiei, care nu poate substitui acest rol, fiind deci un organ necompetent.
Potrivit cadrului normativ in vigoare, este de notorietate ca singurul Grup de Suport constituit este Grupul de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei.
Potrivit HC.N.S.S.U. nr. 3/2016, mentionat de M.A.I. in diverse intampinari, Grupul de suport este constituit din reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul pentru Situatii de Urgenta, Ministerului Sanatatii, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Transporturilor, Ministerului Educatiei Nationale si structurilor subordonate, experti, medici epidemiologi, medici medicina de urgenta, medici anestezie terapie intensiva, medici boli infectioase, consultanti, reprezentanti ai unor institute medicale/de cercetare, institutii servicii publice etc. cu atributii in domeniu.
Distinctia intre cele doua entitati/structuri si, implicit, prerogativele de care ele dispun este evidenta, fiind facuta si in cuprinsul altor acte normative.
Spre exemplificare, potrivit Legii nr. 136/2020:
Articolul 4: [...] Masurile si grupurile popula?ionale se stabilesc de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, in baza propunerii Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei.
Articolul 11 alin. (1): „Carantina pentru persoanele care sosesc in Romania [...] se dispune prin hotarare a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, la propunerea Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei [...]”
Articolul 19 (1): „In situatia existentei unui deficit de personal medical [...] personalul medical [...] poate fi detasat [...] (2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune [...] la solicitarea motivata a directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucure?ti, a inspectoratului judetean pentru situa?ii de urgenta sau al municipiului Bucure?ti ori a Centrului national de coordonare si conducere a interventiei.”
Ba mai mult, chiar Guvernul/M.A.I., in diverse intampinari, specifica expres ca la fundamentarea hotararilor au stat (sau ar trebui sa stea): „analizele unor specialisti, reuniti in Grupul de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei, masurile fiind propuse avand in vedere evolutia raspandirii infectiei la nivel national si de riscurile pe care le poate genera”.
Prin urmare, Guvernul Romaniei nu face dovada existentei unei analize a factorilor de risc intocmita de catre Grupul de Suport Tehnico-Stiintific privind Gestionarea bolilor Contagioase pe teritoriul Romaniei, motiv pentru care nu este indeplinita conditia premisa (a fundamentarii hotararii Guvernului prin care se poate dispune prelungirea starii de alerta pe baza analizei Grupului), prevazuta la art. 43 din O.U.G. nr. 21/2004. Distinct de aceste aspecte, in cuprinsul analizei nu reiese ca la intocmirea Analizei factorilor de risc au contribuit alte persoane decat un simplu colonel, fara nicio pregatire medicala.
Se ridica si problema calitatii acestui colonel si care este actul normativ prin care el a fost desemnat sef al C.N.C.C.I. sau cum functioneaza acest mecanism de desemnare a sefilor C.N.C.C.I. in conditiile in care sefii C.N.C.C.I. sunt diferiti la fiecare „analiza” a H.G.-urilor.
III. Interesul reclamantului in anularea actelor
In ceea ce priveste interesul reclamantului in anularea actelor, invoca urmatoarele articole din Anexa 3 la hotararea atacata:
Art. 1.
„In conditiile art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc urmatoarele masuri:
1. pentru prevenirea raspandirii infectiilor cu virusul SARS-CoV-2 sunt interzise organizarea si desfasurarea de mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte, spectacole, cursuri de instruire, workshopuri, conferinte sau alte tipuri de intruniri, organizarea de evenimente private (nunti, botezuri, mese festive si altele asemenea), precum si a intrunirilor de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, sportive sau de divertisment in spatii deschise sau inchise, cu exceptia celor organizate si desfasurate potrivit pct. 2-16.”
Libertatea intrunirilor este o libertate fundamentala, recunoscuta si ocrotita de Constitutia Romaniei. Prin hotararea Guvernului atacata a fost suprimata aceasta liberate, reclamantul neavand posibilitatea sa organizeze sau sa desfasoara mitinguri sau demonstratii.
Reclamantul intreprinde cu caracter regulat, ca activitate profesionala, ocupatie primara, activitati in spirit civic, prin care urmareste respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, in spiritul libertatii intrunirilor. Prin suprimarea acestei libertati este lipsit de posibilitatea desfasurarii acestei activitati, pe care o desfasoara ca o activitate profesionala. Aceste sustineri pot fi verificate prin consultarea paginii reclamantului pe platforma Facebook „aurelian.ro”.
Mai mult, reclamantul a fost sanctionat contraventional in repetate randuri, pentru presupusa nerespectare a hotararilor Guvernului care interzic organizarea si desfasurarea de mitinguri, demonstratii, fiind obligat la plata unor amenzi considerabile. Inclusiv in luna decembrie 2021 a fost sanctionat contraventional pentru presupusa nerespectare a acestei interdictii.
Astfel, a fost sanctionat contraventional pentru presupusa nerespectare a interdic?iei prevazute in actele atacate in prezenta actiune in data de 21.12.2021.
Nu considera ca i s-a respectat aceasta libertate din moment ce mitingurile si demonstratiile sunt conditionate de participarea numai a persoanelor care sunt vaccinate impotriva virusului SARS-CoV-2 si pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezinta rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu virusul SARS-CoV-2.
Testarea se face pe cheltuiala proprie a persoanei, fapt ce conduce la suprimarea dreptului si este discriminatorie in ceea ce il priveste intrucat unei persoanei vaccinate sau trecute prin boala, detinatoare a certificatului Covid-19, i se permite accesul fara costuri din partea acesteia, iar reclamantul, desi are anticorpi, fiind in aceeasi categorie cu aceste persoane, nu i se permite accesul.
Daca are anticorpi necesari si nu prezinta risc de imbolnavire si raspandire a bolii, de ce i se restric?ioneaza accesul, i se suprima o libertate fundamentala, practic desfasurarea ocupatiei principale? Cetatenii trebuie sa fie egali in fata legii, iar discriminarea este interzisa.
Paguba este iminenta si exista si urgenta: avand in vedere ocupatia sa, reclamantul va fi sanctionat contraventional si va fi obligat sa plateasca sume uriase cu titlu de amenda contraventionala, ceea ce il prejudiciaza. Deja a fost sanctionat contraventional cu suma de 7000 lei, pe numele sau fiind incheiate mai multe procese verbale de constatare a contraventiei.
Mai mult decat atat, dreptul la viata intima si familiala ii este anihilat intrucat in cursul acestei saptamani autoritatile statului au inteles sa ii comunice un proces verbal prin intermediul Jandarmeriei Romane, trimitand un dispozitiv de jandarmi inarmati si echipati ca pentru lupta. Precizeaza faptul ca acestia s-au prezentat la locuinta familiala, cu dispozitivele de avertizare luminoasa in functiune, fiind observati de catre copilul sau, care este minor, si care l-a sunat speriat, existand astfel posibilitatea afectarii dezvoltarii lui emotionale,
Practic, autoritatile statului incalca si principiul ocrotirii interesului superior al minorului, pericliteaza dezvoltarea armonioasa a unor minori, incalca in mod premeditat viata privata si aduc atingere, in mod grav, familiei, Desi exista o obligatie constitutionala de a respecta familia si viata privata. Cum protejeaza autoritatile publice familia daca comunica un proces verbal cu ajutorul jandarmilor, cu dispozitive de avertizare luminoasa in functiune, de parca ar fi fost vorba de un dosar penal, in care s-ar fi efectuat o perchezitie sau arestare.
Invoca prevederile art. 26, 48 si 49 din Constitutia Romaniei.
„Articolul 26:
Viata intima, familiala si privata
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insa?i, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.”
Se intreaba care este scopul real al schimbarii procedurii obisnuite, de comunicare a unui proces verbal prin intermediul Postei Romane, ca acest proces verbal sa fie comunicat, intr-un mod abuziv, fara a se tine cont de principii constitutionale, de catre un dispozitiv de jandarmi.
Aceleasi considerente si pentru accesul la cultura, care este un alt drept fundamental, ce i-a fost suprimat prin interzicerea spectacolelor, concertelor, intrunirilor de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, sportive sau de divertisment in spatii deschise sau inchise. Are anticorpi, la fel ca persoanele vaccinate sau trecute prin boala, detinatoarele unui certificate Covid-19, insa, spre deosebire de acestea, nu i se permite accesul decat pe cheltuiala proprie. Faptic, care este diferenta dintre el si aceste persoane?
Reclamantul isi face analize cu caracter regulat pentru a stabili nivelul anticorpilor, insa persoanele vaccinate si cele trecute prin boala, raportate la Directia de Sanatate Publica, nu se testeaza regulat si nici nu sunt testate pentru a se verifica nivelul anticorpilor. Autoritatile pleaca de la prezumtia ca aceste persoane au anticorpii necesari, ca nu prezinta risc de imbolnavire sau de raspandire, nu sunt testate in niciun fel, desi, in concret, exista posibilitatea si au existat numeroase cazuri cand anticorpii au disparut in perioada de valabilitate a certificatului Covid-19, iar aceste persoane s-au imbolnavit si au imbolnavit, la randul lor, alte persoane. Simpla detinere a certificatului a devenit o prezumtie suficienta pentru autoritati ca sa discrimineze, ca sa recunoasca deplinatatea drepturilor si libertatilor fundamentale persoanelor detinatoare, iar reclamantului i se suprima aceleasi drepturi, desi se afla in aceeasi situatie de fapt cu aceste persoane.
Obligarea unui persoane sa se testeze pe cheltuiala proprie duce la suprimarea drepturilor si libertatilor intrucat aceste teste au valabilitate 48 ore, respectiv 72 ore, ceea ce inseamna ca, pentru a avea o viata normala, la fel ca persoanele detinatoare a unui certificat Covid-19, trebuie sa se testeze de cateva ori pe saptamana, ceea ce nu este permis intr-o societate democratica, in care discriminarea nu este permisa.
Invoca ?i articolele 6 si 9 din Anexa 3 la H.G. atacata, care a preluat, ca atare, hotararea C.N.S.S.U. atacata.
In concret, reclamantul nu mai poate desfasura nicio activitate dintre cele desfasurate anterior declararii starii de urgenta/starii de alerta, desi are anticorpi. Practic, asa-numitul scop urmarit prin aceste masuri este atins in privinta reclamantului si cu toate acestea, el nu are acces la aceste activitati.
Paguba este iminenta: daca instanta de judecata nu dispune suspendarea actelor atacate, reclamantul va suporta in continuare efectele hotararilor cu pricina, iar la momentul ramanerii definitive a hotararii solutia instantei va fi fara efect asupra drepturilor si libertatilor sale fundamentele intrucat, cel mai probabil, vor fi in vigoare alte masuri, insa reclamantul a suferit deja efectele vatamatoare ale adoptarii hotararilor atacate.
Art. 16 din Constitutia Romaniei statueaza principiul egalitatii in drepturi. Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Este egal cu persoanele detinatoare a unui certificate Covid-19? Nu este. Autoritatile publice il discrimineaza prin hotararile atacate? Raspunsul este unul singur: da, este supus discriminarii.
In data de 27.12.2021, petentul Secu Cristian Adrian a depus o cerere de interventie accesorie in interesul reclamantului, afirmand:
Reclamantul este un bun prieten al sau, fiind vecini apropiati, locuind in acelasi sector si participand la diverse activitati impreuna (iesiri in oras, proteste) sau realizand diverse dezbateri (in special juridice), iar cererea de interventie accesorie este formulata prin instiintarea si acordul prealabil exprimat atat al acestuia, cat si al reprezentantului conventional.
Prin prezenta cerere urmareste sa protejeze aceleasi drepturi ca si reclamantul (libertatea intrunirilor, garantata de art. 39 din Constitutia Romaniei, art. 11 C.E.D.O. si art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ca urmare a organizarii si desfasurarii de mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de intruniri in spatii deschise, inclusiv a celor de tipul drive-in (art. 1 pct. 4, 6, 9, 12, Anexa 3), accesul la cultura si libertatea de exprimare artistica, garantat de art. 33 si art. 30 din Constitutia Romaniei, art. 10 C.E.D.O. si art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ca urmare a interzicerii intrunirilor de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, sportive sau de divertisment in spatii inchise sau deschise (art. 1 pct. 5 si 6 anexa 3), ele fiind afectate in egala masura si pentru persoana sa.
De altfel, a si fost sanctionat contraventional pentru exercitarea anumitor activitati, ajungandu-se la situatia ridicola de a fi sanctionat de doua ori pentru ca a fost sa manance intr-un centru comercial, desi nu se poate vaccina, fiind hipertensiv.
In primul rand, cererea de suspendare este admisibila pentru ca nu sunt indeplinite conditiile legale prin care starea de epidemie sa fie declarata la nivelul Romaniei.
Aceasta obligatie rezida din mai multe norme in vigoare, respectiv:
• art. 5 din Legea nr. 95/2006, potrivit caruia: „Functiile principale ale asistentei de sanatate publica vizeaza: i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea starii de alerta epidemiologica;”
• art. 6 lit. a) din legea 136/2020, potrivit caruia starea de epidemie din care sa rezulte o situatie de risc epidemiologic si biologic se declara prin ordin al ministrului sanatatii;
• art. 7 alin. (1) lit. b) din Capitolul II, a Legii nr. 153/2017, potrivit caruia in cazul epidemiilor deosebit de grave si altele asemenea, stabilite de Ministerul Sanatatii, cuantumul sporului este de pana la 85% din salariul de baza;
• Anexa 2, articol unic, litera A, punctele 1 si 9 ale Hotararii Guvernului nr. 153/2018.
Potrivit memoriului nr. 0227/20.05.2020 depus de Organizatia Crime Harm Reduction (O.C.H.R.), Ministerului Sanatatii i-a fost adresata urmatoarea intrebare:
„3. Care este documentul emis de Ministrul Sanatatii si care este data emiterii si publicarii in Monitorul Oficial prin care este declarata, in mod oficial, Epidemia de SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei?”
Prin adresa nr. 2/5481/23.06.2020, Ministerul Sanatatii a precizat urmatoarele:
„Ministerul Sanatatii nu a emis nici un act normativ prin care sa declare epidemia de SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei.”
Declararea unei epidemii se realizeaza atunci cand numarul de cazuri de imbolnavire inregistrate la un moment dat intr-o regiune creste peste nivelul asteptat (endemic).
Pandemia a fost certificata prin art.1 din HC.N.S.S.U. nr. 36/2020 („Se certifica pandemia de COVID-19 declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii la data de 11.03.2020")
Se observa ca aceasta stabileste contextul factual care determina luarea unor masuri restrictive a caror suspendare provizorie nu este posibila (certifica pandemia).
Cu toate acestea, hotararea de mai sus nu a fost publicata in Monitorul Oficial, iar in raport de o jurisprudenta cu o noutate absoluta in sistemul de drept romanesc (Sentinta civila nr. 1076/2021 a C.A.B., ramasa definitiva prin Decizia I.C.C.J. nr. 3883/2021), ea este inexistenta din punct de vedere juridic, fara a putea produce vreun efect juridic.
In aceste conditii, nu este indeplinita conditia premisa pentru a fi aplicata ingerinta prevazuta la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Fiind vorba de o ingerinta in exercitarea dreptului de acces la justitie, reaminteste ca potrivit art. 53 din Constitutie:
„(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securita?ii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”
In sens larg, notiunea de fapt juridic civil cuprinde fapta subiectului de drept (intentionala si neinten?ionala) si faptul natural (evenimentul). In sens restrans, notiunea de fapt juridic civil cuprinde fapta neinten?ionala si faptul natural (evenimentul).
Faptele naturale (evenimentele) se produc fara interventia vointei vreunui subiect de drept, insa la fel ca si faptele neinten?ionale, este de natura sa produca efectele juridice date de legiuitor. Aceste fapte omenesti si fapte naturale (evenimente) nu produc consecinte juridice decat in conditiile stipulate in ipotezele normelor in vigoare, functie de legiuitorul determinat. De exemplu, seceta (evenimentul natural al secetei) se petrece; ea constituie fapt juridic doar daca, prin lege, e precizata imposibilitatea executarii unei obligatii datorita ei; fapta pescuitului e savar?ita si devine fapta juridica doar daca pescarul o faptuieste conform stipularilor din lege si atunci el este autorul unei fapte juridice licite (permise), titular de drepturi subiective pe care le valorifica; pescarul care dimpotriva, faptuieste contrar dispozitiilor din lege, este autorul unei fapte juridice ilicite, din care deriva alte drepturi subiective si obligatii
Asadar, nu se poate retine ca pandemia de COVID-19, ca stare factuala, ar putea restrange de iure liberul acces la justitie, in lipsa unei norme stabilite printr-un act normativ care sa o recunoasca ca atare, deoarece limitarea dreptului de acces la justitie s-ar face cu incalcarea art. 53 din Constitutie.
Prin analogie, insolventa poate sa existe ca stare de facto, dar nu poate produce efecte juridice de jure pana nu este constatata de un judecator sindic.
In plus, declararea pandemiei de catre Directorul General al O.M.S. din 11.03.2020 este o simpla declaratie de presa.
Astfel, potrivit Constitutiei O.M.S.:
- Obiectivul Organizatiei Mondiale a Sanatatii este atingerea de catre toate popoarele a celui mai inalt nivel de sanatate. (art. 1);
- Calitatea de membru al Organizatiei este deschisa tuturor statelor (art. 3);
- Membrii Organizatiei Natiunilor Unite pot deveni membri ai Organizatiei prin semnarea sau acceptarea in alt mod a prezentei Constitutii, in conformitate cu dispozitiile capitolului XIX si in conformitate cu dispozitiile constitutionale ale acestora. (art. 4);
- In vederea realizarii obiectivului sau, functiile Organizatiei sunt urmatoarele:
(a) de a actiona ca autoritate de indrumare si de coordonare privind activitatea internationala in domeniul sanatatii;
(c) sa asiste guvernele, la cerere, in consolidarea serviciilor de sanatate;
(d) sa furnizeze asistenta tehnica adecvata si, in situatii de urgenta, ajutorul necesar, la cererea sau cu acceptul guvernelor;
(k) sa propuna conventii, acorduri si regulamente si sa faca recomandari cu privire la problemele internationale de sanatate si sa indeplineasca orice sarcini care pot fi atribuite astfel Organizatiei si care sunt in concordanta cu obiectivul acesteia (art. 2).
- Unul dintre organele O.M.S. este Adunarea mondiala a sanatatii (Adunarea Sanatatii) - compusa din delegati reprezentand Statele Membre. (art. 9 lit. c si art. 10);
- Adunarea Sanatatii are competenta de a adopta conventii sau acorduri cu privire la orice chestiune care tine de competenta Organizatiei. Este necesar un vot de doua treimi din Adunarea Sanatatii pentru adoptarea unor astfel de conventii sau acorduri, care intra in vigoare pentru fiecare membru in momentul in care sunt acceptate de catre acesta in conformitate cu dispozitiile sale constitutionale. (art. 19);
- Fiecare Stat Membru se angajeaza ca, in termen de optsprezece luni de la data adoptarii de catre Adunarea Sanatatii a unei conventii sau a unui acord, va lua masuri cu privire la acceptarea conventiei sau acordului respectiv. Fiecare Stat Membru notifica Directorul General cu privire la masurile luate, iar daca nu accepta conventia sau acordul in termenul stabilit, va furniza o declaratie privind motivele neacceptarii. In caz de acceptare, fiecare Membru este de acord sa prezinte un raport anual Directorului General in conformitate cu capitolul XIV (art. 20);
- Adunarea Sanatatii are autoritatea de a adopta reglementari privind:
(a) cerintele sanitare si de carantina si alte proceduri menite sa a preveni raspandirea internationala a bolilor;
(b) nomenclatoarele in ceea ce priveste bolile, cauzele de deces si populatia practicile de sanatate publica;
(c) standarde in ceea ce priveste procedurile de diagnosticare pentru uz international;
(d) standarde in ceea ce priveste siguranta, puritatea si potenta produselor biologice, farmaceutice si a produselor similare care fac obiectul comertului international;
(e) publicitatea si etichetarea produselor biologice, farmaceutice si a produselor similare care fac obiectul comertului international. (art. 21)
- Aceste regulamente intra in vigoare pentru toti Membrii dupa ce au fost notificate in mod corespunzator cu privire la adoptarea lor de catre Adunarea Sanatatii, cu exceptia membrilor care notifica Directorul General cu privire la respingerea sau rezervele in termenul prevazut in notificare. (art. 22);
- Adunarea Sanatatii are autoritatea de a face recomandari catre Membrii cu privire la orice chestiune care tine de competenta Organizatiei. (art. 23)
Din analiza prevederilor din Constitutia O.M.S. prezentate mai sus, O.M.S. ar avea competenta de a emite acte cu caracter juridic obligatoriu numai sub forma unor Conventii sau Acorduri care trebuie asumate de Statele Membre in conformitate cu dispozitiile lor constitutionale.
Nu a fost promovat sau adoptat un acord sau o conventie cu privire la pandemia declarata de directorul general al O.M.S., fiind emise doar recomandari.
Constitutia O.M.S. fiind adoptata in baza Cartei O.N.U. este un act subsecvent acesteia si care, ca act subsecvent, nu poate avea un continut care sa contravina sau sa adauge la continutul Cartei O.N.U. si nu poate impune reglementari in domenii care nu apartin nici de competenta O.N.U..
Natura juridica a declararii pandemiei de catre directorul general al O.M.S. nu poate fi asimilata unei norme de rang constitutional sau unei prevederi cu valoare de lege si care sa produca efecte juridice obligatorii pentru toate Statele Membre, de vreme ce nici in dreptul intern, nici in Carta O.N.U. sau in „Constitutia O.M.S.” nu exista o astfel de prevedere care sa atribuie declararii starii de pandemie o atare valoare juridica.
Carta O.N.U. nu cuprinde nicio dispozitie care sa confere O.N.U. sau institutiilor specializate (categorie in care este inclusa si O.M.S.) competente de a emite acte cu efecte juridice obligatorii in domeniul sanatatii. In acest sens, art. 2 pct. 1 Carta O.N.U. statueaza:
„In urmarirea scopurilor enuntate in Articolul 1 Organizatia Natiunilor Unite si Membrii sai trebuie sa actioneze in conformitate cu urmatoarele Principii: 1. Organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei.”
Singurele mentiuni din Carta O.N.U. referitoare la sanatate se regasesc in urmatoarele articole:
- art. 13: „Adunarea Generala va initia studii si va face recomandari in scopul: ... b) de a promova cooperarea internationala in domeniile economic, social, cultural, al invatamantului si sanatatii si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.”
- art. 55: „In scopul de a crea conditiile de stabilitate si bunastare necesare unor relatii pasnice si prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si al dreptului lor de a dispune de ele insele, Natiunile Unite vor promova: ... b) rezolvarea problemelor internationale in domeniile economic, social, al sanatatii si al altor probleme conexe; cooperarea internationala in domeniile culturii si invatamantului.”
Se poate observa astfel ca O.M.S. nu are nicio atributie sa emita acte normative care sa aiba caracter obligatoriu pe teritoriul Romaniei.
O.M.S. poate numai sa propuna sau sa recomande diverse masuri /strategii. Insa, acestea nu sunt obligatorii pentru statele membre, mai ales daca restrang exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale.
In cazul in care Romania vrea sa introduca recomandarile respective la nivel national, ele pot fi introduse numai cu respectarea dispozitiilor constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Lato sensu, conceptul de lege prevazut de prima norma constitutionala cuprinde legile constitutionale, organice si ordinare, decretele, ordonantele guvernului, hotararile guvernului, ordinele, instructiunile si reglementarile conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat, actele normative emise de autoritatile administratiei publice [Maria Fodor, Drept Civil: Teoria generala, Universul Juridic 2017].
Potrivit art. 16 alin. (2) din Constitutie, nimeni nu este mai presus de lege.
A incumba persoanelor vatamate obligatia respectarii unor acte administrative nelegale care restrang drepturi si libertati fundamentale, insa a le interzice acestora exercitarea unui drept procesual fundamental, prevazut de o lege organica, prin invocarea unei epidemii nedeclarate, cu eludarea cadrului legal existent, creeaza o inegalitate de tratament juridic, punand autoritatea publica intr-o pozitie privilegiata, cu incalcarea art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutie.
Mai mult, cele de mai sus sunt sustinute si de scandalul sporurilor personalului medical, prin care medicii care au fost implicati in activitati de combatere a SARS-COV-2 nu au primit un spor de la 55% pana la 85% din salariul de baza, datorita lipsei ordinului de ministru prin care sa se declare epidemie, ceea ce a generat demersul Federatiei Sanitas,
Demersurile Federatiei Sanitas pentru acordarea unitara si echitabila a acestui spor la nivel national:
• A notificat Ministerul Sanatatii sa emita de urgenta un Ordin al Ministrului Sanatatii prin care sa fie declarata epidemia deosebit de grava la nivel national, astfel cum prevad dispozitiile Legii nr. 153/2017 si ale H.G. nr. 153/2018. In esenta, Federatia SANITAS a solicitat dlui. Ministru Nelu Tataru sa procedeze la intreprinderea tuturor masurilor necesare pentru ca intregul personal de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar sa beneficieze de toate sporurile salariale, astfel cum acestea este reglementate de Legea nr. 153/2017 si H.G. nr. 153/2018.
Prin urmare, a impune persoanelor vatamate doar obligatii in virtutea dispozitiilor legale existente, insa fara a li se respecta si drepturile corelative ce le revin, creeaza o discriminare de tratament juridic, in consecinta dispozitiile art. 5 alin. (3) nu pot fi retinute.
O interpretara contrara a aplicabilitatii dispozitiilor art. 5 alin. (3), in sensul ca procedura suspendarii este ab initio inadmisibila cand este incalcat un drept sau un interes legitim privat, ar insemna o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat consfintit de art. 1 alin. (4) Constitutie, respectiv a art. 126 alin. (6) din Constitutie potrivit caruia controlul judecatoresc al actelor administrative este garantat, precum si a art. 147 alin. (4) din Constitutie si a Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 637/2006 si nr. 225/2020 prin care Curtea a retinut ca:
„Instanta de judecata poate dispune suspendarea executarii actului administrativ. Curtea retine ca separatia puterilor in stat nu inseamna lipsa unui mecanism de control intre puterile statului, dimpotriva, presupune existenta unui control reciproc, precum si realizarea unui echilibru de forte intre acestea. Actele puterii executive sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ, iar aceasta presupune, printre altele, si posibilitatea instantei de judecata de a suspenda executarea actului pretins nelegal, chiar cat timp inca autoritatea publica emitenta a actului atacat are facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, mai ales ca in acest interval de timp actul in cauza isi produce efectele, respectiv ca principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - presupune existenta unui control reciproc intre puterile statului sub aspectul exercitarii in conformitate cu legea a atributiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept si democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neaga opusul sau, care este cel al unanimitatii, caracteristic statului totalitar si dictatorial.”
In al doilea rand, presupunand totusi ca art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ar fi aplicabil, trebuie specificat ca, in speta, este vorba de o ingerinta care este prevazuta de lege (cel pu?in la nivel de aparenta, desi pandemia nu este declarata prin niciun act normativ), dar care nu este proportionala cu situatia care a determinat-o.
Mai exact, statul nu a asigurat justitiabilului niciun mecanism de atac eficient prin care sa conteste hotararile Guvernului privind prelungirea starii de alerta, desi prin Decizia nr. 392/2021, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitu?ionalitate ridicata de Kapcza Mikolt Krisztina in Dosarul nr. 664/33/2020 al Curtii de Apel Cluj - Sectia a III-a contencios administrativ si fiscal si a constatat ca dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si solutia legislativa din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit careia dispozitiile acestei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau se inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, sunt neconstitutionale.
In motivarea deciziei anterior mentionate, Curtea Constitutionala a retinut urmatoarele:
„43. Tot in lumina celor statuate in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, Curtea Constitutionala, raspunzand criticilor formulate de autoarea exceptiei, retine ca asigurarea unui drept de acces efectiv la justitie trebuie analizata si prin prisma efectelor pe care hotararea judecatoreasca le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justitiei. In acest sens, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 42, s-a retinut ca un drept de acces la justitie efectiv „nu se caracterizeaza doar prin posibilitatea instantei de judecata de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor si probelor prezentate si de a pronunta o solutie, ci si prin faptul ca solutia pronuntata determina inlaturarea incalcarii denuntate si a consecintelor sale pentru titularul dreptului incalcat".
44. In cazul atacarii in justitie a hotararilor Guvernului, a ordinelor sau a instructiunilor ministrilor emise in vederea punerii in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces la justitie efectiv, in sensul mai sus retinut, s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronuntata de instanta de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalita?ii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia si a consecintelor sale. Or, aceste efecte ale hotararii judecatoresti nu ar putea fi obtinute decat in masura in care pronuntarea acesteia ar avea loc in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor in vigoare, asa cum reiese din dispozitiile art. 3 alin. (1) si (2) si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020.
45. Asa cum Curtea a constatat deja, dispozitiile Legii nr. 55/2020 nu contin niciun fel de dispozitii procedurale care sa garanteze solutionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a starii de alerta intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la justitie.
46. Sub acest aspect, Curtea observa ca nici dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar raspunde acestor exigente. [...]
47. Prin urmare, aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu ar fi apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr. 55/2020.”
Sintetizand, s-a retinut ca aplicarea procedurii de judecata reglementate de dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar raspunde exigentelor dreptului efectiv la justitie.
Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, incepand cu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. In consecinta, asa cum a statuat instanta de contencios constitutional in jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 sau Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010), atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala
In considerentele si dispozitivul deciziilor sale, sens in care sunt invocate si considerentele Deciziei nr. 650 din 25 octombrie 2018 (parag. 451), prin care Curtea a statuat ca „desi decizia sa nu se identifica cu norma/actul legislativ, efectele sale este similare acestuia, astfel ca, prin intermediul acestora, decizia stabileste reguli de conduita ce se impun a fi urmate, drept care face parte din ordinea normativa a statului “
Desi Curtea Constitutionala a statuat expres ca nici dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar raspunde exigentelor dreptului de acces la justitie, iar aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu ar fi apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr. 55/2020, Statul Roman a ignorat cu nonsalanta aceste considerente si nu a inlaturat viciul de neconstitu?ionalitate existent.
Imprejurarea ca legiuitorul nu a reglementat in dreptul intern o procedura de atac efectiva in acord cu dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nu este de natura sa inlature obligativitatea si imperativul art. 6 din C.E.D.O., deoarece, in mod teoretic (si practic, pana la formularea prezentei cereri), Parlamentul sau dupa caz Guvernul, ar putea sa nu intervina niciodata asupra dispozitiilor procedurale declarate neconstitutionale si, implicit, sa permanentizeze incalcarea dreptului de acces la justitie, care devine unul pur ipotetic, iluzoriu.
Prin urmare, solicita instantei sa aiba in vedere dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie potrivit carora: „Daca exista neconcordan?e intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.”
Aminteste in continuare jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia dreptului la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1, care trebuie interpretat in lumina regulii de drept, care impune ca justitiabilii sa dispuna de o cale de atac judiciara efectiva care sa le permita sa valorifice drepturile lor civile (Beles si altii impotriva Republicii Cehe, § 49). De asemenea, orice persoana are dreptul ca orice cerere referitoare la „drepturile si obligatiile sale civile” sa fie adusa in fata unei instante sau unui tribunal.
In acest fel, articolul 6 § 1 intruchipeaza „dreptul la o instanta”, din care dreptul de acces, si anume dreptul de a introduce o actiune in fata instantelor in materie civila, constituie un aspect (Golder c. Regatului Unit, § 36). Desigur, dreptul la o instanta si dreptul de acces nu sunt drepturi absolute, putand face obiectul unor limitari cu conditia ca acestea sa aiba o baza legala, sa urmareasca un „scop legitim” si sa existe o „relatie rezonabila de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit”. (Ashingdane impotriva Regatului Unit, § 57). In plus, aceste limitari nu trebuie sa restranga sau sa reduca accesul justitiabilului in asa fel sau intr-o asemenea masura incat sa fie afectata insasi esenta dreptului de acces la instanta (Philis v. Grecia (nr. 1), § 59; De Geouffre de la Pradelle v. Franta, § 28; Stanev v. Bulgaria [GC], § 229)
Dreptul de acces la o instanta trebuie sa fie „practic si efectiv" (Bellet c. Frantei, § 38). Pentru ca dreptul de acces sa fie efectiv, o persoana trebuie „sa aiba o posibilitate clara si practica de a contesta o un act care reprezinta o ingerinta in drepturile sale”. (Canete de Goni impotriva Spaniei, § 36)
Asigurarea salvgardarii statului de drept instituit prin art. 1 al Constitutiei Romaniei si drepturilor si libertatilor cetatenilor constituie o problema deosebita atunci cand este vorba de activitatea organelor puterii executive, cum este cazul in speta, astfel ca instanta este chemata sa cenzureze exercitiul neregulat si incert al puterii executive si sa vegheze ca drepturile si libertatile persoanelor sa fie respectate asigurand guvernarea legilor, iar nu a institutiilor statale.
In sensul celor de mai sus, este si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene nr. C-432/05 (Unibet vs Justitiekanslern), care este obligatorie pentru statele membre si care devine direct aplicabila litigiului dedus judecatii .
In aceasta decizie, Curtea (Marea Camera) a declarat:
„2. Principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar trebuie interpretat in sensul ca acesta impune ca, in ordinea juridica a unui stat membru, sa poata fi incuviintate masuri provizorii pana la momentul in care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii prevederilor interne cu dreptul comunitar, in cazul in care incuviintarea acestor masuri este necesara pentru a garanta deplina eficacitate a hotararii judecatoresti ce se va pronunta cu privire la existenta respectivelor drepturi.
3. Principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar trebuie interpretat in sensul ca, in cazul in care exista o indoiala asupra conformitatii prevederilor interne cu dreptul comunitar, eventuala incuviintare de masuri provizorii pentru suspendarea aplicarii respectivelor prevederi pana la momentul la care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii acestora cu dreptul comunitar este reglementata de criteriile stabilite de normele interne aplicabile in fata respectivei instante, in masura in care aceste criterii nu sunt mai putin favorabile decat cele aplicabile cererilor similare din dreptul intern si nu fac practic imposibila sau excesiv de dificila protectia jurisdictionala provizorie a acestor drepturi.”
In continuare reda considerente relevante din decizia anterior amintita:
„67. Trebuie amintit, in prealabil, ca instanta nationala sesizata cu o cauza careia i se aplica dreptul comunitar trebuie sa fie in masura sa incuviinteze masuri provizorii pentru a garanta deplina eficacitate a hotararii judecatoresti ce se va pronunta cu privire la existenta drepturilor invocate in temeiul dreptului comunitar (hotararea Factortame si altii, citata anterior, punctul21, si hotararea din 11 ianuarie 2001, Siples, C-226/99, Rec., p. I-277).
68. In contextul juridic national, astfel cum a fost expus in decizia de trimitere, cererile de incuviintare a unor astfel de masuri pot urmari numai asigurarea unei protectii provizorii a drepturilor pe care reclamantul le invoca pe fond, astfel cum rezulta din punctul 9 din prezenta hotarare
69. In cauza pendinte in fata instantei suedeze, s-a stabilit ca Unibet a introdus doua cereri de incuviintare a unor masuri provizorii, prima in cadrul cererii declaratorii, cea de a doua in cadrul cererii de despagubiri.
70. In ceea ce priveste prima dintre cele doua cereri de incuviintare a unor masuri provizorii, rezulta din decizia de trimitere ca cererea declaratorie a fost apreciata ca fiind inadmisibila in virtutea dreptului intern atat de prima instanta, cat si in apel Confirmand aceasta interpretare a dreptului intern, instanta de trimitere se intreaba totusi care sunt exigentele dreptului comunitar sub acest aspect, ceea ce a determinat formularea primei intrebari preliminare (a se vedea punctele 36-65 din prezenta hotarare).
71. Or, rezulta din raspunsul dat primei intrebari ca principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor nu impune existenta, in ordinea juridica a unui stat membru, a unei actiuni de sine statatoare prin care sa se urmareasca, pe cale principala, examinarea conformitatii prevederilor interne cu dreptul comunitar, atat timp cat alte cai procesuale permit sa se precizeze, pe cale incidentala, o astfel de conformitate, aspect pe care trebuie sa il verifice instanta nationala.
72. In cazul in care, in virtutea dreptului intern, aplicat in conformitate cu exigentele dreptului comunitar, nu exista certitudinea admisibilitatii unei actiuni care urmareste garantarea respectarii drepturilor pe care justitiabilul le are in temeiul dreptului comunitar, principiul protectiei jurisdictionale efective impune ca instanta nationala sa poata totusi incuviinta, inca din aceasta etapa, masurile provizorii necesare pentru a asigura respectarea drepturilor mentionate.
73. Cu toate acestea, principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar nu impune, in ordinea juridica a unui stat membru, posibilitatea de a obtine incuviintarea unor masuri provizorii de catre instanta nationala competenta in cadrul unei cereri inadmisibile potrivit dreptului respectivului stat membru, in masura in care dreptul comunitar, interpretat in conformitate cu punctul 71 din prezenta hotarare, nu repune in discutie aceasta inadmisibilitate.
74. Cu privire la cererea de incuviintare a unor masuri provizorii formulata in cadrul cererii de despagubiri, din decizia de trimitere si din alte acte depuse la dosar rezulta ca aceasta ultima cerere a fost apreciata ca fiind admisibila.
75. Astfel cum a mentionat avocatul general in concluziile sale la punctul 74 si cum s-a amintit la punctul 67 din prezenta hotarare, instanta nationala sesizata cu o cauza careia ii este aplicabil dreptul comunitar trebuie sa fie in masura sa incuviinteze masuri provizorii in vederea garantarii deplinei eficacitati a hotararii judecatoresti ce se va pronunta cu privire la existenta drepturilor invocate in temeiul dreptului comunitar.
76. In consecinta, de vreme ce instanta nationala competenta va examina, in cadrul cererii de despagubiri, conformitatea legii loteriei cu dreptul comunitar, aceasta trebuie sa poata incuviinta masurile provizorii solicitate daca incuviintarea respectivelor masuri este necesara pentru garantarea deplinei eficacitati a hotararii judecatoresti ce se va pronunta cu privire la existenta drepturilor invocate in temeiul dreptului comunitar, necesitate care va fi verificata de catre instanta nationala.
77. Rezulta din cele ce preceda ca trebuie raspuns celei de a doua intrebari ca principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar trebuie interpretat in sensul ca acesta impune ca, in ordinea juridica a unui stat membru, sa poata fi incuviintate masuri provizorii pana la momentul in care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii prevederilor interne cu dreptul comunitar, in cazul in care incuviintarea acestor masuri este necesara pentru a garanta deplina eficacitate a hotararii judecatoresti ce se va pronunta cu privire la existenta respectivelor drepturi.
78. Prin cea de a treia intrebare, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca, in esenta, daca, avand in vedere principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar si in cazul in care exista o indoiala cu privire la conformitatea prevederilor interne cu acesta din urma, incuviintarea de masuri provizorii pentru suspendarea aplicarii respectivelor prevederi pana la momentul la care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii acestora cu dreptul comunitar este reglementata prin criteriile stabilite in dreptul intern aplicabil in fata instantei competente sau prin criterii comunitare.
79. Sub acest aspect, rezulta dintr-o jurisprudenta constanta ca suspendarea aplicarii unei prevederi interne care se intemeiaza pe un act normativ comunitar, in cadrul unei cauze pendinte in fata unei instante nationale careia i se aplica norme de procedura interne, se supune in toate statele membre unor conditii de incuviintare uniforme si similare celor privind masurile provizorii in fata instantei comunitare (hotararea din 21 februarie 1991, Zuckerfabrik Süderdithmarschen si Zuckerfabrik I - 2327 HOTARAREA DIN 13.3.2007 — CAUZA C-432/05 Soest, C-143/88 si C-92/89, Rec., p. I-415, punctele 26 si 27, hotararea din 9 noiembrie 1995, Atlanta Fruchthandelsgesellschaft, C-465/93, Rec., p. I-3761, punctul 39, si hotararea din 6 decembrie 2005, ABNA si altii, C-453/03, C-11/04, C-12/04 si C-194/04, Rec., p. I-10423, punctul 104). Cu toate acestea, actiunea principala este diferita de cele care au determinat pronuntarea acestor hotarari, in sensul ca cererea de incuviintare a unor masuri provizorii formulata de Unibet nu urmareste suspendarea efectelor unei prevederi nationale adoptate in aplicarea unei reglementari comunitare a carei legalitate este contestata, ci suspendarea efectelor unei legi nationale a carei conformitate cu dreptul comunitar este contestata.
80. Ca urmare, in absenta unui act normativ comunitar in materie, ordinea juridica interna a fiecarui stat membru este cea care trebuie sa reglementeze conditiile de incuviintare a masurilor provizorii destinate sa asigure apararea drepturilor pe care justitiabilii le au in temeiul dreptului comunitar.
81. In consecinta, incuviintarea masurilor provizorii de suspendare a aplicarii prevederilor interne pana la momentul la care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii acestora cu dreptul comunitar este reglementata de criteriile stabilite in normele interne aplicabile in fata acestei instante.
82. Totusi, aceste criterii nu vor putea fi mai putin favorabile decat cele care privesc cereri similare din dreptul intern (principiul echivalentei) si nici nu vor putea sa faca practic imposibila sau excesiv de dificila protectia jurisdictionala provizorie a drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara (principiul efectivita?ii)
83. In consecinta, trebuie raspuns celei de a treia intrebari ca principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar trebuie interpretat in sensul ca, in cazul in care exista o indoiala asupra conformitatii prevederilor interne cu dreptul comunitar, eventuala incuviintare a unor masuri provizorii pentru suspendarea aplicarii respectivelor prevederi pana la momentul la care instanta competenta se va pronunta asupra conformitatii acestora cu dreptul comunitar este reglementata de criteriile stabilite de normele interne aplicabile in fata respectivei instante, in masura in care aceste criterii nu este mai putin favorabile decat cele aplicabile cererilor similare din dreptul intern si nu fac practic imposibila sau excesiv de dificila protectia jurisdictionala provizorie a acestor drepturi.”
Asadar, se impune acordarea masurilor provizorii (respectiv suspendarea actului, cu consecinta opririi Guvernului din posibilitatea de a emite hotarari similare cu privire la certificatul verde) pana la pronuntarea definitiva asupra fondului actiunii in anulare, cu inlaturarea aplicabilitatii art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, contrar jurisprudentei Uniunii, avand in vedere ca, in speta:
- este vorba de drepturi interzise persoanelor nevaccinate/netestate/netrecute prin boala, drepturi garantate de dreptul comunitar (Libertatea intrunirilor - garantata de art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, accesul la cultura si libertatea de exprimare artistica, garantat de art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene)
- criteriile pentru care se pot obtine aceste masuri provizorii, desi sunt prevazute „de normele interne aplicabile in fata respectivei instante”, ele este totusi „mai putin favorabile decat cele aplicabile cererilor similare din dreptul intern "(Suspendarea actelor fiind posibila pentru cereri similare care aduc incalcarea drepturilor de mai sus, atunci cand nu exista regimul starii de razboi, asediu sau urgenta, or care priveste apararea si securitatea nationala, sau vizeaza inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor)
- criteriile nationale fac practic imposibila sau excesiv de dificila protectia jurisdictionala provizorie a acestor drepturi”,
Daca o regula nationala este contrara unei dispozitii europene, autoritatile statelor membre trebuie sa aplice dispozitia europeana. Dreptul national nu este nici anulat si nici abrogat, insa caracterul sau obligatoriu este suspendat.
Suprematia dreptului european se aplica tuturor actelor nationale, indiferent daca acestea au fost adoptate anterior sau ulterior actului european in cauza.
Puterea judiciara se supune, de asemenea, principiului suprematiei. De fapt, dreptul pe care il genereaza, jurisprudenta, trebuie sa respecte dreptul Uniunii.
In ceea ce priveste cazul bine justificat
Conform art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc, actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept”.
In cuprinsul art. 13 lit. b) si d) din acelasi act normativ sunt redate o parte din principiile care stau la baza procesului de elaborare a unui act normativ (ce privesc prezenta actiune):
„b) proiectul de act normativ, intocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depasi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia; (...)
d) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale protocoalelor aditionale la aceasta, ratificate de Romania, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”.
De asemenea, conform art. 7 alin. (31) din acelasi act normativ, „Propunerile legislative, proiectele de legi si celelalte proiecte de acte normative vor fi insotite, in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului”.
Interdictia totala impusa persoanelor nevaccinate/netestate/netrecute prin boala nu isi gaseste justificarea din punct de vedere legal si nici medical.
Astfel de masuri care, fara a avea la baza o analiza concreta a tipului de risc reprezentat de fiecare categorie - vaccinat, nevaccinat, duc la o impartire artificiala a populatiei in sanatosi cei vaccinati si bolnavi cei nevaccina?i, nu pot fi acceptate intr-un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 si sunt garantate (art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei).
Astfel de masuri nu fac altceva decat sa creeze o prezumtie de vinovatie in privinta persoanelor nevaccinate si una de nevinovatie a celor vaccinate, trecute prin boala sau testate in raport de cresterea ratei de incidenta a infectarii cu virusul SARS-CoV-2, desi s-a constatat ca si o persoana vaccinata poate transmite virusul.
De altfel, perioada de imunizare a organismului, indiferent daca este vorba de vaccinare sau contactare a virusului, nu este inca certa - pe parcursul anului 2021 a cunoscut mai multe variante, iar in prezent s-a ajuns la a treia doza de vaccin, desi la inceputul campaniei de vaccinare nu se punea in discutie practicarea unor vaccinari succesive care sa depaseasca doua doze (sau una in cazul vaccinului dezvoltat de Johnson & Johnson acreditat mai tarziu).
De asemenea, conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Hotararile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 si, respectiv, 6 iulie 2004, pronuntate in Cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene” impotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx impotriva Belgiei, paragraful 33, S0rensen si Rasmussen impotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 si 40, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz impotriva Austriei, paragraful 42, Larkos impotriva Cipru, paragraful 29,) o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere.
In hotararea contestata, masurile instituite de Guvern doar fata de persoanele nevaccinate nu sunt justificate obiectiv si rezonabil, nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere. Mai mult, astfel de masuri discriminatorii nu sunt justificate intr-o societate democratica in care era de asteptat ca accentul sa fie pus cu prioritate pe masurile ce urmaresc cresterea capacitatii de raspuns si cele pentru asigurarea rezilientei comunitatilor (art. 5 alin. (1) si (2) din Legea nr. 55/2020), masuri ce au ca scop cresterea calitatii serviciilor publice, in special a celor medicale, echiparea unitatilor medicale cu aparatura si medicamente corespunzatoare, etc.
Prin impunerea cu prioritate a unor masuri coercitive in detrimentul celor de asigurare si ridicare a calitatii serviciilor implicate in combaterea pandemiei si chiar a informarii corecte si complete a populatiei se aduc prejudicii nu doar imaginii statului de drept ci si increderii in valorile ce sunt promovate de acesta: drepturile si libertatile cetatenilor, demnitatea omului, egalitatea intre cetateni.
In acelasi sens a statuat si Curtea Constitutionala in Decizia nr. 457/2020 (par. 68): „In Romania, derogarile specifice starii de urgenta este reglementate la nivel constitutional, inclusiv sub aspectul puterilor sporite oferite executivului, adica Presedintelui Romaniei, iar nu Guvernului. A „construi“ prin lege o institutie noua - „starea de alerta“, cu un regim evident mai putin restrictiv decat starea de urgenta reglementata de legiuitorul constituant - dar care sa permita eludarea cadrului constitutional care guverneaza legalitatea, separatia puterilor in stat, conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi si al unor libertati, contravine exigentelor generale ale statului de drept, astfel cum sunt consacrate de Constitutia Romaniei”.
In decizia nr. 458/2020 prin care s-a constatat neconstitu?ionalitatea alin. (2) din art. 25 al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (par. 73) Curtea Constitutionala recunoaste ca, in situatii exceptionale, asa cum este cea determinata de raspandirea infectiei cu virusul COVID- 19, „instituirea unor masuri energice, prompte si adecvate gravitatii situatiei reprezinta, in realitate, un raspuns al autoritatilor la obligatia prevazuta in art. 34 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia „Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice,,. (...) Caracterul exceptional, imprevizibil al unei situatii nu poate constitui o justificare pentru a incalca ordinea de drept, prevederile legale si constitutionale referitoare la competenta autoritatilor publice ori cele privind conditiile in care se pot aduce restrangeri exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale. Autoritatile nationale - in mod special administratia centrala si locala - sunt cele mai in masura sa identifice si sa stabileasca acel set de actiuni necesare interventiei adecvate fiecarei etape de evolutie a pandemiei, insa masurile dispuse nu se pot intemeia decat pe un cadru legal primar, care se subordoneaza prevederilor constitutionale si internationale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Avand in vedere ca situatia de criza generata de o pandemie reprezinta premisa inevitabila a unor astfel de restrangeri, legislatia nationala trebuie insotita de garantii clare si eficiente impotriva oricaror abuzuri sau actiuni discretionare ori ilegale”.
In ceea ce priveste paguba iminenta
Din perspectiva persoanelor care nu sunt vaccinate/trecute oficial prin boala/testate, conditionarile nu constituie restrangeri ale drepturilor si libertatilor, ci negari, anihilari ale lor, persoanelor in cauza fiindu-le refuzata absolut exercitarea acestor drepturi/libertati
O eventuala sustinere in sensul ca drepturile ?i libertatile continua sa existe in patrimoniul persoanelor in cauza si ca doar exercitiul lor este suspendat temporar, pana cand persoanele in cauza se vaccineaza/se imbolnavesc oficial/testeaza, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, nu exista nicio perspectiva asupra momentului de final al acestei „suspendari”, realitatea obiectiva dovedind ca ea tinde sa se permanentizeze (aspect sustinut atat de durata de aproape 2 ani scursa pana in prezent sub imperiul unei „suspendari temporare”, cat si de perspectivele declarate public ?i de initiativele autoritatilor legiuitoare primare ?i delegate), iar, pe de alta parte, „conditiile” impuse pentru incetarea suspendarii sunt strans legate de persoanele in cauza (impunand-li-se modificarea unor parametri personali de natura preponderent fizica).
Paguba iminenta rezida evident din anihilarea acestor drepturi: pe langa lezarea demnitatii si onoarei a persoanei in cauza si privatiunile de la activitati normale (precum participarea la un protest, participarea la un film, la o activitate sportiva), pot interveni si eventuale sanctiuni contraventionale cu valori uriase in sarcina persoanelor care incearca „fortat” sa-si repatrieze aceste drepturi, prin incalcarea interdictiilor.
In ceea ce priveste cererea de anulare
In ceea ce priveste nesolicitarea avizului C.E.S.
Potrivit art. 141 din Constitutie:
Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de infiintare, organizare si functionare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 248/2013:
(1) Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative initiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputatilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative.
Dupa cum rezulta cu claritate din textele de mai sus, se observa ca C.E.S. trebuie consultat asupra proiectelor de acte normative, initiate de Guvern.
La nivel legal, se observa o distinctie clara intre „proiectele de acte normative” si „propuneri legislative”.
Trebuie distins, in acest context (al aplicabilitatii art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013), ca actul contestat este atat initiat de Guvern (cel putin la nivel teoretic, prin ministrul afacerilor interne, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020), cat ?i adoptat de Guvern.
A afirma contrariul este total eronat si ar goli de continut norma constitutionala, intrucat C.E.S. s-ar transforma dintr-un organ consultativ al celor doua puteri (legislativa si executiva) intr-unul consultativ exclusiv pentru puterea legislativa si decorativ pentru cea executiva, avand atributii in a aviza exclusiv proiecte/propuneri legislative, excluzand de plano din sfera sa consultativa orice proiect de O.U.G., O.G. sau H.G. (acte normative care sunt atat initiate de Guvern, prin ministerele de resort, cat si adoptate de acesta).
Daca legiuitorul ar fi dorit ca Guvernul sa supuna doar proiectele legislative spre avizare C.E.S.-ului, ar fi putut foarte bine sa prevada in cuprinsul textului legal acest lucru, printr-o reformulare de tipul: Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra propunerilor legislative initiate de Guvern, deputati ori senatori.
Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, O.U.G. trebuie supuse avizarii C.E.S., cu titlu de exemplu fiind Decizia nr. 239/2020 cu privire la neconstitu?ionalitatea O.U.G. nr. 39/2017:
„In continuare, analizand critica de neconstitu?ionalitate potrivit careia atat legea criticata, cat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 39/2017 incalca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) si (5) privind principiul securita?ii juridice si al legalitatii, in componenta referitoare la calitatea legii, precum si in art. 141, dat fiind faptul ca nu s-a solicitat avizul Consiliului Economic si Social la elaborarea acestor acte normative, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
97. Cu titlu preliminar, referitor la raspunsul Guvernului adresat Curtii Constitutionale distinct de punctele de vedere formulate in cauza, Curtea precizeaza ca, in procedura adoptarii actelor normative, obligatia solicitarii avizelor Consiliului Legislativ sau C.E.S. se refera la o faza anterioara adoptarii proiectului de act normativ de catre Guvern ori dezbaterii parlamentare. In acest sens, relevante este dispozitiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1122 din 29 noiembrie 2004, potrivit caruia: „Proiectele de legi si propunerile legislative se supun dezbaterii Parlamentului cu avizul Consiliului Legislativ”, precum si unele dispozitii din Legea nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, care consacra obligatia initiatorului proiectului de act normativ de a solicita avizul C.E.S., spre exemplu: art. 2 alin. (1): „Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative initiate de Guvern (...).”; art. 5 lit. a): „Consiliul Economic si Social exercita urmatoarele atributii: a)avizeaza proiectele de acte normative din domeniile de specialitate prevazute la art. 2 alin. (2), initiate de Guvern, precum si propunerile legislative ale deputatilor si senatorilor, invitand initiatorii la dezbaterea actelor normative. ”; art. 6 alin. (1), (2) si (8): „(1)Initiatorii pot participa la dezbaterea proiectului de act normativ, atat in comisiile permanente, cat si in Plenul Consiliului Economic si Social, la invitatia Consiliului Economic si Social.(...); (2)Avizul prevazut la art. 2 alin. (1), in situatia in care a fost emis in conditiile legii, sau punctele de vedere transmise conform prevederilor alin. (8) vor insoti in mod obligatoriu proiectul de act normativ, pana la adoptare. (...);(8)Avizul Consiliului Economic si Social sau punctele de vedere ale partilor se transmit in scris initiatorului actului normativ, sub semnatura presedintelui.”; art. 7 alin. (2): „Depasirea termenului prevazut la alin. (1) da dreptul initiatorului sa transmita proiectele de acte normative spre adoptare fara avizul Consiliului Economic si Social, cu mentionarea acestei situatii, conform prevederilor art. 5 lit.
a) art. 26 alin. (2): „In cadrul comisiilor de specialitate sunt analizate proiectele de acte normative inaintate de initiatori si sunt elaborate proiectele de avize ce vor fi supuse dezbaterii Plenului Consiliului Economic si Social”.
98. Prin urmare, avand in vedere ca art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala obliga la respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, rezulta ca, daca domeniul de reglementare al unui act normativ se subsumeaza unuia dintre domeniile de specialitate ale Consiliului Economic si Social, enumerate la art. 2 din Legea nr. 248/2013, atunci initiatorul proiectului de act normativ are obligatia solicitarii avizului Consiliului Economic si Social, in caz, contrar fiind incalcat art. 141 raportat la art. 1 alin. (5) din Constitutie (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 190 din 11 martie 2019).”
De asemenea, se observa la paragrafele 105-107, faptul ca instanta constitutionala mentioneaza expres ca Guvernul, desi a fost autoritatea publica care a adoptat O.U.G., are si calitatea de initiator:
„105. In raport cu acestea, este evident ca domeniul vizat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2019, care transpune directiva mentionata, este circumscris domeniilor de specialitate ale C.E.S. referitoare la protectia concurentei loiale si a drepturilor consumatorilor. Prin urmare, initiatorul proiectului de act normativ avea obligatia de a solicita avizul C.E.S. anterior adoptarii sale. Cu toate acestea, Guvernul, in calitate de initiator, nu a indeplinit aceasta exigenta de rang constitutional si legal.
106. In jurisprudenta sa recenta, Curtea Constitutionala a sanctionat omisiunea solicitarii avizului Consiliului Economic si Social in cazul unor acte normative al caror obiect de reglementare se refera la domeniile de specialitate ale Consiliului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019, Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 377 din 14 mai 2019, Decizia nr. 29 din 29 ianuarie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 19 februarie 2020).
107. In consecinta, avand in vedere dispozitiile constitutionale si legale citate, Curtea constata ca omisiunea solicitarii avizului Consiliului Economic si Social cu prilejul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 39/2017 este de natura sa determine neconstitu?ionalitatea extrinseca a acestui act normativ, in raport cu prevederile art. 1 alin. (3) si (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constitutie.”
De altfel, este interesant ca Guvernul a solicitat, spre exemplu, avizul C.E.S. cu privire la proiectul de hotarare privind acordarea prestatiilor sub forma biletelor de tratament balnear, pentru anul 2021, prin sistemul organizat si administrat de Casa Nationala de Pensii Publice, insa nu a putut sa solicite un aviz pentru doua proiecte de H.G. care adopta politici de sanatate publica si interzic exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale pentru cetatenii nevaccina?i.
Chiar C.E.S., prin raspunsul adresat intervenientului cu nr. 2488/28.03.2021 mentioneaza ca H.G. trebuiau sa faca obiectul solicitarii unui aviz:
„Raportat la proiectul de Hotarare a Guvernului privind declararea starii de alerta si masurile care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care a vizat instituirea starii de alerta pe intreg teritoriul tarii incepand cu data de 18 mai 2020, reglementand masurile de prevenire si control al infectiilor, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri, precum si institutiile si autoritatile publice abilitate sa puna in aplicare sau sa urmareasca respectarea aplicarii masurilor pe durata starii de alerta, acestea fiind prevazute in cele trei anexe, respectiv "Masuri pentru cresterea capacitatii de raspuns", "Masuri pentru asigurarea rezilientei comunitatilor" si "Masuri pentru diminuarea impactului tipului de risc", Apreciaza ca, prin obiectul de reglementare si masurile propuse, proiectul de act normativ mai sus mentionat ar fi intrat sub incidenta prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin prisma urmatoarelor domenii de specialitate: relatiile de munca, protectia sociala, politicile in domeniul sanatatii, politicile in domeniul educatiei si culturii, egalitatea de sanse si de tratament.
Totodata, considera ca s-ar fi impus ca proiectul de hotarare a Guvernului la care faceti referire sa faca obiectul analizei urmatoarelor comisiilor de specialitate constituite la nivelul Consiliului Economic si Social: Comisia pentru dezvoltare economica, competitivitate si mediu de afaceri, Comisia pentru drepturi si libertati cetatenesti, egalitatea de sanse si de tratament, Comisia pentru relatiile de munca, politica salariala, incluziune sociala, protectie sociala si sanatate, Comisia pentru educatie, tineret, sport, cercetare, formare profesionala si cultura, Comisia pentru administratie publica si ordine publica.”
Referitor la Decizia Curtii Constitutionale nr. 391/08.06.2020, mentioneaza faptul ca a analizat trunchiat exceptia de neconstitu?ionalitate, fiind analizata doar din perspectiva art. 141 din Constitutie, fara a se analiza si art. 1 alin. (5) din Constitutie cu referire la principiul legalitatii:
Or, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 139/2019:
„84. In aplicarea normelor constitutionale de referinta, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative impune, prin art. 31 alin. (3), anterior citat, ca forma finala a instrumentelor de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative sa faca referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al altor autoritati avizatoare, precum Consiliul Economic si Social. Desigur ca, asa cum se arata si in punctul de vedere transmis de Camera Deputatilor, nu este obligatorie si obtinerea unui aviz, iar procedura legislativa nu poate fi obstructionata de pasivitatea autoritatilor avizatoare. Insa, in cauza, un astfel de aviz nu a fost solicitat. Ca urmare, avand in vedere dispozitiile constitutionale si legale citate, absenta solicitarii avizului Consiliului Economic si Social este de natura sa sustina neconstitu?ionalitatea extrinseca a legii, in raport de prevederile art.1 alin. (3) si (5), coroborate cu cele ale art.141 din Constitutie.
85. Curtea subliniaza ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art.1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii. Regulile referitoare la fondul reglementarilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la institutiile prevazute de lege nu sunt insa scopuri in sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica. In acelasi sens Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr.128 din 6 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.189 din 8 martie 2019, cand a retinut ca „in ansamblul normelor constitutionale, dispozitiile care cuprind reguli cu caracter procedural incidente in materia legiferarii se coreleaza si sunt subsumate principiului legalitatii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, la randul sau acest principiu stand la temelia statului de drept, consacrat expres prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie. De altfel, si Comisia de la Venetia, in raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenara (Venetia, 11—12 martie 2016), retine ca procedura de adoptare a legilor reprezinta un criteriu in aprecierea legalitatii, care constituie prima dintre valorile de referinta ale statului de drept (pct.II A5). Sub acest aspect sunt relevante, intre altele, potrivit aceluiasi document, existenta unor reguli constitutionale clare in privinta procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, justificarea lor adecvata, existenta evaluarilor de impact de adoptarea legilor. Referitor la rolul acestor proceduri, Comisia retine ca statul de drept este legat de democratie prin faptul ca promoveaza responsabilitatea si accesul la drepturile care limiteaza puterile majoritatii.” (paragraful 32)
86. Astfel fiind, in acord cu sustinerile autorilor sesizarii, Curtea constata ca legea, in integralitatea sa, este neconstitutionala, in raport cu prevederile art. 1 alin. (3) si (5) si art.141 din Constitutie, intrucat nu au fost realizate motivarea si fundamentarea economica, sociala si juridica a solutiilor adoptate si nu a fost solicitat avizul C.E.S.”
II. In ceea ce priveste inexistenta propunerii ministrului afacerilor interne de prelungire a starii de alerta
In ceea ce priveste imprejurarea ca Hotararea C.N.S.S.U. nr. 112/2021, prin care s-a propus prelungirea starii de alerta si masurile aferente, a fost adoptata cu participarea ministrului afacerilor interne nu are nicio semnificatie din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, din moment ce potrivit acestui text legal, Comitetul National pentru Situatii de Urgenta nu are niciun rol in procedura de emitere a hotararii Guvernului privind prelungirea starii de alerta.
Art. 71 din Legea nr. 55/2020, nu poate fi incident in speta si nu poate acoperi neregularitatea procedurala prevazuta la art. 4 din aceeasi lege, din moment ce hotararea de Guvern atacata nu stabileste masuri pe perioada starii de alerta prin hotarari ale Guvernului specifice, altele decat cele privind prelungirea starii de alerta si nu modifica anumite restrictii prevazute pe perioada starii de alerta, ci o prelungeste in mod efectiv.
Altfel spus, nu se afla in situatia premisa a unei stari de alerta deja prelungite - insotita de un set de restrictii, restrictii care sa fie ulterior modificate printr-o alta hotarare a Guvernului, context in care s-ar fi putut pune in discutie incidenta art. 71 din Legea nr. 55/2020, ci se afla in situatia in care, inaintea ajungerii la termen, ministrul afacerilor interne trebuie sa decida, in deplina libertate, daca in urma analizei factorilor de risc se impune prelungirea ei, in acord cu dispozitiile art. 4 din Legea nr. 55/2020.
O interpretare contrara ar vida de continut dispozitiile art. 4 din Legea nr. 55/2020 si ar lasa, in virtutea art. 71 din Legea nr. 55/2020, in sarcina C.N.S.S.U. si a oricarui minister de resort posibilitatea de initiativa legislativa in ceea ce priveste prelungirea starii de alerta, lucru inadmisibil. Un principiu universal valabil din Teoria generala a dreptului - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - spune ca o norma sau act juridic trebuie interpretat(a) in intelesul sau de a produce efecte juridice, iar nu ca ar fi lipsit de orice efecte. De altfel, o definitie legala a acestui principiu se regaseste chiar in cuprinsul art. 1268 alin. (3) din Noul Cod Civil (este adevarat, fiind consacrat in materia contractelor, lucru care insa nu interzice aplicarea acestui principiu universal si in alte materii) - unde se arata ca pentru contractele incheiate intre parti, clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.
III. Lipsa evaluarii preliminare de impact
De asemenea, sunt intemeiate sustinerile reclamantului in privinta neindeplinirii exigentelor de motivare a actului administrativ normativ atacat, prin prisma prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 rap. la art. 7 din acelasi act normativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 24/2000, proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele documente de motivare, care constituie instrumente de prezentare si motivare ale noilor reglementari propuse: a) expuneri de motive- in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative; b) note de fundamentare- in cazul ordonantelor si hotararilor Guvernului; c) referate de aprobare-pentru celelalte acte normative; d) studii de impact- in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebita si al proiectelor de legi de aprobare a ordonantelor emise de Guvern in temeiul unei legi de abilitare si supuse aprobarii Parlamentului.
Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 31 alin. (1) din acelasi act normativ, evaluarea impactului actelor normative se impune a fi inclusa in mod corespunzator in continutul instrumentului de prezentare si motivare, nefiind prin urmare necesar a fi inclusa in cuprinsul unui studiu de impact intocmit in acest scop, acest din urma instrument de prezentare si motivare fiind, de altfel, specific numai anumitor tipuri de acte normative.
Potrivit acestui text legal:
„(1) Instrumentul de prezentare si motivare include continutul evaluarii impactului actelor normative, cuprinzand urmatoarele sectiuni:
a) motivul emiterii actului normativ - cerintele care reclama interventia normativa, cu referire speciala la insuficientele si neconcordan?ele reglementarilor in vigoare; principiile de baza si finalitatea reglementarilor propuse, cu evidentierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrarilor de cercetare, evaluarilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a caror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonantele de urgenta vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementarea imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum si eventualele consecinte care s-ar produce in lipsa luarii masurilor legislative propuse;
b) impactul socioeconomic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social si asupra mediului inconjurator, inclusiv evaluarea costurilor si beneficiilor;
c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atat pe termen scurt, pentru anul curent, cat si pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informatii cu privire la cheltuieli si venituri;
d) impactul asupra sistemului juridic - implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei in vigoare; compatibilitatea cu reglementarile comunitare in materie, determinarea exacta a acestora si, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene si alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective; implicatiile asupra legislatiei interne, in cazul ratificarii sau aprobarii unor tratate ori acorduri internationale, precum si masurile de adaptare necesare; preocuparile in materie de armonizare legislativa;
e) consultarile derulate in vederea elaborarii proiectului de act normativ, organizatiile si specialistii consultati, esenta recomandarilor primite;
f) activitatile de informare publica privind elaborarea si implementarea proiectului de act normativ;
g) masurile de implementare - modificarile institutionale si functionale la nivelul administratiei publice centrale si locale.”
Complementar, dispozitiile art. 7 din Legea nr. 24/2000 definesc evaluarea preliminara a impactului proiectelor de acte normative ca fiind un set de activitati si proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvata a initiativelor legislative. Evaluarea preliminara a impactului presupune identificarea si analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative si bugetare pe care le produc reglementarile propuse.
Potrivit prevederilor exprese ale alin. (31) ale art. 7, propunerile legislative, proiectele de legi si celelalte proiecte de acte normative vor fi insotite, in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
In privinta hotararilor privind declararea, prelungirea sau incetarea starii de alerta sunt incidente dispozitiile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 21/2004 potrivit carora aceasta categorie generala de acte administrative cu caracter normativ se fundamenteaza in baza analizei factorilor de risc prevazuti la art. 41 de catre grupurile de suport tehnico-stiintific constituite pe tipuri de risc.
Mai specific, in cazul declararii/prelungirii starii de alerta potrivit art. 3 alin. (2) si (4) din Legea nr. 55/2020, se analizeaza cumulativ urmatorii factori de risc:
a) amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel local, judetean sau national;
b) intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;
c) insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns;
d) densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc
e) existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Dispozitiile legale precizate circumstantiaza continutul motivului emiterii actului administrativ cu caracter normativ, in intelesul art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, fara a deroga de la dispozitiile subsecvente (exceptie facand literele e) si f) care sunt inaplicabile, in virtutea dispozitiilor art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata care extrag de la aplicarea dispozitiilor art. 7 din lege proiectele de acte normative care se adopta in procedura de urgenta ca fiind grefate pe circumstante exceptionale care impun adoptarea unei solutii imediate, impunandu-se concluzia ca evaluarea impactului socioeconomic in dimensiunea impactului asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului ramane un element imperativ al instrumentului de prezentare si motivare.
Or, din analiza documentului dedicat analizei factorilor de risc rezulta cu evidenta absenta oricarei analize de impact asupra drepturilor si libertatilor fundamentale, desi conform art. 53 din Constitutia Romaniei, restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati este supusa conditiilor de necesitate si proportionalitate.
Prin urmare, orice analiza de necesitate si proportionalitate a masurilor dispuse trebuie facuta in concret, tocmai prin raportare la drepturile si libertatile fundamentale care ar putea fi afectate prin masurile astfel dispuse, in lipsa acestei analize masurile in cauza aparand ca fiind arbitrare.
IV. Lipsa propunerilor Grupului de Suport Tehnico-Stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei si calitatea colonelului care a semnat Analiza Factorilor de Risc
In cazul declararii/prelungirii starii de alerta potrivit art. 3 alin. (2) si (4) din Legea nr. 55/2020, se analizeaza cumulativ urmatorii factori de risc:
a) amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel local, judetean sau national;
b) intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;
c) insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns;
d) densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc
e) existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Dupa cum se observa, Legea nr. 55/2020 nu specifica cine este autoritatea /structura care trebuie sa faca aceasta analiza, astfel ca se afla intr-un raport guvernat de regula lex specialis derogat legi generali, ceea ce inseamna ca exceptiile sunt cele prevazute in legea speciala si sunt aplicate strict in ceea priveste situatiile expres determinate in aceasta, urmand ca legea generala - sau dreptul comun, lato sensu - sa se aplice tuturor celorlalte cazuri.
In privinta hotararilor privind declararea, prelungirea sau incetarea starii de alerta sunt incidente dispozitiile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 21/2004 potrivit carora aceasta categorie generala de acte administrative cu caracter normativ se fundamenteaza in baza analizei factorilor de risc prevazuti la art. 41 de catre grupurile de suport tehnico- stiintific constituite pe tipuri de risc.
Potrivit articolul 82 din O.U.G. nr. 21/2004:
„(1) Pentru stabilirea strategiilor si programelor privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta, Comitetul national poate solicita consultarea unor experti, specialisti, cadre didactice sau cercetatori constituiti in grupuri de suport tehnico-stiintific.
(2) Comitetul national si grupurile de suport tehnico-stiintific, [...] formeaza Platforma nationala pentru reducerea riscurilor la dezastre.”
Dupa cum rezulta cu claritate din coroborarea textelor de mai sus, doar Grupurile de suport tehnico-stiintific, in a caror compunere se afla experti, specialisti, cadre didactice sau cercetatori pot elabora analiza factorilor de risc, iar nu C.N.C.C.I..
Potrivit cadrului normativ in vigoare, este de notorietate ca singurul Grup de Suport constituit este Grupul de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei.
Distinctia intre cele doua entitati/structuri si, implicit, prerogativele de care ele dispun este evidenta, fiind facuta si in cuprinsul altor acte normative.
Spre exemplificare, potrivit Legii nr. 136/2020:
Articolul 4: „[...] Masurile si grupurile popula?ionale se stabilesc de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, in baza propunerii Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei.”
Articolul 11 alin. (1): „Carantina pentru persoanele care sosesc in Romania[...] se dispune prin hotarare a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, la propunerea Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei [...]”
Articolul 19 alin. (1): „In situatia existentei unui deficit de personal medical [...] personalul medical[...] poate fi detasat [...] (2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune [...] la solicitarea motivata a directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucure?ti, a inspectoratului judetean pentru situatii de urgenta sau al municipiului Bucure?ti ori a Centrului national de coordonare si conducere a interventiei.”
De altfel, o distinctie este realizata chiar in cuprinsul H.G. atacate:
Anexa nr. 1, articolul 3: „In conditiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 55/2020, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabileste desfasurarea in regim permanent a activitatii tuturor centrelor operative pentru situatii de urgenta cu activitate temporara, precum si a activitatii Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei si a centrelor judetene/al municipiului Bucure?ti de coordonare si conducere a interventiei.”
Anexa 3, articolul 9, pct. 5: „Operatorii economici care desfasoara activitati de jocuri de noroc au obligatia sa respecte orarul de lucru cu publicul si restrictiile stabilite prin hotarare a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, la propunerea Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei sau a comitetului judetean/al municipiului Bucure?ti pentru situa?ii de urgenta.”
Asadar, Analiza Factorilor de Risc este emisa de o structura/entitate necompetenta si nu poate suplini documentatia administrativa a Grupului.
Trecand peste aceste aspecte, se poate observa fara indoiala ca un colonel, prin natura functiei sale, de cadru militar, nu este nici specialist, nici expert in epidemiologie, nici cercetator, nici cadru didactic, neavand nicio competenta si pregatire cu privire la domeniul medical.
Potrivit dispozitiilor art. 56 din Legea nr. 80/1995:
In timp de pace, pentru inaintarea ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in activitate in unele grade superioare, pe langa conditiile prevazute la art. 54 si 55, se mai cer urmatoarele:
„C. In gradele de colonel si comandor, sa indeplineasca cumulativ conditiile de studii, precum si pe cea privind stagiul minim la unitati, prevazute la lit. a), b) si respectiv c):
a) sa fi absolvit, cu diploma de licenta, Academia de inalte Studii Militare ori alte institutii militare de invatamant superior de acelasi nivel din tara sau din strainatate, stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, sau o institutie civila de invatamant superior;
b) sa fi absolvit cursuri de capacitate pentru gradul de colonel sau comandor. Admiterea la acest curs se face pe baza de examen. Se excepteaza de la aceasta conditie locotenent-coloneii si capitan-comandorii care detine titlul de doctor ori au absolvit o forma de invatamant postacademic, postuniversitar sau un masterat in tara sau in strainatate, stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale;
c) sa aiba un stagiu, corespunzator pe arme si specialitati militare, de 6-8 ani la unitati si mari unitati pana la corp de armata sau similare inclusiv. Durata stagiului pentru fiecare arma si specialitate militara si esaloanele similare marilor unitati pana la esalonul corp de armata se stabilesc prin dispozitie a sefului Statului Major General. Se excepteaza de la obligativitatea stagiului la unitati militare locotenent-coloneii si capitan-comandorii care indeplinesc functii in alte specialitati militare decat cele de comanda si stat major, stabilite prin dispozitie a sefului Statului Major General.”
Dupa cum reiese cu claritate din dispozitiile de mai sus, se constata ca pentru a detine gradul de locotenent-colonel, textul legal impune pregatire militara specializata, cu preponderenta fiind necesare cunostinte si aptitudini in materia armelor si munitiilor, fara a consacra nicio pregatire de specialitate care sa implice analiza unei situatii epidemiologice ori sa prevada competente profesionale cu privire la combaterea si prevenirea unei epidemii, respectiv analiza nivelului de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia pentru ca, in final, sa propuna masuri necesare pentru prevenirea ?i inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale ?i culturale importante ori a proprietatii intr-un astfel de context epidemiologic.
In acest context, natura functiei este contrara dispozitiilor art. 82 din O.U.G. nr. 21/2004 coroborat cu art. 2 din Legea nr. 55/2020, lucru care atrage implicit si nulitatea documentului in referin?a.
Consecutiv celor aratate de reclamant, se poate observa cu puterea evidentei ca Seful Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei este diferit la fiecare „Analiza” efectuata cu privire la hotararile Guvernului privind prelungirea starii de alerta, ceea ce evidentiaza arbitrariul cu privire la persoanele abilitate sa efectueze/sa-si asume astfel de acte.
Spre exemplificare:
- la Analiza factorilor de risc nr. 132864/20.10.2021 elaborata pentru H.G. nr.1130/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Colonelul Alin Maghiar
- la Analiza factorilor de risc nr. 131762/05.10.2021 elaborata pentru H.G. nr.1090/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Colonelul Bogdan Vladutoiu
- la Analiza factorilor de risc nr. 122547 elaborata pentru H.G. nr. 636/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Colonelul Ciulu Iulian
- la Analiza factorilor de risc nr. 123393 elaborata pentru H.G. nr. 730/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Colonelul Vladutoiu Bogdan Constantin
- la Analiza factorilor de risc nr. 123060/23.06.2021 elaborata pentru H.G. nr. 678/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Colonelul Usurelu Stefan
- la Analiza factorilor de risc nr. 134121/05.12.2021 elaborata pentru H.G. nr. 1242/2021, Seful C.N.C.C.I. a fost Locotenent- Colonelul Stefan Doru Elisei
Prin urmare, se observa o inconsecventa cu privire la Seful C.N.C.C.I., care nu este prevazuta in niciun act normativ, motiv pentru care nu se poate verifica calitatea colonelului de Sef al C.N.C.C.I..
V. In ceea ce priveste ignorarea avizului Consiliului Legislativ
Chiar daca prin natura sa, avizul Consiliului Legislativ este unul consultativ, Curtea Constitutionala a subliniat in jurisprudenta sa ca acesta este unul deosebit de important pentru ca observatiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea si coordonarea intregii legislatii: „f...] Urmarirea si implementarea cerintelor impuse de Legea nr. 24/2000 asigura coerenta intregului sistem de drept, iar Consiliul Legislativ este cel care, in mod primar, realizeaza aceasta activitate. Consiliul Legislativ are obligatia de a contribui la asigurarea coerentei si unificarii legislatiei.” (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragraful 27)
Initiatorul nu trebuie sa se conformeze observatiilor si propunerilor evidentiate de Consiliul Legislativ, insa Curtea a mai retinut ca, desi este consultativ, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede ca observatiile si propunerile privind respectarea normelor de tehnica legislativa vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ, iar neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare.
Singura referire la aceste avize consultative se regaseste exclusiv in adresele de inaintare catre Secretariatul General al Guvernului a formelor finale ale proiectelor de hotarari ale Guvernului, desi ea trebuia sa se regaseasca „in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare”, referiri care nu contin niciun fel de motivare.
Prin urmare, au fost incalcate dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000.
VI. In ceea ce priveste nemotivarea actelor administrative:
La data de 06.12.2021, in Romania:
- Numarul de cazuri confirmate cu virusul SARS-CoV-2 a fost: 803;
- Media nationala a incidentei cumulate a cazurilor pe ultimele 14 zile la mia de locuitori a fost de 1,25, fiind intr-o continua scadere.
In schimb, in Uniunea Europeana, numeroase tari membre cu o rata ridicata de vaccinare aveau un numar ridicat de cazuri, aflandu-se in valul 5 epidemiologic si avand o rata de incidenta cumulata la mia de locuitori ridicata.
Astfel :
- Slovacia 25,3;
- Cehia 22,0
- Belgia 20,6
- Austria 20,3
- Liechtenstein 19,2
- Slovenia 18,3;
- Olanda 17,5;
- Croatia 15,9 ;
- Ungaria 13,9;
- Irlanda 12,4;
- Elvetia 10,6;
- Danemarca 9,1;
- Germania 8,9;
- Lituania 8,8;
- Grecia 8,6;
- Marea Britanie** 8,6;
- Polonia 8,1;
- Luxemburg 7,2;
- Estonia 7,0;
- Letonia 6,3;
- Norvegia 6,1;
Un studiu important al Universitatii Harvard, efectuat pe date din 68 de tari si din 2947 de comitate din S.U.A. care au rata mare de vaccinare, confirma faptul ca transmiterea virusului se poate face si de catre persoanele vaccinate.
Intr-un alt raport publicat de C.D.C., se arata ca in iulie 2021, in urma mai multor evenimente publice mari intr-un oras Barnstable County, Massachusetts, au fost identificate 469 de cazuri de COVID-19 printre rezidentii din Massachusetts care au calatorit in oras in perioada 3-17 iulie; 346 (74%) au aparut la persoanele complet vaccinate.
Potrivit Le Figaro, intr-un raport efectuat in Marea Britanie, datele arata ca rata de infectare este mai mare in randul celor vaccinati decat in grupul celor care nu au primit serul anti-Covid. Raportul in cauza demonstreaza ca in categoria persoanelor cu varsta cuprinsa intre 40 si 49 de ani, proportia celor vaccinate si infectate este chiar de doua ori mai mare decat in randul nevaccina?ilor (1281 din 100.000 de persoane, fata de 690), in septembrie.
In realitate, fenomenul nu este deloc surprinzator si asta din doua motive. In primul rand, vaccinul protejeaza imperfect impotriva riscului de infectare. Prin urmare, este posibil sa fii infectat, chiar daca esti complet vaccinat. Aceasta pentru ca vaccinurile pe care le avem in prezent sunt injectate in muschi, la nivelul bratului. Poti dobandi o imunitate generala buna si esti astfel protejat impotriva formelor severe ale bolii. Dar nu ofera neaparat o imunitate puternica la suprafata, la nivelul membranelor mucoase.
Insa poarta de acces preferata a virusului este tocmai mucoasa nazala. Unii oameni de stiinta au avertizat asupra acestui aspect chiar inainte de a incepe utilizarea vaccinurilor, iar capacitatea lor de a preveni infectarea s-a dovedit a fi chiar mai slaba decat se astepta.
Potrivit Raportarilor efectuate de Institutul National de Statistica pentru lunile septembrie si octombrie 2021, persoanele vaccinate cu schema completa se pot infecta.
Astfel, in intervalul 1 - 30 septembrie 2021, un numar de 33.976 persoane cu schema completa de vaccinare, au avut un test pozitiv de infectie cu virusul SARS-CoV-2, dupa o perioada cuprinsa intre 1 luna si 6 luni de la cea de la efectuarea celei de a doua doze de vaccin.
In intervalul 1 - 31 octombrie 2021, un numar de 97.272 persoane cu schema completa de vaccinare, au avut un test pozitiv de infectie cu virusul SARS-CoV-2, dupa o perioada cuprinsa intre 1 luna si 6 luni de la cea de la efectuarea celei de a doua doze de vaccin.
In plus, intr-un material realizat de Catalin Tucureanu, cercetator stiintific in imunologie si vaccinologie la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militara „Cantacuzino” si publicat pe pagina oficiala de Facebook a campaniei de vaccinare, denumita „Ro-vaccinare” se arata ca atat persoanele testate, cat si cele imbolnavite, se pot reinfecta cu virusul si deci, il pot transmite in comunitate.
Studii preliminare din ultima saptamana arata ca:
- Omicron are un numar mare de mutatii in regiuni care ar putea afecta eficienta raspunsului imun post-vaccinare, post-infectie si unele terapii cu anticorpi monoclonali;
- activitatea neutralizanta a anticorpilor din serul persoanelor vaccinate sau infectate cu o varianta anterioara este semnificativ scazuta fata de Omicron;
- protectia fata de infectie la persoanele vaccinate sau de reinfectie la cei infectati anterior este probabil scazuta pentru Omicron;
Varianta Omicron a acumulat zeci de mutatii in comparatie cu variantele anterioare.
Multe dintre aceste mutatii au fost identificate in proteina Spike si in regiunea de legare a receptorului din aceasta proteina.
Era de asteptat ca aceste mutatii sa modifice afinitatea virusului pentru receptorul pe care il foloseste pentru a intra in celulele umane si sa erodeze, cel putin partial, eficienta anticorpilor dezvoltati in urma infectiei sau a vaccinarii in neutralizarea virusului.
Acum, la cateva saptamani de cand varianta Omicron a fost descoperita, avem primele date care sa confirme ca varianta Omicron eludeaza partial raspunsul imun obtinut in urma infectiei sau a vaccinarii.
Primele studii de neutralizare in vitro, publicate saptamana aceasta arata o scadere semnificativa a activitatii neutralizante a anticorpilor din serul persoanelor trecute prin infectie sau vaccinate, in comparatie cu ce s-a observat pentru variantele anterioare.
Din toate aceste studii si date, transmise chiar de autoritati nationale, rezulta cu claritate ca si persoanele vaccinate/imbolnavite pot transmite virusul
Pe de alta parte, in notele de fundamentare nu exista niciun studiu, nicio analiza care sa releve impactul pe care il are interzicerea accesului la diverse activitati a anumitor categorii de persoane, nici din perspectiva rezultatelor in impiedicarea raspandirii virusului, nici din perspectiva consecintelor asupra persoanelor vizate (din punctul de vedere al drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si din punct de vedere social, economic, medical, etc.).
Drept urmare, masurile invocate sunt lipsite de rationament stiintific, iar in atare conditii H.G. este nemotivata, fiind contrara art. 31 din Legea nr. 24/2000.
VII. In ceea ce priveste conditiile legale de prelungire a starii de alerta in ceea ce priveste amploarea situatiei de urgen?a:
In nota de fundamentare se specifica ca:
„1. In ceea ce priveste situatia la nivelul Uniunii Europene, la data de 05.12.2021 Romania inregistreaza cea mai mica rata de incidenta din intreaga uniune;
2. La nivel national, in ultimele 14 zile, valoarea medie a cazurilor confirmate a fost de 1.667 persoane nou confirmate zilnic
3. Dupa inregistrarea unei cresteri sustinute a ratei de reproducere in luna septembrie (R0 1.1 - 1.36), in ultimele 14 zile se inregistreaza valori subunitare ale ratei de reproducere (R0 0.7 - 0.9).
4. Totalul cazurilor active (suma cazurilor confirmate in ultimele 14 zile + persoanele internate la data raportarii cu mai mult de 14 zile de la data internarii) la data de 05.12.2021, este de 27.210 persoane.
5. In graficul urmator se observa o scadere in evolutia cazurilor active in ultima perioada, respectiv de la 174.142 cazuri active inregistrate in data de 05.11.2021, la 27.210 cazuri active inregistrate in data de 05.12.2021.”
Existenta a 27.000 de cazuri active, in conditiile in care Romania are o populatie de 18 milioane de locuitori, precum si trendul descendent al cazurilor nu este in masura sa sustina prelungirea starii de alerta
In ceea ce priveste intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate, in nota de fundamentare se specifica ca:
„1. In prezent, incidenta cumulata la 14 zile in data 05.12.2021, arata ca 949 localitati inregistreaza o valoare intre 1 si 3 cazuri la 1.000 de locuitori si 167 de localitati inregistreaza o incidenta cumulata la 14 zile de peste 3 cazuri la 1.000 de locuitori. Comparand aceste date cu incidenta cumulata la 14 zile in data 21.11.2021, in speta 1.433 localitati ce inregistrau o valoare intre 1 si 3 cazuri la 1.000 de locuitori si 1.327 localitati cu o incidenta cumulata la 14 zile de peste 3 cazuri la 1.000 de locuitori, se observa o scadere in intensitate a raspandirii
2. In perioada supusa analizei se observa faptul ca raspandirea SARS-CoV-2 scade in intensitate, context in care este necesar ca masurile nonfarmaceutice existente pentru prevenirea raspandirii infectiilor sa fie adaptate dar cu mentinerea unui nivel ridicat de atentie si raspuns mai ales in contextul situatiei epidemiologice de la nivelul tarilor din vestul Europei dar si al aparitiei unor noi tulpini virale care poate determina o reluare rapida a trendului ascendent.”
Asadar, se observa ca starea de alerta trebuie mentinuta, in opinia C.N.C.C.I., in contextul in care la nivelul tarilor s-a identificat prezenta unor noi tulpini (probabil cu referire la Omicron).
Imprejurarea ca in speta sunt identificate noi tulpini in alte tari nu conduce logic la concluzia ca este necesara mentinerea starii de alerta.
Pentru prevenirea raspandirii Coronavirusului SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei din alte tari, statul are la dispozitie Legea nr. 136/2020, respectiv, statul roman poate dispune carantinarea subiec?ilor veniti din tarile in care aceasta tulpina este identificata, indiferent de statutul medical, lucru pe care statul, in acest moment nu il face, lasand in mod voit patrunderea pe teritoriul Romaniei a persoanelor vaccinate/imbolnavite, care sunt potentiali vectori de raspandire, pentru ca propagarea virusului in tara sa se faca in voie si pentru a se prelungi la infinit starea de alerta.
I.N.S.P., prin adresele cu nr. 23128/10.12.2021 si 22359/02.12.2021, avand in vedere situatia incerta a posibilitatii infectarii cu tulpina Omicron a persoanelor vaccinate si avand in vedere incertitudinile privind gradul de raspandire a noii variante Omicron la nivel mondial, precum si posibilitatea de infectare a persoanelor trecute prin boala sau vaccinate cu schema completa a propus:
- ca intrarea pe teritoriul national sa se faca doar prin prezentarea unui rezultat negativ la un test NAAT efectuat cu maxim 48 de ore inainte, indiferent de zona de risc epidemiologic din care sosesc calatorii.
- carantinarea contactilor directi (vaccinati) ai cazurilor confirmate (prin secventiere), sau probabile (prin test PCR de varianta) de infectie cu Omicron.
Asadar, acestea sunt masurile care necesita un nivel ridicat de atentie si raspuns mai ales in contextul situatiei epidemiologice de la nivelul tarilor din vestul Europei dar si al aparitiei unor noi tulpini virale care poate determina o reluare rapida a trendului ascendent, iar nu prelungirea starii de alerta.
VIII. In ceea ce priveste participarea persoanelor la activitatile din anexe pe baza certificatului verde
Masura nu este prevazuta de lege.
In lumina Deciziei Curtii Constitutionale nr. 381/2021, se impune a se constata ca masura conditionarii exercitarii drepturilor si libertatilor prin prezentarea certificatului verde nu este prevazuta de lege.
Potrivit considerentelor Curtii Constitutionale, punctele 39-43:
„39. Urmand capitolului I „Dispozitii generale” care contine prevederi referitoare la instituirea si prelungirea starii de alerta pe durata pandemiei de COVID-19, dispozitiile capitolului II - „Masuri sectoriale” din Legea nr. 55/2020 reglementeaza, in mod distinct, pe domenii, tipul de masuri ce pot fi dispuse in vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor. In cadrul art. 5 sunt prevazute o serie de masuri de crestere a capacitatii de raspuns, pentru asigurarea rezilientei comunitatilor si pentru diminuarea impactului tipului de risc. Intre masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor este mentionate si „masurile de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolarii la domiciliul”. text criticat ca fiind neconstitutional.
40. Curtea observa ca dispozitiile art. 65 din Legea nr. 55/2020, care stabilesc ce fapte prevazute in acest act normativ constituie contraventii, trimit, in mod exclusiv, la prevederile art. 5, mai sus mentionate. Prin urmare, dispozitiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, in realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de masuri ce pot fi dispuse in temeiul acestui act normativ in vederea prevenirii si combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, masuri care atrag obligatii a caror incalcare constituie contraventii.
41. Dispozitiile art. 5 alin. (2) lit. d) se refera, in mod expres, la masurile carantinei si izolarii si fac o referire generala la „masurile de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor”, fara a le nominaliza. Desigur, avand in vedere obiectivul afirmat al legii, precum si faptul ca textul nu face trimite la alte acte normative, Curtea apreciaza ca este vorba de masuri mentionate in Legea nr. 55/2020. De asemenea, textul de lege circumscrie sfera acestor masuri la acele interventii necesare protejarii unor drepturi ale persoanei care se bucura de cel mai inalt grad de protectie constitutionala, respectiv dreptul la viata si dreptul la sanatate.
42. Dispozitiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 califica drept contraventii „nerespectarea masurilor individuale de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)”, in timp ce dispozitiile enuntate la lit. i) din acelasi articol de lege califica, in mod separat, drept contraventie „nerespectarea de catre persoanele fizice a masurilor de izolare la domiciliu stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)”. Prin urmare, ipoteza art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 se refera la nerespectarea acelor masuri consacrate prin lege, instituite in vederea protejarii dreptului la viata si la sanatate si care creeaza obligatii in sarcina persoanelor fizice, exceptie facand masura izolarii la domiciliu
43. Curtea aminteste ca, potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotararile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeste starea de alerta trebuie sa precizeze, in mod clar, care sunt masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor, astfel ca revine executivului sa selecteze, in functie de datele concrete ale evolutiei pandemiei la un anumit moment, acele masuri prevazute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrangere proportionala a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati ale persoanei.”
Asadar, nu este identificata la nivelul Legii nr. 55/2020 masura introducerii certificatului verde pe teritoriul national, astfel incat sa poata fi incadrata de Guvern in tabloul exhaustiv al masurilor individuale de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d). De altfel, si Consiliul Legislativ atrage atentia asupra acestor aspecte.
Fiind un act administrativ, dat in executarea legilor, hotararea Guvernului, trebuie sa respecte intregul sistem normativ de nivel superior, fara a adauga la acesta.
Or, in speta, se poate observa ca masura privitoare la solicitarea certificatului prin H.G. nr. 1242/2021 nu este emisa in baza unei legi, ca act formal al Parlamentului, si, deci, nu poate produce efectul juridic al restrangerii exercitiului drepturilor si libertatilor fiind contrara art.53 din Constitutie.
Nici O.U.G. nr. 68/2021 nu poate constitui premisa de reglementare, dat fiind faptul ca aceasta ordonanta pune in aplicare Regulamentul European exclusiv in ceea ce priveste prezentarea certificatului verde in contextul calatoriilor transfrontaliere.
Masura este discriminatorie
Potrivit O.G. nr. 137/2000:
„Articolul 1
(1) In Romania, stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate de lege.
2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii este garantate.
Articolul 2
(1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.”
Discriminarea presupune:
- o diferentiere, un tratament diferentiat aplicat in situatii identice ori similare - conditii indeplinite in totalitate (vaccinatii/testa?ii/imbolnavi?ii putand transmite virusul la fel ca si nevaccina?ii)
- bazata pe un criteriu ( in speta, criteriul fiind certificatul verde )
- care atinge un drept ( in speta, drepturile enumerate in cuprinsul cererii )
Urmatoarele aliniate din preambulul Regulamentul European nr. 2021/953 sunt hotaratoare cu privire la nelegalitatea masurilor adoptate de Guvern:
„(20) Eliberarea certificatelor in temeiul prezentului regulament nu ar trebui sa conduca la acte de discriminare bazate pe detinerea unei anumite categorii de certificate.
(36) Este necesar sa se previna discriminarea directa sau indirecta impotriva persoanelor care nu sunt vaccinate, de exemplu din motive medicale sau deoarece acestea nu fac parte din grupul-tinta pentru care vaccinul impotriva COVID-19 este administrat sau autorizat in prezent, cum ar fi copiii, sau deoarece nu au avut inca posibilitatea sa fie vaccinate sau au ales sa nu se vaccineze. Prin urmare, detinerea unui certificat de vaccinare sau detinerea unui certificat de vaccinare care indica un vaccin impotriva COVID-19 nu ar trebui sa fie o conditie prealabila pentru exercitarea dreptului de libera circulatie sau de utilizare a serviciilor de transport transfrontalier de persoane, cum ar fi companiile aeriene, trenurile, autocarele, feriboturile sau orice alt mijloc de transport. In plus, prezentul regulament nu poate fi interpretat ca instituind un drept sau o obligatie de a fi vaccina.”
Reiese foarte clar ca utilizarea pe plan intern a certificatelor COVID-19 in alte scopuri decat facilitarea liberei circulatii in UE nu intra in domeniul de aplicare a regulamentului si ca trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu.
Regulamentele Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre in toate elementele sale (art. 288 T.F.U.E.).
Masura nu este proportionala si necesara intr-o societate democratica si aduce atingere existentei drepturilor si libertatilor
Potrivit Declaratiei Universale a Drepturilor Omului:
„Articolul 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.
Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari. In afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.”
Desi reiese cu claritate din Declaratia Universala a Drepturilor Omului ca oamenii se nasc liberi si se pot prevala de toate drepturile fara nicio deosebire, cu toate acestea, constata ca este „interzisa” exercitarea majoritatii drepturilor si libertatilor fundamentale si dobandesc dreptul de a avea drepturi si libertati numai cetatenii care dovedesc ca sunt „eligibili” pentru a le avea, prezentand o dovada de vaccinare/testare/trecere prin boala.
Se poate observa astfel ca s-a inversat sarcina probei (s-a mutat sarcina probei de la stat, care trebuia sa justifice de ce trebuie sa restranga drepturile si libertatile fundamentale, la cetatean, care trebuie sa dovedeasca ca este eligibil sa aiba drepturi si libertati).
Totodata, se poate constata ca dispozitiile cuprinse in H.G. aduc atingere chiar existentei altor drepturi si libertati fundamentale decat cele pentru protejarea carora s-au luat aceste masuri (dreptul la viata, integritatea fizica si sanatatea persoanelor), fiind in contradictie atat cu preambulul Legii nr. 55/2020, cat si cu art. 1 alin (1) din Legea nr. 55/2020 care prevede posibilitatea restrangerii exercitiului altor drepturi si libertati fundamentale si nu sa se aduca atingere existentei lor.
Neavand vreo ierarhizare a drepturilor omului, ci fiind vorba de momentele de consacrare juridica internationala, ordonate cronologic, ale diferitelor drepturi ale omului, Parlamentul European a emis Rezolutia sub numarul 2019/2125 (INI) prin care reaminteste ca nu poate exista o ierarhie a drepturilor omului; subliniaza ca este necesar sa se asigure sustinerea si respectarea deplina a principiului potrivit caruia drepturile omului sunt universale si inalienabile, indivizibile, interdependente si corelate; subliniaza ca tentativele de utilizare a drepturilor anumitor grupuri pentru a justifica marginalizarea altora sunt complet inacceptabile.
IX. Exceptia de neconstitu?ionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) si art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 55/2020, precum si a art. 42 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 21/2004, in raport de dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 52, art. 126 alin. (6) din Constitutie, dispozitiile criticate fiind neconstitutionale in masura in care se dispune prelungirea starii de alerta fara existenta unei proceduri de atac efective care sa garanteze persoanelor, ale caror drepturi sau interese legitime sunt vatamate, posibilitatea anularii in justitie intr-un termen mai scurt de 30 de zile, a hotararii Guvernului prin care se dispune prelungirea starii de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri in perioada de aplicabilitate a acesteia.
I. Admisibilitatea exceptiei de neconstitu?ionalitate.
Exceptia priveste niste norme dintr-o lege, aflate in vigoare si asupra carora Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat in sensul declararii lor ca neconstitutionale, iar exceptia are legatura cu cauza, in contextul in care nu exista o cale de atac efectiva prin care sa anuleze masurile nelegale dispuse pe perioada starii de alerta , inainte ca efectele acestora sa inceteze.
O eventuala admitere a exceptiei de neconstitu?ionalitate:
a) obliga Parlamentul sa adopte o lege astfel incat sa reglementeze o cale de atac efectiva pentru contestarea H.G.-urilor privind prelungirea starii de alerta, fara a mai evita considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2021 (lipsa unei eventuale reglementari atragand nulitatea eventualelor H.G. de prelungire a starii de alerta emise in lipsa acesteia)
b) in prezenta cauza ar atrage nulitatea H.G. nr. 1242/2021 si H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, intrucat starea de alerta a fost dispusa in lipsa unei astfel de cai de atac, iar potrivit teoriei facta pendentia deciziile Curtii Constitutionale nu au aplicabilitate doar pentru situatiile juridice nascute ulterior publicarii acestora in Monitorul Oficial, ci si pentru situa?iile juridice anterioare, in special in cauzele in care s-a invocat exceptia de neconstitu?ionalitate.
II. Pe fondul exceptiei
Se aduce atingere urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (4) referitor la separatia puterilor in stat, art. 52 si art. 126 alin. (6) - referitoare la controlul judecatoresc al actelor administrative.
Pentru a garanta caracterul temporar al masurilor dispuse in timpul starii de alerta, dispozitiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevad ca starea de alerta nu poate fi dispusa decat pentru o perioada de cel mult 30 de zile. Cu toate acestea, in masura in care, dupa expirarea termenului de aplicabilitate a hotararii anterioare a Guvernului de instituire a acestei stari, se constata ca ratiunile care au determinat-o se mentin, legea prevede posibilitatea prelungirii starii de alerta, pentru acelasi termen limitat.
Dincolo de conditiile generale de valabilitate pe care trebuie sa le respecte un act administrativ, decizia Guvernului privind prelungirea starii de alerta este circumscrisa unor conditii obiective, clare, respectiv „ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada suplimentara“ si „pentru motive temeinice“ [art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020].
Pentru a asigura transparenta criteriilor pe care Guvernul le evalueaza cu prilejul declararii si al prelungirii starii de alerta, in cuprinsul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 legiuitorul a prevazut, in mod expres, ca vor fi avute in vedere:
a) amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel local, judetean sau national;
b) intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;
c) insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns;
d) densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc;
e) existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Circumscrierea clara a starii de alerta existentei conditiilor obiective care impun declararea acesteia reiese si din prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, care precizeaza ca: „Starea de alerta inceteaza, inainte de implinirea termenului pentru care a fost declarata ori prelungita, atunci cand analiza factorilor de risc indica faptul ca nu mai este necesara mentinerea unui raspuns amplificat”.
Prin natura ei, starea de alerta este, in mod necesar, ceva temporar, exceptional, care nu poate fi transformat in ceva general, avand in vedere ca restric?ionarea drepturilor fundamentale ale omului nu poate fi permanentizata.
Ansamblul conditiilor legale care conditioneaza prelungirea starii de alerta prin hotarare a Guvernului dobandeste eficienta doar in masura in care exista un mecanism de control al respectarii acestor conditii si de sanctionare a eventualelor incalcari.
Altfel spus, garantia respectarii tuturor exigentelor legale referitoare la instituirea si prelungirea starii de alerta nu poate fi realizata decat in masura in care, in aplicarea prevederilor constitutionale ale art. 21, art. 52 si art. 126 alin. (6), hotararile Guvernului care dispun aceste masuri sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ.
In cadrul controlului judecatoresc, instantele pot analiza daca sunt respectate conditiile generale de valabilitate ale actelor administrative si daca sunt indeplinite cerintele obiective care justifica instituirea starii de alerta sau prelungirea acesteia, daca masurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevazut de lege, precum si daca respecta exigentele constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.
Prelungirea starii de alerta, fara ca autoritatea judecatoreasca sa poata verifica conditiile legale de mentinere a ei, inaintea expirarii celor de 30 de zile pentru care ea a fost dispusa, aduce atingere art. 53 alin. (2) din Constitutie, intrucat poate duce la o permanentizare a acestei stari, prin suspendarea sine die a exercitarii in deplina substanta a unor drepturi si libertati, persoanele ajungand situa?ia de a nu mai fi titularele unor drepturi sau libertati fundamentale „la fel de intinse, cu acelasi continut”.
O eventuala sustinere in sensul ca drepturile si libertatile continua sa existe in patrimoniul persoanelor sub aceeasi forma si continut anterior instituirii starii de alerta si ca exercitiul lor deplin este doar suspendat temporar, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, nu exista nicio perspectiva asupra momentului de final al acestei „suspendari”, realitatea obiectiva dovedind ca ea tinde sa se permanentizeze (aspect sustinut atat de durata de aproape 2 ani scursa pana in prezent sub imperiul unei „suspendari temporare”, cat si de perspectivele declarate public ?i de initiativele autoritatilor legiuitoare primare si delegate), observandu-se o tendinta de translatare a legiferarii interdic?iilor, de la interdic?ii corective, la interdic?ii preventive, de la scopul de combatere a unei situa?ii epidemiologice preexistente, la scopul de prevenire a unei situa?ii epidemiologice viitoare, nemaifiind respectata cerinta ca masurile sa aiba un „caracter esen?ialmente temporar” (impusa in preambulul Legii nr. 55/2020), iar pe de alta parte, o astfel de situatie poate dura, in lipsa unui control judecatoresc efectiv, care sa permita intreruperea efectelor unui act administrativ (fie anterior ramanerii definitive a hotararii de anulare - pe calea unei cererii de suspendare, fie ulterior ramanerii definitive a hotararii de anulare- prin pronuntarea hotararii intr-un termen foarte scurt, anterior expirarii termenului de actiune a hotararii Guvernului), teoretic, la infinit (realitatea aratand ca autoritatea judecatoreasca, desi a anulat peste 8 H.G. in prima instanta, nu a putut intrerupe pana in prezent starea de alerta, care s-a prelungit pe o perioada de peste 1 an ?i 6 luni, aceasta componenta a accesului la justitie „scapand” practic controlului judecatoresc).
Prin Hotararea din 21 februarie 1975, pronuntata in Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta deosebita pe care o atribuie principiului liberului acces la justitie pentru insa?i existenta unei societati democratice. Acestei hotarari ii poate fi atribuit un dublu merit: pe de o parte, acela de a fi transat problema privind sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in sensul in care acesta reglementeaza nu numai conditiile necesare desfasurarii unui proces echitabil, ci si dreptul de a accede la un astfel de proces pentru apararea drepturilor prevazute de lege, iar, pe de alta parte, acela de a fi subliniat importanta exercitarii unui asemenea drept in contextul unei societati democratice si al unui stat de drept.
Asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legala, chiar si la nivelul suprem, prin Constitutie, nu este de natura a asigura si o eficacitate reala a acestuia, atat timp cat, in practica, exercitarea sa intampina obstacole. Accesul la justitie trebuie sa fie asigurat, in consecinta, in mod efectiv si eficace.
In sensul considerentelor expuse mai sus, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca scopul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este „sa apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective”, in acest sens fiind Hotararea din 12 iulie 2001, pronuntata in Cauza Printul Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei, si Hotararea-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei.
Comisia de la Vene?ia a reamintit ca „[el] conceptul de stare de urgenta“ se bazeaza pe presupunerea ca in anumite situatii de urgenta de ordin politic, militar si economic, sistemul de limitari impuse de ordinea constitutionala trebuie sa cedeze in fata puterii sporite a executivului. Cu toate acestea, chiar si in stare de urgenta publica, principiul fundamental al statului de drept trebuie sa prevaleze.
Statul de drept consta in mai multe aspecte care sunt toate de importanta capitala si trebuie mentinute intr-un mod integral. Aceste elemente sunt principiul legalitatii, separarea puterilor, impartirea puterilor, drepturile omului, monopolul statului asupra fortei, administrarea publica si independenta a justitiei, protectia vietii private, dreptul la vot, libertatea de acces la puterea politica, participarea democratica a cetatenilor si supravegherea de catre acestia a procesului decizional, luarea deciziilor, transparenta guvernarii, libertatea de exprimare, asociere si intrunire, drepturile minoritatilor, precum si regula majoritatii in luarea deciziilor politice.
Statul de drept inseamna ca agentiile guvernamentale trebuie sa functioneze in cadrul legii si actiunile lor trebuie sa fie supuse controlului de catre instantele independente. Securitatea juridica a persoanelor trebuie sa fie garantata. [CDL-AD(2011) 049, Aviz cu privire la proiectul de lege asupra regimului starii de urgenta din Armenia, § 44, citat in recentul studiu Respect for democracy, human rights and the rule of law during states of emergency - reflections, CDL-PI(2020)005rev, 26 mai 2020].
Dupa cum s-a retinut in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 225/2020), principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - presupune existenta unui control reciproc intre puterile statului sub aspectul exercitarii in conformitate cu legea a atributiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept si democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neaga opusul sau, care este cel al unanimitatii, caracteristic statului totalitar si dictatorial.
Pentru toate aceste motive, solicita sa se constate admisibilitatea exceptiei de neconstitu?ionalitate asa cum a fost formulata si sa fie sesizata Curtea Constitutionala a Romaniei.
Paratul Ministerul Afacerilor Interne a depus intampinare la cererea de emitere a unei ordonante presedintiale.
I. Fata de obiectul cauzei - ordonanta presedintiala, solicita instantei sa retina, sa examineze si sa se pronunte cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate de catre reclamant pe calea ordonantei presedintiale reglementate la art. 997 si urmatoarele Cod procedura civila.
1. In mod constant, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in sensul respingerii ca inadmisibila a cererii de ordonanta presedintiala in materia contenciosului administrativ.
Stabilind natura juridica de acte administrative emise de autoritati centrale a actelor contestate, arata ca, in acest moment, exista reglementari in fondul legislativ activ care sa asigure oricarei persoane care se considera vatamata, analizarea legalitatii si temeiniciei actelor de catre o instanta independenta, in temeiul art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei, care consacra controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.
II. Exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate de catre reclamant, pentru lipsa procedurii prealabile.
Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, invoca prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin tr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia”.
Astfel, legiuitorul a inteles sa stabileasca, in sarcina persoanei care se considera vatamata prin emiterea unui act administrativ, obligatia de a formula plangere prealabila anterior investirii instantei cu solutionarea cererii de anulare a actului contestat, indeplinirea intocmai a acestei obligatii fiind una dintre conditiile sine qua non ale admisibilitatii in principiu a actiunii.
Mai mult decat atat, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza obiectul actiunii judiciare in aceasta materie, „persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim prin tr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale”.
Totodata, potrivit articolului 193 din Codul de procedura civila, sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Asadar, nu numai ca persoana vatamata trebuie sa efectueze plangerea prealabila anterior investirii instantei, ci aceasta trebuie sa astepte si comunicarea raspunsului sau implinirea termenului de 30 de zile de la data inregistrarii plangerii la autoritatea emitenta - prevazut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare - pentru a avea posibilitatea legala de a deduce judecatii cererea vizand anularea actului administrativ.
Per a contrario, „este prematura actiunea formulata de persoana care se Considera vatamata in situatia in care aceasta s-a adresat instantei de contencios administrativ, fara a mai astepta, pe de o parte, ca autoritatea publica sa raspunda procedurii prealabile si, pe de alta parte implinirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 8 din Legea nr. 554/2004”.
Acest rationament rezulta si din prevederile art. 11 alin. (1) lit. a), c) si d) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care statueaza ca cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual se pot introduce in termen de 6 luni fie de la data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila, fie de la data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fie de la data expirarii termenului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a plangerii prealabile, neexistand nicio alta prevedere derogatorie de la acest regim juridic, care sa permita introducerea unei astfel de cereri de chemare in judecata anterior formularii plangerii prealabile.
In acelasi sens dispun si prevederile art. 12 teza a II-a si a III-a din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care statueaza obligatia reclamantului de a anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca, precum si „orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile”.
In cauza de fata, reclamantul a introdus cererea de chemare in judecata fara a se adresa in prealabil Guvernului Romaniei, demersul acestuia fiind, astfel, inadmisibil, intrucat valabilitatea conditiilor ce tin de exercitarea dreptului de a actiona se apreciaza in raport de indeplinirea procedurii prealabile si nu de existenta plangerii prealabile.
Mai mult, „este inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata in temeiul Legii nr. 554/2004, pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizarii instantei, procedura prealabila prevazuta de art. 7 alin. (1) din aceeasi lege, in sensul de a se solicita autoritatii emitente revocarea in tot sau in parte a actului administrativ atacat in termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Nu se considera a fi indeplinita procedura prealabila in cazul in care, ulterior sesizarii instantei cu actiunea in anulare, petentul a adresat petitii autoritatii emitente a actului contestat".
De asemenea, in aceasta materie, jurisprudenta instantelor judecatoresti, in mod special a instantei supreme (ale carei solutii juridice au, printre altele, si rolul de a dirigui si indruma instantele ierarhic inferioare), este unitara si constanta, fara a lasa urme de indoiala asupra problematicii abordate.
Asadar, reclamantul nu a inteles sa se conformeze dispozitiilor legale imperative, prin aceea ca a investit instanta de judecata cu solutionarea prezentei cauze, fara a fi indeplinit procedura prealabila, fapt pentru care solicita a se constata ca demersul in justitie e profund viciat ab initio si, pe cale de consecinta, neavenit sub aspectul admisibilitatii.
In ceea ce priveste obligativitatea formularii plangerii prealabile in cazul actului normativ, aceasta subzista chiar si dupa modificarile aduse dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/25.07.2018, prin introducerea alin. (5) la textul de lege indicat, exceptia reglementata prin alineatul nou introdus vizand, actele administrative cu caracter individual.
Aceasta opinie se bazeaza pe faptul ca legiuitorul, completand dispozitiile art. 7 cu alin. (5), nu a inlaturat din ordinea juridica obiectiva dispozitiile alin. (11) al acestui articol care releva tocmai obligativitatea de a fi indeplinita procedura prealabila, oricand, atunci cand un act normativ este deferit analizei judecatorului specializat de contencios administrativ.
Or, atata timp cat legiuitorul a omis sa corijeze in aceasta privinta Legea contenciosului administrativ, respectiv sa coreleze ipoteza de la art. 7 alin. (5) referitoare la actele administrative care au inceput sa produca efecte, cu continutul art. 7 alin. (11) din acelasi act normativ care stabileste termenul in care se poate efectua plangerea prealabila in cazul actelor administrative cu caracter normativ, singura concluzie ce se impune, cu evidenta, este aceea a obligativitatii efectuarii plangerii prealabile anterior promovarii unei actiuni in anularea actului administrativ cu caracter normativ.
Pe de alta parte, in cauzele referitoare la anularea unui act normativ se justifica efectuarea procedurii prealabile in conditiile in care o hotarare a Guvernului de acest gen nu isi epuizeaza efectele la momentul intrarii in vigoare, sens in care poate fi revocata/abrogata in orice moment al vietii sale juridice.
In mod evident prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ se refera la actele administrative cu caracter individual, ce nu mai pot fi revocate de catre autoritatea emitenta sau autoritatea ierarhic superioara intrucat au produs efecte juridice si au intrat in circuitul civil.
In aceste imprejurari, avand in vedere faptul ca reclamantul nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar exceptia lipsei procedurii prealabile este o exceptie de fond, absoluta, iar prin efectul pe care il produce este o exceptie peremptorie, dirimanta, singura solutie posibila in prezenta cauza este aceea a respingerii actiunii ca inadmisibila, fapt care face, totodata, inutila cercetarea in fond a pricinii.
III. Solicita instantei sa analizeze si sa se pronunte asupra exceptiei inadmisibilitati cererii de suspendare a H.G. nr. 1242/2021 si din perspectiva prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
Avand in vedere premisele adoptarii actului in discutie, obiectul de reglementare si scopul acestuia, rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca Hotararea Guvernului nr. 1242/2021 se circumscrie categoriei de acte administrative prevazute de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind un act emis pentru inlaturarea consecintelor epidemiei de COVID-19 si, pe cale de consecinta, nu ii este aplicabila procedura reglementata de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Precizeaza faptul ca nu mai exista niciun dubiu referitor la situatia epidemiologica determinata de virusul SARS-CoV-2 la nivelul tuturor tarilor, inclusiv la nivelul Romaniei, Organizatia Mondiala a Sanatatii declarand „Pandemie” la data de 11.03.2020.
Certificarea pandemiei, reglementata de art. 6 lit. c) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologie si biologic trebuie inteleasa in contextul post factum al declararii pandemiei la nivel mondial de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii si care deja produsese efecte juridice la nivel national, prin instituirea starii de urgenta, de exemplu prin Decretul Presedintelui Romaniei nr. 195/2020, care prevedea in preambul ,,Avand in vedere evolutia situatiei epidemiologice internationale determinata de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de tari (...), precum si declararea „Pandemiei” de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii, la data de 11.03.2020”.
Instanta urmeaza sa tina seama de faptul ca textele de lege nu se interpreteaza formalist, ci tinand cont de logica si unitatea reglementarii din Legea nr. 554/2004.
In raport de aceasta, desi cererea de suspendare este formulata pe calea ordonantei presedintiale, acest lucru nu inlatura incidenta dispozitiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
In acest sens, indica faptul ca, in cuprinsul Deciziei nr. 392/2021, chiar instanta de contencios constitutional a precizat la considerentul 46 teza finala ca „in ceea ce priveste acele acte administrative emise pentru inlaturarea consecintelor epidemiilor, suspendarea nu este posibila (art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004).
Prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc un fine de neprimire a cererilor de suspendare a executarii actelor administrative emise pentru inlaturarea consecintelor epidemiilor, cum este si hotararea Guvernului contestata.
Acest act administrativ poate face obiectul unei actiuni in anulare, intr-un contencios administrativ de plina jurisdictie, fara a se putea solicita insa suspendarea executarii lui. Avand in vedere natura si scopul actului administrativ in discutie, acesta trebuie sa ramana executoriu pana la revocarea lui sau, dupa caz, pana la anularea definitiva de catre instanta de contencios administrativ, deoarece masura suspendarii executarii lui ar putea prejudeca fondul raportului juridic dedus judecatii, devenind ireversibila, in conditiile in care masurile luate prin intermediul lui sunt esentiale pentru depasirea circumstantelor care au justificat adoptarea sa, aceasta avand - prin esenta sa - un vadit caracter exceptional si temporar. Pentru identitate de ratiune, dispozitiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 vizeaza si situatia in care cererea de suspendare a executarii actului este formulata in baza art. 15 din acelasi act normativ, avand in vedere faptul ca articolul face trimitere expresa la judecarea cererii in conditiile art. 14 si pentru motivele prevazute la acest articol.
Daca o cerere este inadmisibila in temeiul art. 14, ea va ramane inadmisibila si in temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, simpla evolutie a situatiei litigioase prin indeplinirea conditiilor generale de exercitare a actiunii in contencios administrativ (a carei formulare determina aplicabilitatea art. 15) nefiind relevanta din perspectiva criteriului obiectiv ce sta la baza acestui fine de neprimire - natura si scopul actului administrativ, emis pentru aplicarea regimului starii de alerta.
In raport de solutiile care pot fi pronuntate, ar fi contrar interpretarii logico-juridice ca legiuitorul sa interzica judecarea unei suspendari in temeiul art. 14 (care ar dura numai pana la solutionarea pe fond a actiunii in anulare) si sa permita judecarea cererilor formulate in temeiul art. 15 (ale caror efecte s-ar produce pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare).
IV. Raportat la dispozitiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, invoca si exceptia lipsei de interes a reclamantului in solicitarea de suspendare/anulare partiala a H.G. nr. 1242/2021, pentru urmatoarele motive:
In primul rand, constata ca desi se solicita anularea/suspendarea hotararii Guvernului contestate, nu sunt aduse argumente care sa sustina aceasta solicitare si nici nu se demonstreaza care este interesul propriu al reclamantului in sustinerea acestui demers.
Astfel, criticile privitoare la caracterul nelegal al Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 au un caracter general, atat din prisma pretinselor vatamari cauzate prin emiterea respectivei hotarari, cat si din perspectiva identificarii concrete a masurilor a caror nelegalitate se sustine. Sustinerile reclamantului au un caracter generic, nefiind identificate expres masurile impuse si nici dezvoltat modul in care acestea ii cauzeaza o vatamare. Invocarea generica „incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale” nu e suficienta pentru a demonstra vatamarea adusa efectiv reclamantului prin masurile cuprinse in H.G. nr. 1242/2021. Reclamantul nu expune in mod concret modalitatea in care dispozitiile H.G. nr. 1242/2021 il afecteaza in mod direct si personal.
Prin actiune nu se face nicio referire specifica la restrictiile impuse, nu se formuleaza aparari concrete, iar aceasta cu atat mai mult cu cat restrictiile sunt diferentiate.
Prin normele cuprinse in art. 1 alin. (1) si (2) si art. 8 alin. (1), Legea nr. 554/2004 ofera subiectelor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, in cadrul caruia sanctiunea juridica a anularii unui act administrativ nelegal poate fi aplicata numai daca actul respectiv are efecte vatamatoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant, fiind realizata astfel distinctia dintre contenciosul subiectiv ?i contenciosul obiectiv.
Astfel, reclamantul, trecand peste faptul ca nu invoca motive de nelegalitate concrete, limitandu-se la afirmatii de ordin general, fara sustinere, nici nu arata care este interesul propriu, particular vatamat, motivele invocate avand un caracter general.
Ceea ce sustine reclamantul se subsumeaza exclusiv interesului legitim public, astfel ca urmeaza sa ne raportam la prevederile art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, potrivit carora interesul legitim public este interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
Art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nuanteaza reglementarea de la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in sensul ca persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot invoca vatamarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Textul nu distinge in privinta conditiei subsidiaritatii, iar reclamanta nu a relevat niciun interes privat, in obtinerea masurii anularii actului administrativ contestat.
Trecand peste faptul ca reclamantul nu invoca motive de nelegalitate concrete, limitandu-se la afirmatii de ordin general, fara sustinere, nici nu arata care este interesul propriu, particular vatamat, motivele invocate avand un caracter general. Fata de aceste aspect, solicita admiterea exceptiei lipsei de interes in promovarea prezentului demers judiciar.
V. Pe fondul cauzei, solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata.
A. In ceea ce priveste fondul cererii de suspendare, precizeaza ca reclamantul nu isi motiveaza solicitarea in niciun fel si nu dovedeste indeplinirea conditiilor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Astfel, este cunoscut faptul ca printre caracteristicile regimului juridic al suspendarii actului administrativ, esential este caracterul de exceptie al acestei operatiuni juridice prin intermediul careia se realizeaza o intrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trasatura generala a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifica faptul ca imposibilitatea executarii lor trebuie sa fie legitimata de situatii speciale si in limitele acestora.
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul nu a adus niciun fel de probe care sa rastoarne regula executarii din oficiu a actului administrativ dedus judecatii.
Cele doua conditii de admisibilitate, existenta unui caz bine justificat si iminenta unei pagube, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. t) si s) din aceeasi lege, se impun a fi indeplinite in mod cumulativ si, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ, presupunand, asadar, dovedirea efectiva a unor imprejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat.
Prin urmare, cazul bine justificat si iminenta pagubei sunt analizate in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate de parte; aceasta trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate de care se bucura actul administrativ si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube, dificil de reparat in cazul particular supus evaluarii.
Practic, conform dispozitiilor art. 14 si art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, suspendarea executarii unui act administrativ, fiind o situatie de exceptie de la principiul executarii din oficiu a actelor administrative, se poate dispune numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, aceste conditii fiind necesar a fi indeplinite in mod cumulativ.
La art. 2 alin. (1) lit. s) si t) din acelasi act normativ sunt definite cele doua conditii, astfel: paguba iminenta reprezinta prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate sunt acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care este de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Conditia existentei cazului „bine justificat", lasata de legiuitor la aprecierea judecatorului sub aspectul continutului sau, presupune ca asupra legalitatii actului administrativ sa planeze o puternica indoiala, iar aceasta sa fie evidenta, fara a se face insa o analiza pe fond a dispozitiilor actului, respectiv a consecintelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a inlatura, chiar si temporar, regula executarii imediate si din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanta poate aprecia necesitatea unei asemenea masuri, doar prin raportare la probele administrate in cauza si care trebuie sa ofere suficiente indicii aparente de rasturnare a prezumtiei de legalitate, fara a se analiza, pe fond continutul actului administrativ.
In referire la prima conditie necesara pentru suspendarea executarii unui act administrativ, instituind cerinta cazului bine justificat, legiuitorul a avut in vedere chestiuni de drept, dar si de fapt, care trebuie sa existe la data la care se solicita suspendarea.
Hotararea Guvernului nr. 1242/2021 pentru prelungirea starii de alerta a fost emisa in temeiul Legii nr. 55/2020, in concret, in temeiul art. 3, art. 4, art. 6 si art. 71 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, plecand de la contextul generat de dinamica evolutiei situatiei epidemiologice nationale, dar si internationale, determinata de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2, imprejurare care reclama adoptarea unor noi masuri care sa permita autoritatilor publice sa intervina eficient si cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei in discutie.
Asadar, contrar sustinerilor reclamantului, actul in discutie a fost emis in temeiul si executarea Legii nr. 55/2020, adoptata de Parlamentul Romaniei, act normativ de nivel superior, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Suspendarea efectelor actului atacat pana la solutionarea definitiva a cauzei este o masura cu caracter exceptional, care se justifica exclusiv datorita efectelor pe care actul respectiv le produce si care nu pot fi inlaturate altfel, iar nu datorita altor conditii care privesc emiterea actului.
Reclamantul nu aduce critici cu privire la legalitatea actului administrativ, motivele expuse fiind unele cu caracter general, pentru analizarea carora instanta trebuie sa antameze fondul cauzei. Opinam ca nu pot sta la baza unor critici de nelegalitate motivele avute in vedere de reclamant, acestea avand un caracter general.
Mai mult decat atat, indica faptul ca, instanta care hotaraste asupra cererii de suspendare nu-si poate intemeia hotararea pe baza analizarii legalitatii sau temeiniciei actului a carui suspendare se cere, deoarece in acest mod s-ar antepronun?a asupra unei eventuale cereri de anulare a acestuia.
In ceea ce priveste existenta cazului bine justificat, la o sumara cercetare a fondului si, in lipsa unor critici concrete, nu se pot retine elemente de vadita nelegalitate a actului administrativ atacat.
Referitor la indeplinirea celei de-a doua conditii, respectiv prevenirea unei pagube iminente, invedereaza urmatoarele:
Este cunoscut ca, printre caracteristicile regimului juridic al suspendarii actului administrativ, esential este caracterul de exceptie al acestei operatiuni juridice prin intermediul careia se realizeaza o intrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trasatura generala a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifica faptul ca imposibilitatea executarii lor trebuie sa fie legitimata de situatii speciale si in limitele acelor situatii.
Prin judecarea cererii de suspendare, chiar daca instanta nu cerceteaza fondul cauzei, pentru a nu pronunta o solutie arbitrara, este necesar sa faca un examen sumar al cauzei pentru a vedea aparenta de legalitate a actului a carui suspendare se cere. In cadrul acestei proceduri, reclamantul este obligat sa faca dovada cererii sale, iar instanta trebuie sa administreze un minim de probe care sa ii permita sa faca o apreciere asupra existentei conditiilor de admitere a cererii de suspendare.
Legiferand cu caracter de protectie textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a avut in vedere sa-1 apere pe particular impotriva unor pagube care cu greu ar putea fi acoperite, chiar si in conditiile in care actul administrativ ar fi anulat.
Fata de motivele invocate in sustinerea cererii, niciunul dintre acestea nu este de natura a demonstra caracterul iminent al asa-zisei pagube.
Legiuitorul a prevazut masura suspendarii executarii actului ca o garantie a asigurarii legalitatii ce intervine in cazuri de exceptie, limita, iar, reclamanta nu a facut dovada unui astfel de caz si nici nu a precizat in concret care este pericolul iminent care nu poate fi inlaturat decat prin suspendarea actului atacat.
In consecinta, intrucat cele doua conditii mai sus enuntate nu este indeplinite, nu se poate dispune suspendarea H.G. nr. 1242/2021.
B. In ceea ce priveste solicitarea de anulare a H.G. nr. 1242/2021, apreciaza ca este neintemeiata, in raport de urmatoarele argumente:
1. In primul rand, precizeaza ca masurile au fost adoptate tinand seama si de propunerile din Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021, iar propunerile regasite in HC.N.S.S.U. nr. 112/2021 au fost elaborate in urma efectuarii unei analize minutioase a factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la datele de 05.12.2021 realizata de specialisti in domeniul sanatatii publice si ai situatiilor de urgenta.
Aceasta analiza a factorilor de risc descrie in detaliu: amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel national, prin metode specifice de analiza si calcul, intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate, insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns, densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc, existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Astfel cum rezulta din aceasta analiza, ,,incepand cu data de 26 noiembrie, a fost detectata raspandirea unei alte tulpini virale (Omicron) ce prezinta peste 30 de mutatii in zona spike. Aceasta noua tulpina este considerata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii o varianta de ingrijorare. Pentru a controla raspandirea si impactul variantelor emergente SARS-CoV-2 cu transmisibilitate crescuta este necesara continuarea campaniei de vaccinare si mentinerea/adaptarea combinatiei de masuri de interventie non-farmaceutice care sa asigure o aparare in straturi pentru mentinerea unei situatii epidemiologice stabile.”
Asadar, transmisibilitatea crescuta a noilor tulpini ale virusului SARS-CoV-2 risca sa duca inscrierea Romaniei pe o curba ascendenta similara altor state europene care se confrunta cu ,,valul al 5 - lea”, iar pentru evitarea unui astfel de scenariu este necesara impunerea unor serii de masuri integrate la nivel national.
Asadar, avand in vedere situatia tarilor europene la acest moment si avertizarea expertilor si autoritatilor in sensul ca „urmeaza un val 5 si in Romania”, devine evident ca starea de risc/pericol subzista, rezultand necesitatea pastrarii nivelului de conformare la masurile de protectie sanitara de catre toate categoriile de populatie si restrangerea la minimum a cazurilor persoanelor care neglijeaza aceste masuri.
Relevant in aprecierea temeiniciei actului il reprezinta faptul ca, la baza hotararii contestate au stat analizele unor specialisti, reuniti in Grupul de suport tehnico - stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei, masurile fiind propuse avand in vedere evolutia raspandirii infectiei la nivel national si riscurile pe care le poate genera, iar instanta nu se poate substitui autoritatii intr-o analiza de oportunitate, fara a depasi limitele controlului jurisdictional asupra excesului de putere.
Transmisibilitatea crescuta a noilor tulpini ale virusului SARS-CoV-2 risca sa duca inscrierea Romaniei pe o curba ascendenta similara altor state europene, iar pentru evitarea unui astfel de scenariu este necesara impunerea unor serii de masuri integrate la nivel national.
In conditiile in care situatia care a generat dispunerea starii de alerta se mentine, in mod evident, masura de prelungire a acesteia apare ca fiind justificata.
Prin H.G. nr. 1242/2021 s-a dispus prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei, pe o perioada de 30 de zile, cu incepere din data de 09.12.2021, fiind stabilite, totodata, masurile de prevenire si control ale infectiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri, precum si institutiile si autoritatile publice care pun in aplicare sau urmaresc respectarea aplicarii masurilor.
Dupa cum rezulta din preambulul hotararii, aceasta s-a intemeiat, in ceea ce priveste oportunitatea, pe H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 prin care Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a propus prelungirea starii de alerta si luarea masurilor aferente si pe “Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2, pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021”, intocmita de Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei.
2. In continuare, observa ca reclamantul nu arata care masuri concrete dispuse de Guvern prin actul atacat depasesc limitele prevazute in Legea nr. 55/2020, in sensul ca nu se incadreaza in cuprinsul celor expres indicate in lege.
a. In acest context, invedereaza instantei ca masurile au fost instituite de autoritati in limitele permise de Constitutia Romaniei, in masura art. 53 din Constitutie care prevede ca „(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securita?ii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.
Conform normei juridice referite, 3 (trei) conditii cumulative trebuie respectate pentru ca, anumite drepturi ale persoanelor, sa poata fi restranse, in conditii legalmente corecte, in contextul starii de alerta:
Ingerinta trebuie sa fie prevazuta de lege.
Potrivit C.E.D.O., prin lege se intelege orice act normativ care este accesibil si previzibil.
In situatia de fata, restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor in stare de alerta nu este dispusa de Guvernul Romaniei, prin H.G. nr. 1242/2021, ci este prevazuta intr-o lege, anume Legea nr. 55/2020.
Legea nr. 55/2020 are ca obiect instituirea, pe durata starii de alerta declarate in conditiile legii, in vederea prevenirii si combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor masuri temporare si, dupa caz, graduale, in scopul protejarii drepturilor la viata, la integritate fizica si la ocrotirea sanatatii, inclusiv prin restrangerea exercitiului altor drepturi si libertati fundamentale.
Art. 1 alin. (2) din lege arata ca masurile restrictive de drepturi prevazute in aceasta lege, precum si, dupa caz, cele de renuntare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalitatii de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile.
In context, art. 5 din Legea nr. 55/2020 reglementeaza trei categorii de masuri: 1. masurile pentru cresterea capacitatii de raspuns (...) 2. masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor (...) d) masuri de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolarii la domiciliu) si 3. masurile pentru diminuarea impactului tipului de risc: (a) restrangerea sau interzicerea organizarii si desfasurarii unor mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de intruniri, in spatii deschise, precum si a unor intruniri de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, in spatii inchise; b) restrangerea sau interzicerea circulatiei persoanelor si vehiculelor in locurile si, dupa caz, in intervalele orare stabilite; c) interzicerea iesirii din zonele stabilite si, dupa caz, in intervalele orare stabilite sau instituirea carantinei asupra unor cladiri, localitati sau zone geografice; d) restrangerea sau interzicerea efectuarii de catre operatori a transporturilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale, aeriene sau cu metroul pe rutele si, dupa caz, in intervalele orare stabilite; e) inchiderea temporara a unor puncte de trecere a frontierei de stat; f) limitarea sau suspendarea pe durata determinata a activitatii unor institutii sau operatori economici; g) participarea cetatenilor si a operatorilor economici la unele activitati in folosul comunitatilor locale).
Prin urmare, legea se refera la categorii de masuri si, in cadrul fiecareia, la ipotezele pe care le are in vedere, masurile dispuse prin actul administrativ normativ atacat fiind la randul lor impartite in cele trei categorii avute in vedere de art. 5 din Legea nr. 55/2020.
Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 enumera printre masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor si masuri de protectie a vietii si pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sanatatii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolarii la domiciliu. In acelasi timp, art. 5 alin. (3) lit. a) din acelasi act normativ cuprinde printre masurile pentru diminuarea impactului tipului de risc restrangerea sau interzicerea organizarii si desfasurarii unor mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de intruniri, in spatii deschise, precum si a unor intruniri de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, in spatii inchise.
Art. 5 alin. (3) lit. f) din lege prevede posibilitatea de limitare sau suspendare pe durata determinata a activitatii unor institutii sau operatori economici. De asemenea, conform art. 6 lit. c) din Legea nr. 55/2020, hotararile prin care se declara ori se prelungeste starea de alerta, precum si cele prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta cuprind si masuri pentru cresterea capacitatii de raspuns, asigurarea rezilientei comunitatilor si diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri.
Rezulta ca actul normativ cu forta juridica superioara, in temeiul caruia este emisa hotararea Guvernului, prevede posibilitatea autoritatii administrative executive sa reglementeze concret masurile pentru asigurarea rezilientei comunitatilor si pentru diminuarea impactului tipului de risc, respectiv conditiile concrete de aplicare a acestora si destinatarii acestor masuri, in vederea atingerii scopului pentru care respectivele masuri sunt recunoscute.
In primul rand, fata de argumentele de mai sus, nu se poate considera ca restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor a fost realizata prin actul Guvernului, temeiul acestor restrangeri fiind reprezentat de dispozitiile Legii nr. 55/2020.
In al doilea rand, masurile au fost justificate de necesitatea protejarii sanatatii publice, prevazut in art. 53 din Constitutie, ceea ce releva faptul ca ingerinta urmareste un scop legitim.
In al treilea rand, raportat la justificarea si motivarea adoptarii masurilor asa cum rezulta din Analiza factorilor de risc, atasata intampinarii, ingerinta apare ca necesara, intrucat autoritatile parate urmaresc asigurarea interesului public, respectiv a sanatatii publice, prin luarea unor masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice, in temeiul art. 34 alin. (2) din Constitutie.
Astfel cum s-a retinut in jurisprudenta constitutionala, restrangerea unor drepturi constitutionale este admisa, ea raspunzand nevoii de a asigura securitatea juridica a drepturilor si libertatilor celorlalti, atat din perspectiva intereselor individuale, cat si a celor nationale sau de grup si a binelui public, fiind si o modalitate de salvgardare a unor drepturi in situatiile in care exercitiul lor are un caracter antisocial.
Conform art. 3 - Accesul echitabil la ingrijirile de sanatate din Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei, Conventia privind drepturile omului si biomedicina, „partile iau, tinand seama de nevoile de sanatate si de resursele disponibile, masurile adecvate in scopul de a asigura, in sfera jurisdictiei lor, accesul echitabil la ingrijiri de sanatate de calitate adecvata”.
Se poate aprecia ca masurile stabilite de autoritati in contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligatiei statului de ocrotire a sanatatii publice, fiind adoptate si implementate avandu-se in vedere necesitatea asigurarii unui just si proportional echilibru intre drepturile si libertatile fundamentale, in ansamblul lor.
Ingerinta trebuie sa urmareasca un scop legitim.
In acest caz masurile care ne limiteaza drepturile si libertatile fundamentale trebuie sa aiba drept scopuri protejarea sanatatii si siguranta publica. Conventia europeana enumera scopurile care pot da caracter legitim restrangerii unui drept relativ: securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii si a moralei, protejarea drepturilor si libertatilor altora, impiedicarea divulgarii de informatii confidentiale sau garantarea autoritatii si impartialitatii puterii.
Din nou, si aceasta conditie este indeplinita, masurile fiind dispuse in vederea prevenirii si impiedicarii raspandirii la nivel national a virusului SARS-CoV-2 .
Ingerinta trebuie sa fie necesara si proportionala intr-o societate democratica.
Curtea Europeana a apreciat ca ingerinta trebuie sa raspunda unei nevoi sociale imperioase. Autoritatile statului sunt cele care vor aprecia necesitatea ingerintei, pentru ca ele dispun de o marja de apreciere, mai mult sau mai putin vasta in functie de dreptul in cauza. Jurisprudenta Curtii Europene cere ca ingerinta sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit. Aprecierea, in concret, a proportionalitatii pe care o face Curtea Europeana tine cont de existenta nevoii sociale imperioase, or, in speta, toate masurile sunt dispuse in scopul indeplinirii obligatiei ce-i incumba Statului Roman, potrivit art. 34 alin. (2) din Constitutia Romaniei, respectiv asigurarea igienei si a sanatatii publice.
Toate masurile au fost luate in limitele legale, avand la baza principiul prioritatii interesului public, astfel ca nu se poate discuta despre un exces de putere in impunerea restrictiilor, acestea fiind absolut necesare data fiind situatia de fapt.
Instanta urmeaza sa constate ca interesul public legitim, in speta asigurarea sanatatii publice, determina dispunerea unor masuri restrictive, instituite in vederea protejarii cetatenilor.
Asadar, legea fundamentala impune Statului sa dispuna masurile necesare pentru a garanta asigurarea igienei si a sanatatii publice (art. 34 alin. (2).
In acest context, arata ca Romania este parte semnatara a Regulamentului Sanitar International (2005) adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (O.M.S.), iar prin H.G. nr. 758/2009 pentru punerea in aplicare a Regulamentului Sanitar International 2005 se arata ca: art. 3 alin. (1) lit. d) in situatia alertelor internationale, evalueaza informatiile primite de la O.M.S. referitoare la evenimente care ameninta sanatatea publica si care evolueaza pe teritoriul altui stat, utilizeaza instrumentul de decizie prevazut in anexa nr. 2 la RSI 2005 in vederea evaluarii riscului de sanatate publica pentru Romania si recomanda implementarea masurilor de sanatate publica de raspuns atunci cand este cazul.
Relativ la art. 34 din Constitutia Romaniei, arata ca dreptul la ocrotirea sanatatii persoanei presupune, din partea statului, doua obligatii principale si anume: de abtinere, respectiv de a nu aduce atingere sanatatii persoanei prin recurgerea la actiuni violente/nonviolente, si de asigurare a cadrului necesar protejarii dreptului, ambele subsumate interesului public legitim.
In nota de fundamentare a H.G. nr. 1242/2021 se regasesc studiile avute in vedere, analiza efectuata de specialisti, precum si masurile luate in alte state si impactul pe care acestea le-au avut asupra stoparii raspandirii virusului.
Statele Membre ale Uniunii Europene au introdus treptat masuri de restrictie, inclusiv a circulatiei.
S-a mai precizat in cuprinsul documentului de fundamentare faptul ca un raspuns eficient si concentrat la riscul de sanatate publica cauzat de pandemia de SARS-CoV-2 trebuie sa vizeze in mod direct trei aspecte: mobilitatea, interactiunea si mijloacele de protectie individuala.
In lipsa unor mijloace eficiente de tratare sau prevenire a bolii pentru a asigura continuitatea majoritatii activitatilor si desfasurarea lor in relativa siguranta, membrii comunitatilor trebuie sa isi ajusteze individual nivelul de mobilitate, interactiune, precum ?i de aderenta la masurile de protectie individuala.
B. Referitor la criticile de nelegalitate vizand conditionarea participarii la orice eveniment de prezentarea dovezii de vaccinare, test PCR, test antigen sau confirmarea trecerii prin boala, arata urmatoarele:
In primul rand, subliniaza faptul ca legea nu prevede eliberarea certificatului digital in baza unor teste/analize care sa demonstreze existenta unui numar de anticorpi SARS-CoV-2, sens in care, rezulta, fara putinta de tagada faptul ca solicitarea reclamantului nu are un fundament legal.
In context, conform dispozitiilor art. 1 alin. (12) din O.U.G. nr. 68/2021, ,,Certificatele eliberate conform alin. (5) sunt valabile dupa cum urmeaza:
a) certificatele de testare, 48 de ore pentru testul antigen rapid si 72 de ore pentru testul de amplificare a acidului nucleic;
b) certificatele de vindecare, 180 de zile de la data primului rezultat pozitiv la testul pentru SARS-CoV-2, inregistrat in platforma informatica „Corona-forms”;
c) certificatele de vaccinare, pana la data de 30 iunie 2022.
Din analiza textului de lege indicat, rezulta ca buletinul de analize medicale pentru analiza prezentei anticorpilor SARS-CoV-2 nu este un document ce poate sta la baza eliberarii unui certificat digital, nefiind prevazut de legislatia in vigoare.
In ceea ce priveste eficienta masurilor contestate - conditionarea participarii la diverse activitati de prezentarea dovezii de vaccinare, a trecerii prin boala, respectiv de prezentare a unui test PCR/antigen, apreciaza ca fiind relevante aspectele retinute de Curtea de Apel Cluj, prin sentinta civila nr. 313/26.11.2021, potrivit careia: ,,existenta unei fundamentari stiintifice reiese din cuprinsul Regulamentului (UE) 2021/953 al Parlamentului European si al Consiliului din 14.06.2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19, preluate in dreptul intern prin implementarea „Sistemul informatic integrat de eliberare si verificare a certificatelor digitale ale UE privind COVID-19” si stabilirea cadrului national prin care sunt utilizate certificatele digitale ale Uniunii Europene privind COVID-19 pe teritoriul Romaniei pentru atestarea vaccinarii, testarii sau vindecarii titularilor. In conformitate cu dispozitiile pct. (11) si (12) din Regulament, statele membre trebuie sa instituie un cadru comun pentru eliberarea, verificarea si acceptarea unor certificate interoperabile de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) nediscriminatorii, pentru a facilita exercitarea dreptului de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, ca si conditie prealabila esentiala pentru redresarea economica. Potrivit Regulamentului (UE) 2021/953, s-a considerat, pe baza dovezilor stiintifice existente, ca persoanele vaccinate sau care au avut un rezultat negativ recent la un test pentru depistarea COVID-19 si persoanele care s-au vindecat de COVID-19 in ultimele sase luni prezinta un risc redus de infectare a altor persoane cu SARS-CoV-2, iar libera circulatie a persoanelor care nu reprezinta un risc semnificativ pentru sanatatea publica nu ar trebui sa fie restric?ionata, intrucat astfel de restrictii nu ar fi necesare pentru realizarea obiectivului de protectie a sanatatii publice. Regulamentele Uniunii Europene sunt acte juridice care se aplica automat si uniform in toate statele membre, de indata si sunt obligatorii, in toate elementele lor, pentru toate tarile U.E.”
Cu privire la pretinsa discriminare instituita prin masurile dispuse (intrucat se recunosc mai multe drepturi celor vaccinati, fiind astfel golit de continut dreptul la optiune, a libertatii de a te vaccina si, implicit da nastere la o constrangere exercitata de autoritatile publice), opineaza ca, relaxarea treptata presupune evitarea oricaror riscuri de escaladare a cazurilor, prin redeschiderea anumitor evenimente sociale treptat, fiind necesara luarea unor masuri de precautie, cea mai la indemana fiind aceea ca persoanele sa faca dovada ca nu sunt purtatoare de virus, si astfel, ca nu vor contribui la raspandirea acestuia in cadrul comunitatii.
Precizeaza ca nu se poate retine discriminarea pretinsa de reclamant, intrucat alaturi de dovada vaccinarii impotriva virusului SARS-CoV-2 si trecerea a 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, sunt prevazute si alte masuri alternative - dovada unui rezultat negativ al unui test RT-PCR nu mai vechi de 12 de ore; dovada unui rezultat negativ certificat al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore; dovada ca persoana se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu SARS-CoV-2.
Reclamantul sustine ca efectuarea testelor determina costuri semnificative or faptul ca testarea nu este gratuita nu poate reprezenta un element discriminatoriu, ci este o consecinta a propriei alegeri a fiecarei persoane, statul permitand accesul la diferite evenimente conditionat de una dintre masurile mai sus expuse, masuri necesare in contextul epidemiologic actual.
Accesul la evenimente sociale este permis si persoanelor nevaccinate, cu asigurarea unei conditii minimale privind reducerea riscului de infectare, reprezentat prin masura alternativa a testarii.
In contextul celor prezentate, rezulta ca nu se afla in prezenta unei discriminari intrucat situatiile comparate nu sunt similare.
Masurile contestate se circumscriu sferei drepturilor care pot fi restranse de autoritatile competente si reprezinta o restrangere, justificata obiectiv, a exercitiului libertatii de circulatie si al libertatii intrunirilor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca statele au rolul de organizator neutru si impartial, veghind totodata la amenajarea tuturor intereselor aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Aktasc. Frantei, Bayrak c. Frantei, Gamaleddyn c. Frantei, Ghazal c. Frantei, Singh c. Frantei, decizii din 30 iunie 2009).”
Pe de o parte, nu exista discriminare cand instituirea unor criterii “este justificata obiectiv de un scop legitim”. Tinerea sub control a numarului de cazuri si sprijinirea unor masuri care sa conduca la reducerea cifrei de infectari constituie “un scop legitim”.
Pe de alta parte, scopul activitatii de vaccinare a populatiei este asigurarea dreptului la sanatate individuala si colectiva, prin eliminarea sau reducerea morbiditatii, invaliditatii si a mortalitatii prin boli transmisibile. Activitatea de vaccinare este o componenta principala, prioritara a sistemului de sanatate publica prin care se urmareste asigurarea sanatatii indivizilor in cadrul unor comunitati sanatoase.
Pe 30 ianuarie 2020, O.M.S. a declarat infectia cu COVID-19 o urgenta de sanatate publica de interes international, iar pe 11 martie 2020, datorita extinderii acesteia la nivel global a fost declarata starea de pandemie. Interventiile non farmaceutice aplicate au avut efectul de atenuare a raspandirii virusului si a efectelor pandemiei si au incetinit ritmul de transmitere a infectiei cu SARS-CoV-2.
Pentru protejarea sistemelor de sanatate, reducerea morbiditatii si a mortalitatii, precum si relansarea economiilor la nivel global a fost nevoie de dezvoltarea, productia si distribuirea rapida a vaccinurilor impotriva COVID-19 si inceperea vaccinarii populatiei. Este unanim acceptat pe scara larga ca vaccinarea populatiei impotriva COVID-19 este modalitatea principala de a controla aceasta pandemie, de a putea relansa economia si de a reveni la viata normala.
Aceleasi principii - reducerea morbiditatii si mortalitatii ca urmare a infectarii cu virusul SARS–CoV-2 si, prin aceasta, mentinerea capacitatii de asistenta medicala din partea sistemului public de sanatate si limitarea efectelor negative pe care pandemia de COVID-19 le-a produs asupra societatii, economiei si vietii oamenilor - stau la baza strategiei de vaccinare din Romania, aprobata prin H.G. nr. 1.031 din 21 noiembrie 2020 privind aprobarea Strategiei de vaccinare impotriva COVID-19 in Romania.
In conformitate cu strategia de vaccinare aprobata de Comitetului national de coordonare a activitatilor privind vaccinarea impotriva SARS-CoV-2, vaccinarea este voluntara/neobligatorie, gratuita si se face cu vaccinuri autorizate de Agentia Europeana a Medicamentului si reprezinta un instrument important pentru prevenirea raspandirii pandemiei, scaderea supraincarcarii unitatilor sanitare, permitand de asemenea redeschiderea unitatilor sanitare pentru pacienti non-covid.
Chiar daca vaccinarea nu este obligatorie, constitutional, Statul roman are obligatia sa ia masuri pentru asigurarea sanatatii publice, Legea fundamentala reglementand, la art. 34 alin. (2) dreptul la ocrotirea sanatatii.
Discriminarea se bazeaza pe notiunea de „excludere de la un drept”, iar remediul specific, in cazul constatarii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.
In sensul O.G. nr. 137/2000, la art. 2 alin. (1) se prevede ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare cu HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
La art. 2 alin. (3) din acelasi act normativ: „Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.”
Cu toate ca reclamantul sustine existenta unei discriminari prin adoptarea masurilor analizate, acesta nu arata care este criteriul identificat, dintre cele prevazute la art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Atat timp cat legiuitorul a indicat in cuprinsul actului normativ referit criteriul de discriminare boala cronica necontagioasa, per a contrario, in speta de fata, Covid-19 fiind o boala contagioasa, care se transmite pe cale respiratorie, este evident ca restrangerea activitatilor persoanelor care nu au luat un minim de precautie pentru prevenirea raspandirii virusului nu poate fi apreciata ca discriminatorie.
In acelasi sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind interzicerea discriminarii, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de tratament savar?ita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila.
In legatura cu principiul egalitatii regasit la art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala a retinut ca „principiul egalitatii cetatenilor in drepturi presupune egalitatea de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile, dupa cum impune si aplicarea unui tratament juridic diferit, pentru situatii care se deosebesc in mod obiectiv si rezonabil” .
Asadar, nu se poate vorbi despre incalcarea principiului egalitatii si, implicit, existenta unei discriminari, decat atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila.
Art. 14 din C.E.D.O. ofera protectie impotriva oricaror discriminari, dar orice diferenta de tratament nu semnifica, in mod automat, incalcarea sa. Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoanele aflate in situatii analoage sau comparabile beneficiaza de un tratament preferential si ca distinctia nu isi gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila.
In Cauza Carson si altii c. Regatului Unit, Hotararea din 4 noiembrie 2008, respectiv cauza McMichael c. Regatului Unit, Hotararea din 24 februarie 1995, Curtea a retinut ca statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele intre situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice diferentele de tratament juridic aplicabile, intinderea acestei marje depinzand de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, de domeniul si de contextul in discutie.
Cat timp la nivel mondial s-a apreciat ca cea mai eficienta modalitate de stopare a transmiterii virusului o reprezinta vaccinarea, fiind aprobate in regim de urgenta o serie de vaccinuri si puse la dispozitia populatiei in mod gratuit, persoanele care aleg sa participe la campaniile derulate de autoritati se afla intr-o situatie diferita de cei care opteaza in sens contrar.
Astfel, sunt de retinut toate masurile luate si restrictiile impuse de autoritati incepand cu luna martie 2020 pentru incetinirea raspandirii virusului SARS-CoV-2, si, cel mai important, modul de reactie a populatiei si de conformare la restrictiile impuse. In mod evident, masurile de relaxare trebuie sa fie dispuse treptat, nefiind de conceput ca, in momentul in care s-a redus numarul de infectari si de cazuri grave sa fie reluate toate activitatile sociale, fara diferentieri in functie de situatiile/etapele in care se afla populatia (imunizata/neimunizata).
Cu toate ca specialistii recomanda ca, si ulterior vaccinarii sa fie respectate masurile personale de protectie (masca de protectie, spalat pe maini frecvent, aerisire incaperi), este mai putin probabil ca o persoana vaccinata sa transmita boala la alte persoane. Un numar mai mare de persoane vaccinate duce la o imunizare colectiva, si subsecvent, la o incetinire/stopare a transmiterii virusului - „nimeni nu este in siguranta cat timp nu sunt toti in siguranta” (www.who.int - site-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii).
Activitatea de vaccinare este o componenta principala, prioritara a sistemului de sanatate publica prin care se urmareste asigurarea sanatatii indivizilor in cadrul unor comunitati sanatoase.
Invedereaza faptul ca in jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut ca „analizate in contextul sistemului national, masurile contestate (obligatia de vaccinare a copiilor pentru a fi admi?i la gradinita) de reclamanti se aflau intr-o relatie rezonabila de proportionalitate cu scopurile legitime urmarite de statul reclamat, care nu si-a depasit marja de apreciere prin impunerea obligatiei de vaccinare.
Prin urmare, aceste masuri puteau fi considerate ca fiind „necesare intr-o societate democratica” ”- Hotararea C.E.D.O. din 08.04.2021 in Cauza Vavricka si altii v. Republica Ceha [MC].
In plus, rezultatele studiilor arata si faptul ca vaccinarea determina reducerea de aproape 2 ori a riscului de transmitere (https://vaccinare-covid.gov.ro/reducerea-transmiterii/), fapt care duce la intreruperea procesului epidemiologic si permite revenirea la o viata economica si sociala activa, cu foarte putine sau chiar fara limitari.
Reclamantul ignora consecintele unei situatii pandemice data de aparitia in circulatie a unui virus nou cu transmitere respiratorie, adaptat pentru afectarea umana, din urmatoarele Considerente:
1. Acest tip de risc este caracterizat de o probabilitate redusa de aparitie, dar cu un impact major asupra sanatatii popula?ionale.
2. Odata aparut, acest tip de risc este caracterizat de o durata mare de manifestare, pana la infectarea intregii populatii sau pana la oprirea completa a transmiterii acestuia in randul populatiei.
3. In lipsa unor masuri de limitare, acest tip de risc are potential de infectare concomitenta a unei mari parti a populatiei, fapt care, pe langa afectarea directa a sistemului sanitar, implica si afectarea relatiilor sociale a sectorului economic, precum si a altor sectoare esentiale.
4. Transmiterea respiratorie este conditionata si favorizata de nivelul de mobilitate a populatiei si de nivelul de interactiune al acesteia.
5. In cazul de fata, populatia umana este afectata la nivel global de virusul SARS-CoV-2. Acesta este un coronavirus care in trecut nu a afectat populatia. Acest lucru inseamna ca pentru acest virus, populatia nu prezinta imunitate naturala fiind astfel, fara exceptie, susceptibila la infectarea cu acesta daca sunt indeplinite conditiile de expunere (mobilitate, interactiune, lipsa masurilor de protectie).
6. Nu exista, inca, un tratament specific si eficient dezvoltat pentru aceasta infectie.
7. In lipsa unui tratament, nu exista un mod unic de impiedicare a infectarii populatiei. Raspunsul de sanatate publica adoptat la nivel international de catre statele care au avut ca tinta protejarea sanatatii publice, a fost cumularea si aplicarea in straturi a mai multor masuri de impiedicare a infectarii: prin responsabilizarea individuala a membrilor comunitatilor (distantare, munca la domiciliu, portul mastii de protectie, igiena mainilor, evitarea locurilor aglomerate) si prin masuri de responsabilizare comuna (asigurarea testarii, masuri de izolare/carantina, suport financiar, asigurare a vaccinurilor). Situatia epidemica actuala la nivel mondial si national nu este schimbata. Nici O.M.S., nici autoritatile de sanatate publica si guvernamentale la nivel european nu au declarat ca pandemia este incheiata, din contra, acestea avertizand ca situatia trebuie tinuta sub control in continuare prin masuri non farmaceutice si prin imunizare, respectiv prin vaccinare.
Pentru a modera afectarea sectoarelor sociale si economice, in conditiile in care a asigurat atat necesarul de vaccin, cat si locuri de administrare gratuita a acestuia pentru populatie, autoritatile au prevazut ca desfasurarea unor activitati cu risc epidemiologic ridicat (care implica, prin specificul lor, adunarea impreuna intr-un spatiu limitat a unui numar semnificativ de persoane) sa aiba loc in conditiile participarii persoanelor imunizate prin vaccinare sau care prezinta dovada unui test negativ sau a trecerii prin boala in ultimele 180 de zile. Acest lucru este necesar pentru a limita aparitia infectarii unui numar mare de persoane in acelasi timp.
Totodata, instanta trebuie sa tina seama de faptul ca, alaturi de dovada vaccinarii impotriva virusului SARS-CoV-2 si trecerea a 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare; sunt prevazute si masuri alternative: dovada unui rezultat negativ al unui test RT-PCR nu mai vechi de 72 de ore; dovada unui rezultat negativ certificat al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore; dovada ca persoana se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu SARS-CoV-2.
Precizeaza ca accesul la evenimente sociale este permis si celorlalte persoane nevaccinate, cu asigurarea unei conditii minimale privind reducerea riscului de infectare, reprezentat prin masura alternativa a testarii, astfel incat nu se afla in prezenta unei discriminari intre categorii diferite de persoane si situatii reglementate prin actele normative contestate.
Atat timp cat vaccinare nu este obligatorie si este lasata la latitudinea personala a fiecaruia dintre noi, rezultatele determinate de o anumita atitudine reprezinta consecinta actiunii sau inactiunii proprii, ce nu poate fi imputata statului.
Fata de toate aceste considerente, solicita instantei sa respinga cererea de chemare in judecata, fie pe cale de exceptie, ca inadmisibila, fie pe fond, ca neintemeiata.
Paratul Guvernul Romaniei, prin Secretariatul General al Guvernului a depus intampinare prin care a solicitat urmatoarele:
1. Anularea cererii de chemare in judecata ca netimbrata, pe cale de exceptie;
2. Respingerea actiunii, ca inadmisibila, pe calea ordonantei presedintiale, in materia contenciosului administrativ;
3. Respingerea cererii de suspendare a Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 ca inadmisibila, raportat la prevederile art. 5 alin. (3), precum si la cele ale art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004, pe cale de exceptie;
4. Respingerea cererii de chemare in judecata, in integralitate, ca inadmisibila pentru lipsa plangerii administrative prealabile, pe cale de exceptie;
5. Respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind lipsita de interes, pe cale de exceptie;
6. Respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata;
7. Respingerea cererii de chemare in judecata fata de Guvernul Romaniei ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva, pe cale de exceptie, in privinta capatului de cerere privind anularea partiala a Anexei la Hotararea C.N.S.S.U.nr. 112/2021.
Fata de acestea formuleaza urmatoarele aparari:
1. In opinia sa, se impune anularea cererii de chemare in judecata ca netimbrata avand in vedere faptul ca, potrivit art. 197 din Codul de procedura civila, in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, in conditiile legii.
Raportat la dispozitiile art.16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru precum si la cele ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, solicita instantei de judecata sa verifice indeplinirea, de catre partea reclamanta, a obligatiei legale de plata anticipata a taxei de timbru.
Din textele de lege mai sus indicate reiese faptul ca obligatia timbrarii cererii de chemare in judecata trebuie indeplinita anticipat, respectiv la momentul inregistrarii actiunii sau cererii, in caz contrar, instanta urmand sa constate nulitatea cererii. Timbrajul fiind o conditie extrinseca cererii formulate nu este nevoie sa se dovedeasca vatamarea si nu se cere nici conditia ca vatamarea sa nu poata fi inlaturata prin anularea cererii.
In concluzie, avand in vedere dispozitiile citate precum si faptul ca din inscrisurile comunicate, nu reiese indeplinirea de catre partea reclamanta a obligatiei legale de plata anticipata a taxei judiciare de timbru, solicita instantei sa dispuna anularea cererii de chemare in judecata.
2. In ceea ce priveste motivele de drept si de fapt pe care se intemeiaza cererea reclamantului, apreciaza ca aceasta este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 997 alin. (l) din Codul de procedura civila „Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.”
Astfel cum este conceputa si reglementata, procedura ordonantei presedintiale reprezinta modalitatea legala cea mai simpla si rapida de rezolvare a unei situatii care, altfel, ar necesita un timp procesual indelungat.
Deci ordonanta presedintiala este o procedura speciala, reglementata de lege, ce consta in aplicarea, de catre instanta, a unor masuri vremelnice, in cazuri urgente, in scopul pastrarii unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, al prevenirii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Astfel cum dispune legea, iar practica judiciara este in acest sens, pe aceasta cale, se urmareste prevenirea si continuarea unor acte/actiuni abuzive, evitarea sau limitarea producerii unor prejudicii si inlaturarea impedimentelor ivite cu ocazia unei executari.
Potrivit art. 997 alin. (2) Cod procedura civila „Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nici o mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului”.
Prin urmare, pornind de la interpretarea literala si logica a legii, este evident ca actiunea de fond trebuie sa aiba obiect identic cu ordonanta presedintiala. Dar, astfel cum este formulata pretentia dedusa solutionarii, ea se circumscrie expres activitatii de contencios administrativ.
Potrivit art. 2 alin. (l) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificari si completari, „contencios administrativ - activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolu?ionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Obiectul actiunii se circumscrie exclusiv exigentelor legii speciale, cererea urmand a fi intemeiata in drept, de catre partile reclamante, pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
In schimb, ordonanta presedintiala are ca temei legal dispozitiile art. 997-1001 din Codul de procedura civila.
In speta, pretentiile afirmate in cererea reclamantului nu pot deroga de la aplicarea legii speciale, litigiul fiind unul eminamente de contencios administrativ.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, compatibilitatea aplicarii normelor de procedura civila stabilindu-se de instanta, cu prilejul solutionarii cauzei.
Raportat la acest temei implicit, apreciaza ca ordonanta presedintiala in materia contenciosului administrativ este inadmisibila.
Pretentiile afirmate pe calea ordonantei presedintiale sunt inadmisibile pentru ca cererea de anulare a unei hotarari a Guvernului nu poate fi solutionata intr-o alta procedura judiciara decat cea reglementata in Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabila pentru fondul pricinii.
Conditiile si cazurile in care instanta poate obliga autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa anuleze dispozitiile unei hotarari a Guvernului sunt prevazute expres in art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004, lege speciala derogatorie de la dreptul comun in materia contenciosului administrativ.
In lipsa unor prevederi care sa permita aplicarea, prin coroborare, a altor norme speciale la prezenta cauza, solicita sa fie respinsa cererea, ca inadmisibila.
3. In ceea ce priveste inadmisibilitatea cererii de suspendare a H.G. nr. 1242/2021, precizeaza ca aceasta va fi motivata din multiple perspective, a caror analiza se impune a fi facuta independent si consecutiv, dupa cum urmeaza:
Astfel, in doctrina si jurisprudenta s-a retinut ca, in general, o actiune este inadmisibila cand dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau cand conditiile de admisibilitate ale caii procedurale exercitate nu sunt indeplinite in raport cu reglementarea legala.
In speta, sub aspectul regularitatii investirii instantei specializate de contencios administrativ cu cererea de suspendare a H.G. nr. 1242/2021, fata de natura juridica a actului contestat, sesizarea a fost facuta in mod nelegal, cu incalcarea prevederilor Legii nr. 554/2004, invocata chiar de reclamant ca temei de drept al actiunii.
Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executarii H.G. nr. 1242/2021 raportat la prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Apreciaza faptul ca solicitarea privind pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care instanta de contencios administrativ sa dispuna suspendarea executarii Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 este inadmisibila prin raportare la prevederile art. 5 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, potrivit carora: „In litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art.14”.
In acest sens, arata faptul ca, din preambulul Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 privind prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei, precum si stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, acest act administrativ a fost adoptat: „avand in vedere faptul ca evaluarea realizata in baza factorilor de risc prevazuti la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare, indica necesitatea mentinerii unui raspuns amplificat la situatia de urgenta determinata de raspandirea noului Coronavirus, aspecte materializate in cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei", intocmit la nivelul Centrului National de Conducere si Coordonare a Interventiei, precum si tinand seama de propunerile cuprinse in Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021 privind propunerea prelungirii starii de alerta si a masurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Totodata, mentioneaza ca temeiul legal al adoptarii respectivei hotarari a Guvernului l-au constituit dispozitiile art. 3, 4, 6 si art. 71 alin. (l) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID- 19, cu modificarile si completarile ulterioare.
Asadar, din aceasta perspectiva se afla in situatia unui fine de neprimire a solicitarii privind suspendarea H.G. nr. 1242/2021, astfel incat, in opinia sa, se impune admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, motiv pentru care solicita respingerea acesteia.
Inadmisibilitatea cererii de suspendare a H.G. nr. 1242/2021 raportat la prevederile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit doctrinei si jurisprudentei, prezumtia de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executarii acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, prin urmare, o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede, in limitele si conditiile anume reglementate. Avand caracterul unei masuri procesuale facultative si nu obligatorii pentru instanta, suspendarea poate fi dispusa numai dupa verificarea conditiilor impuse de art. 14 si dovedirea faptului ca este mai oportuna neaplicarea temporara si provizorie a actului administrativ, decat aplicarea acestuia.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004: „In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea, in conditiile art. 1 a autoritatii publice care a emis actul (...), persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond (...).”
Asadar, din textul precizat rezulta ca pentru solutionarea favorabila a cererii de suspendare trebuie indeplinite in mod cumulativ trei conditii: sesizarea, in conditiile art. 7 din lege, a autoritatii publice care a emis actul administrativ, cazul sa fie bine justificat si paguba iminenta.
Apreciaza ca, in speta, nu s-a conturat vreo situatie de fapt de natura a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act. Prin cererea de suspendare reclamantul a incercat sa argumenteze existenta cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce tin de fondul actului contestat, ce pot fi clarificate doar cu ocazia cercetarii fondului.
Desi partea reclamanta avea obligatia de a-si motiva cererea de suspendare strict in raport cu conditiile de admisibilitate prevazute de lege, totusi nu se face dovada existentei cazului bine justificat, intreaga argumentare privind fondul litigiului.
La o sumara pipaire a fondului, cercetand legalitatea H.G. nr. 1242/2021. nu pot fi retinute elemente de vadita nelegalitate sau imprejurari de natura a crea o indoiala asupra legalitatii, veridicitatii si autenticitatii actului administrativ atacat, in conditiile in care nu se pot antama in aceasta etapa procesuala aspecte de fond.
Cerinte esentiale privind legalitatea actului au fost respectate in cauza, in conditiile in care H.G. nr. 1242/2021. a fost adoptata de Executiv in temeiul dispozitiilor constitutionale si infraconstitutionale care sunt indicate ca atare in preambulul sau.
Actul contestat cuprinde atat motive de drept (indicate chiar in preambul, dupa cum a aratat) cat si motive de fapt, cum sunt cele regasite in Nota de fundamentare, ce insoteste actul contestat si in celelalte acte ce au insotit proiectul de hotarare si pe care le depune alaturat.
In speta, niciunul dintre pretinsele motive de nelegalitate invocate prin raportare la dispozitiile hotararii Guvernului in discutie nu este de natura a rasturna prezumtia mentionata.
De asemenea, motivarea oportunitatii prelungirii starii de alerta si luarii masurilor de raspuns este suficienta si concludenta, fiind circumscrisa, in mod rezonabil, marjei de apreciere recunoscuta autoritatii parate in materia reglementata de actul contestat.
Motivarea pretentiilor partii reclamante este formulata, in mod eronat, din perspectiva unei persoane care se considera indreptatite sa sustina ca masurile luate de autoritatea publica sunt abuzive.
In concluzie, atat timp cat in preambulul actului este indicat temeiul de drept al emiterii, iar actul este insotit de o Nota de fundamentare, legal intocmita, precum ?i de alte inscrisuri reprezentate de hotarari ale C.N.S.U (nr. 112/2021) si de Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei nu se poate constata o aparenta nelegalitate. Dimpotriva, aceste mentiuni se subsumeaza prezumtiei de legalitate si caracterului executoriu al unui act administrativ.
Sustinerile sunt nefondate, nefiind indeplinita conditia existentei cazului bine justificat pentru a fi dispusa suspendarea executarii actelor contestate.
In privinta cazului justificat, s-a retinut in jurisprudenta ca „in ceea ce priveste sustinerile legate de nemotivarea actului, Curtea apreciaza ca, in conditiile in care actul a avut la baza o nota de fundamentare, acestea nu pot fi primite, din perspectiva cazului bine justificat. Astfel, existenta unei note de fundamentare contrazice teza potrivit careia ar exista o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Faptul ca, in realitate, nota nu ar cuprinde o motivare efectiva sau aspectele ce tin de necesitatea acestei motivari sau intinderea acesteia, fata de natura actului tin de fondul cauzei, excedand procedurii sumare instituita de art.14 si 15 din Legea nr. 554/2004”.
Desi, potrivit legii, exista obligatia motivarii cererii de suspendare si cu privire la existenta unei pagube iminente care s-ar produce in patrimoniul partii reclamante ca urmare a aplicarii actului, aceasta nu a fost dovedita.
Cu privire la conditia pagubei iminente, este evident ca instanta trebuie sa verifice gravitatea si iminenta producerii prejudiciului in functie de toate circumstantele cauzei, cu respectarea principiului proportionalitatii.
In speta insa, nici macar nu s-a sustinut si, evident, nu s-a probat, iminenta producerii unui prejudiciu material, viitor si previzibil asupra patrimoniului reclamantului, imposibil sau extrem de dificil de recuperat si nici perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, dupa cum reglementeaza art. 2 alin. (l) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea reglementata in conditiile Legii nr.554/2004 are caracterul unei masuri procesuale facultative si nu obligatorii pentru instanta, putand fi dispusa numai dupa verificarea riguroasa a indeplinirii conditiilor impuse de art.14 si dovedirea faptului ca este mai oportuna neaplicarea temporara si provizorie a actului administrativ decat aplicarea acestuia.
Tocmai ca o aplicare particulara a principiului proportionalitatii trebuie avuta in vedere echilibrarea intereselor partilor, ceea ce inseamna ca, la solutionarea cererii de suspendare a unui act administrativ, instanta de judecata trebuie sa analizeze daca interesul partii reclamante de a fi amanata executarea actului pana la pronuntarea instantei de fond este sau nu mai puternic decat interesul de a se executa actul imediat.
4. In ceea ce priveste neindeplinirea procedurii administrative prealabile
Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, intelege sa invoce prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia”.
Astfel, legiuitorul a inteles sa stabileasca, in sarcina persoanei care se considera vatamata prin emiterea unui act administrativ, obligatia de a formula plangere prealabila anterior investirii instantei cu solutionarea cererii de anulare a actului contestat, indeplinirea intocmai a acestei obligatii fiind una dintre conditiile sine qua non ale admisibilitatii in principiu a actiunii.
Mai mult decat atat, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza obiectul actiunii judiciare in aceasta materie, „Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim prin tr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale.”
Totodata, potrivit articolului 193 din Codul de procedura civila, sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Asadar, contrar celor sustinute de catre reclamant, chiar din sustinerile acestuia rezulta ca nu a inteles sa se conformeze dispozitiilor legale imperative, prin aceea ca a investit instanta de judecata cu solutionarea prezentei cauze fara a fi indeplinit procedura prealabila, fapt pentru care demersul acestuia in justitie este profund viciat ab initio si, pe cale de consecinta, neavenit sub aspectul admisibilitatii.
In ceea ce priveste obligativitatea formularii plangerii prealabile in cazul actului normativ, aceasta subzista chiar si dupa modificarile aduse dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/25.07.2018, prin introducerea alin. (5) la textul de lege indicat, exceptia reglementata prin alineatul nou introdus vizand, in opinia sa, actele administrative cu caracter individual.
Aceasta opinie se bazeaza pe faptul ca legiuitorul, completand dispozitiile art. 7 cu alin. (5), nu a inlaturat din ordinea juridica obiectiva dispozitiile alin. (11) al acestui articol care releva tocmai obligativitatea de a fi indeplinita procedura prealabila, oricand, atunci cand un act normativ este deferit analizei judecatorului specializat de contencios administrativ.
Or, atat timp cat legiuitorul a omis sa corijeze in aceasta privinta Legea contenciosului administrativ, respectiv sa coreleze ipoteza de la art. 7 alin. (5) referitoare la actele administrative care au inceput sa produca efecte, cu continutul art. 7 alin. (11) din acelasi act normativ care stabileste termenul in care se poate efectua plangerea prealabila in cazul actelor administrative cu caracter normativ, singura concluzie ce se impune, cu evidenta, este aceea a obligativitatii efectuarii plangerii prealabile anterior promovarii unei actiuni in anularea actului administrativ cu caracter normativ.
In aceste imprejurari, avand in vedere faptul ca reclamantul nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar exceptia lipsei procedurii prealabile este o exceptie de fond, absoluta, iar prin efectul pe care il produce este o exceptie peremptorie (dirimanta), singura solutie posibila in prezenta cauza este aceea a respingerii actiunii ca inadmisibila, fapt care face, totodata, inutila cercetarea in fond a pricinii.
Pentru toate cele de mai sus, solicita admiterea exceptiei si respingerea cererii ca inadmisibila.
Reclamantul nu face dovada interesului de a promova prezenta cerere sub aspectul anularii actului administrativ normativ, conditie de exercitiu a oricarei actiuni in justitie.
Pentru a fi parte intr-un proces, este necesar a fi intrunite nu numai conditiile privind capacitatea si calitatea procesuala, ci si aceea a existentei unui interes legitim, nascut si actual, personal si direct.
Potrivit dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Codul de procedura civila, calitatea procesuala si interesul sunt doua conditii distincte ale actiunii civile, iar analiza lor se impune independent si consecutiv.
„Interesul" este calificat unanim in doctrina si in jurisprudenta ca fiind o conditie de exercitiu a actiunii civile si de promovare a oricarei forme procedurale ce intra in continutul acesteia, nefiind suficienta afirmarea existentei unui drept actual, ci si justificarea folosului practic urmarit prin punerea in miscare a procedurii judiciare.
Prin urmare, interesul trebuie sa fie in legatura cu pretentia formulata, sa existe in momentul in care se exercita dreptul la actiune, sa il vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.
Or, reclamantul solicita, prin aceasta cerere modificatoare anularea partiala a H.G. nr. 1242/2021, insa, prin raportare la dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, acesta trebuie sa indice care este dreptul sau interesul legitim privat si argumentele pentru care se apreciaza ca dreptul/interesul privat respectiv este incalcat, pentru a se putea verifica existenta interesului si apoi a conditiei de fond in exercitarea actiunii in contencios administrativ care vizeaza anularea actului normativ in intregul lui.
Demersul pentru anularea in totalitate a actului administrativ normativ contestat, fara insa ca reclamantul sa dovedeasca vatamarea care sa ii fi fost adusa prin fiecare masura con?inuta de acesta, este inadmisibil din perspectiva art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 8 alin (11) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, nuanteaza reglementarea de la alin. (1) a normei juridice referite, in sensul ca persoanele fizice si juridice de drept privat pot invoca vatamarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Textul nu distinge in privinta conditiei subsidiaritatii, iar reclamantul nu a relevat niciun interes privat, in obtinerea masurii anularii actului administrativ contestat, in integralitatea lui.
In cauza dedusa judecatii, exercitiul dreptului la actiune si recunoasterea interesului legitim nu pot interveni decat in conditiile prevazute de art. 21 si art. 52 din Constitutia Romaniei, republicata, si de legea aplicabila caii procedurale alese, respectiv de Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 21, din Titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, Capitolul 1, „Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.”
Prin urmare, dispozitiile Legii nr. 554/2004 isi gasesc suportul in prevederile legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese ca instantele de contencios administrativ au obligatia de a analiza si de a se pronunta si prin prisma existentei interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.
Referindu-se la acest text de lege, Curtea Constitutionala a retinut in Considerentele Deciziei nr. 66/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135/04.03.2009, faptul ca prin actiunea introdusa in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat trebuie sa dovedeasca mai intai ca a avut loc o incalcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, dupa care sa sustina in sprijinul cererii si vatamarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.
Or, reclamantul nu probeaza existenta incalcarii vreunui drept personal, recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ contestat sau a unui interes legitim, astfel cum sunt acestea definite la art. (2) alin. (1) lit. o) si lit. p) din Legea nr. 554/2004, iar motivele prezentate sustin mai degraba interesul general. Reclamantul limiteaza demersul judiciar la simple afirmatii pe marginea dispozitiilor actului administrativ, dar fara a dovedi efectele produse in concret asupra lor prin executarea actului administrativ.
In concluzie, solicita instantei admiterea exceptiei invocate ?i respingerea cererii de anulare a H.G. nr. 1242/2021, ca fiind lipsita de interes.
6. Pe fondul cauzei, solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Din preambulul Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 privind prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 09 decembrie 2021, precum si pentru stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (in continuare, referita H.G. nr. 1242/2021), reiese faptul ca aceasta a fost adoptata avand in vedere prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activitatii de telemunca, cu modificarile si completarile ulterioare, si luand in considerare prevederile art. 16 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 11 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc.
Mai mult decat atat, la adoptarea actului normativ contestat s-a avut in vedere faptul ca evaluarea realizata in baza factorilor de risc prevazuti la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare, indica necesitatea mentinerii unui raspuns amplificat la situatia de urgenta determinata de raspandirea noului coronavirus, aspecte materializate in cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021", intocmit la nivelul Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei.
Totodata, la adoptarea Hotararii Guvernului s-a tinut seama de propunerile cuprinse in Hotararile Comitetului National pentru Situatii de Urgenta privind propunerea prelungirii starii de alerta si a masurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Temeiul legal al adoptarii actului administrativ contestat il constituie dispozitiile art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 3, 4, 6 si art. 71 alin. (l) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste criticile de nelegalitate, prezentate de reclamant sub forma unor ipoteze aduse in discutie prin intermediul cererii de chemare in judecata, solicita respingerea ca nefondata, pentru urmatoarele argumente:
In primul rand, sustinerile lor pornesc de la faptul ca masurile de limitare a drepturilor si libertatilor fundamentale, adoptate prin actul administrativ contestat au ca scop protejarea sanatatii publice, existand indatorirea statului, prin autoritatile sale competente, sa actioneze atunci cand exista o amenintare clara la viata populatiei. Asadar, H.G. nr. 1242/2021 a fost adoptata tinand seama de masurile adoptate prin Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021 privind propunerea prelungirii starii de alerta si a masurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 si avand in vedere Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei, document intocmit la nivelul Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei, in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, cu modificarile si completarile ulterioare.
Temeiul legal al adoptarii acestei hotarari l-au constituit prevederile art. 108 din Constitutia Romaniei, forma revizuita si republicata.
Verificarea legalitatii actului administrativ impune respectarea anumitor cerinte:
- actul sa fie adoptat sau emis de catre autoritatile competente din punct de vedere material/teritorial si in limitele acestor competente;
- continutul actului administrativ sa fie conform cu continutul legii in baza careia este emis;
- actul sa corespunda scopului urmarit de legea pe care o pune in executare;
- actul sa fie adoptat sau emis in forma specifica actelor administrative si a normelor de tehnica legislativa prevazute de lege.
Toate aceste cerinte esentiale au fost respectate in cauza, hotararea fiind emisa in deplina concordanta cu prevederile art. 3, 4, 6 si art. 71 alin. (l) din Legea nr. 55/2020 cu modificarile si completarile ulterioare.
Mai mult, hotararea contestata isi sprijina temeinicia si oportunitatea pe Analiza factorilor de risc, document care descrie in detaliu: amploarea situatiei de urgenta, respectiv manifestarea generalizata a tipului de risc la nivel national, prin metode specifice de analiza si calcul, intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate, insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns, densitatea demografica in zona afectata de tipul de risc, existenta si gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.
Relevant in aprecierea temeiniciei actului il reprezinta faptul ca, la baza hotararii contestate au stat analizele unor specialisti, reuniti in Grupul de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei, masurile fiind propuse avand in vedere evolutia raspandirii infectiei la nivel national si de riscurile pe care le poate genera, iar instanta nu se poate substitui autoritatii intr-o analiza de oportunitate, fara a depasi limitele controlului jurisdictional asupra excesului de putere.
Plecand de la ceea ce stiinta si cercetarea au demonstrat legat de modalitatea de transmitere a virusului, autoritatile sunt obligate sa dispuna masuri de urgenta pentru protejarea populatiei, neavand timpul necesar pentru efectuarea unor studii care este cronofage.
Faptul ca starea de pericol subzista este dovedit cu puterea evidentei de situatia epidemiologica existenta la acest moment pe teritoriul Romaniei, iar in conditiile in care situatia care a generat dispunerea starii de alerta se mentine, in mod evident, masura de prelungire a acesteia apare ca fiind justificata.
Solicita instantei sa retina ca urgenta si excep?ionalitatea starii de alerta nu reprezinta o chestiune care tine neaparat de durata, ci o chestiune care tine de consecintele pe care epidemia le are asupra dreptului la viata si sanatate al persoanelor si de capacitatea autoritatilor de a raspunde in mod eficient situatiei create.
In acest context, invedereaza instantei ca masurile au fost instituite de autoritati, contrar celor aratate de reclamant, in limitele permise de Constitutia Romaniei, in masura art. 53 din Constitutie care prevede ca „(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securita?ii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.
Conform normei juridice referite, 3 (trei) conditii cumulative trebuie respectate pentru ca, anumite drepturi ale persoanelor, sa poata fi restranse, in conditii legalmente corecte, in contextul starii de urgenta:
Ingerinta trebuie sa fie prevazuta de lege.
Potrivit C.E.D.O., prin lege se intelege orice act normativ care este accesibil si previzibil.
Contrar celor ce rezulta din sustinerile reclamantului, in situatia de fata, restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor in stare de alerta nu este dispusa de Guvernul Romaniei, prin H.G. nr. 1242/2021, ci este prevazuta intr-o lege, anume Legea nr. 55/2020.
Masurile cuprinse in actul normativ contestat vizeaza aplicarea dispozitiilor Legii nr. 55/2020, cu modificarile si completarile ulterioare, fara de care efectele legii nu se pot produce. Intrarea in vigoare a actului normativ sus mentionat a atras instituirea starii de alerta conform mecanismului decizional instituit, precum si prelungirea starii de alerta si cuprinde masurile de prevenire si control al infectiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, respectiv masurile non-medicale care si-au dovedit eficienta si eficacitatea.
Astfel cum s-a retinut in jurisprudenta constitutionala, restrangerea unor drepturi constitutionale este admisa, ea raspunzand nevoii de a asigura securitatea juridica a drepturilor si libertatilor celorlalti, atat din perspectiva intereselor individuale, cat si a celor nationale sau de grup si a binelui public, fiind si o modalitate de salvgardare a unor drepturi in situatiile in care exercitiul lor are un caracter antisocial.
Se poate aprecia ca masurile stabilite de autoritati in contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligatiei statului de ocrotire a sanatatii publice, fiind adoptate si implementate avandu-se in vedere necesitatea asigurarii unui just si proportional echilibru intre drepturile si libertatile fundamentale, in ansamblul lor.
In cuprinsul H.G. nr. 1242/2021 pentru fiecare masura luata a fost indicat temeiul de drept cu putere de lege care permite dispunerea masurii respective. Dupa cum se observa, actul administrativ cu caracter normativ a fost emis in limitele si executarea Legii nr. 55/2020.
Ingerinta trebuie sa urmareasca un scop legitim.
In acest caz, masurile care ne limiteaza drepturile si libertatile fundamentale trebuie sa aiba drept scopuri protejarea sanatatii si siguranta publica. Conventia europeana enumera scopurile care pot da caracter legitim restrangerii unui drept relativ: securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii si a moralei, protejarea drepturilor si libertatilor altora, impiedicarea divulgarii de informatii confidentiale sau garantarea autoritatii si impartialitatii puterii.
Din nou, si aceasta conditie este indeplinita, masurile fiind dispuse in vederea prevenirii si impiedicarii raspandirii la nivel national a virusului SARS-CoV-2.
Nu in ultimul rand, precizeaza ca masuri asemanatoare au fost adoptate si de alte tari din Europa in incercarea de impiedicare a raspandirii virusului Covid 19 (Marea Britanie, Franta, Belgia, Spania, Islanda, etc). Instanta trebuie sa aiba in vedere ca prin aceste masuri restrictive se urmareste o incetinire a raspandirii virusului, astfel incat sistemul sanitar, deja supus unei presiuni uriase, sa nu intre in colaps. Asadar, se urmareste protejarea unui interes public major, respectiv garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor privind securitatea sanitara.
Ingerinta trebuie sa fie necesara si proportionala intr-o societate democratica.
Curtea Europeana a apreciat ca ingerinta trebuie sa raspunda unei nevoi sociale imperioase. Autoritatile statului sunt cele care vor aprecia necesitatea ingerintei, pentru ca ele dispun de o marja de apreciere, mai mult sau mai putin vasta in functie de dreptul in cauza. Jurisprudenta Curtii europene cere ca ingerinta sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit.
Aprecierea, in concret, a proportionalitatii pe care o face Curtea europeana tine cont de existenta nevoii sociale imperioase, or, in speta, toate masurile sunt dispuse in scopul indeplinirii obligatiei ce-i incumba Statului Roman, potrivit art. 34 alin. (2) din Constitutia Romaniei, respectiv asigurarea igienei si a sanatatii publice.
Conform art. 3 - „Accesul echitabil Ia ingrijirile de sanatate" din Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinii, Conventia privind drepturile omului si biomedicina, ratificata de Romania prin Legea nr. 17/2001, „partile iau, tinand seama de nevoile de sanatate si de resursele disponibile, masurile adecvate in scopul de a asigura, in sfera jurisdictiei lor, accesul echitabil la ingrijiri de sanatate de calitate adecvata”.
Astfel, se poate aprecia ca masurile stabilite de autoritati in contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligatiei statului de ocrotire a sanatatii publice, fiind adoptate si implementate avandu-se in vedere necesitatea asigurarii unui just si proportional echilibru intre drepturile si libertatile fundamentale, in ansamblul lor.
Toate masurile au fost luate in limitele legale, avand la baza principiul prioritatii interesului public si protejarea sanatatii publice, astfel ca nu se poate discuta despre un exces de putere in impunerea restrictiilor, acestea fiind absolut necesare data fiind situatia de fapt.
In concluzie, apreciaza ca se impune respingerea, ca nefondata, a cererii de anulare pe calea ordonantei de urgenta, a Hotararii Guvernului nr. 1242/2021, mentionata in cererea pendinte.
Pentru toate cele de mai sus, nu poate fi retinuta existenta unor motive care sa creeze o indoiala puternica asupra legalitatii H.G. nr. 1242/2021 a carei anulare partiala se solicita.
7. Una dintre conditiile cerute pentru ca o persoana sa fie parte in proces este calitatea procesuala (legitimatio ad causam), care contribuie la desemnarea titularului de a actiona si, in acelasi timp, a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala activa) si, pe de alta parte, existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva).
Astfel, calitatea procesuala este determinata de transpunerea in plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substantial dedus judecatii.
In aceste conditii, pozitia procesuala a Guvernului Romaniei intr-un litigiu de contencios administrativ poate fi justificata numai in raport cu hotararile sau ordonantele pe care, in temeiul dispozitiilor art. 37 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, le-a emis sau urmeaza sa le emita.
Insa, in cauza dedusa judecatii, reclamantul contesta legalitatea unei hotarari emise de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, organism interministerial care este o entitate distincta de Guvernul Romaniei.
Totodata, trebuie retinut ca hotararile emise de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta nu sunt nici macar acte ale Prim-ministrului Romaniei, intrucat acesta, in calitate de autoritate publica unipersonala nu poate emite decat decizii (art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare).
In speta, este evident ca persoanele vatamate prin emiterea hotararilor Comitetului National pentru Situatii de Urgenta pot solicita anularea acestor acte numai in contradictoriu cu entitatea emitenta.
Acordand acestei structuri dreptul de a emite acte administrative, legea ii acorda si capacitatea de a sta in judecata, atunci cand instantele judecatoresti exercita controlul legalitatii actelor emise.
In speta, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 3 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, aprobat prin H.G. nr. 1490/20043.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 81 alin. (5) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, dar si ale art. 8 din H.G. nr. 94/2014 privind organizarea, functionarea si componenta Comitetului national pentru situatii speciale de urgenta, Departamentul pentru Situatii de Urgenta, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, asigura secretariatul tehnic permanent al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta. Nu in ultimul rand, precizeaza ca atributiile principale ale Secretariatul tehnic permanent al Comitetului sunt stabilite prin dispozitiile art. 9 din H.G. nr. 94/2014.
Mai precizeaza ca, in sistemul Legii nr. 554/2004, ca si in cazul reglementarilor anterioare cuprinse in Legea nr. 1/1967 si in Legea nr. 29/1990, „actiunea in contencios se poate porni in mod valabil numai impotriva autoritatii administrative competente sa solutioneze cererea persoanei reclamante, iar nu impotriva organului ierarhic superior" .
In acest context, invedereaza ca, potrivit dispozitiilor art. 221, 222 din Codul civil, persoana juridica subordonata unui organ al administratiei statului nu raspunde pentru obligatiile acestuia si, tot astfel, acesta nu raspunde pentru obligatiile persoanei juridice subordonate. Anterior, prevederi similare s-au regasit si in art. 37 din Decretul nr. 31/1954.
Paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, prin reprezentant legal Departamentul pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, pe calea ordonantei presedintiale, ca inadmisibila, in principal, iar pe fondul cauzei ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
I. Cererea reclamantului este inadmisibila pe calea ordonantei presedintiale prevazuta de art. 997 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
II. Pe fond, cererea este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
1. In primul rand, se poate observa faptul ca hotararea contestata, emisa de C.N.S.S.U. are caracter administrativ, preparator emiterii H.G. nr. 1242/08.12.2021, prin care se instituie masuri pe durata starii de alerta, in conformitate cu dispozitiile art. 71 din Legea nr. 55/2020.
Potrivit legii speciale, aplicabile pe perioada starii de alerta, generata de pandemia de Covid-19 - art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, s-a stabilit atat faptul ca starea de alerta se declara, prelungeste si inceteaza prin hotarare a Guvernului, cat si faptul ca dispozitiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 21/2004, prin care se instituia obligatia publicarii in Monitorul Oficial a hotararilor C.N.S.U prin care era declarata, prelungita ori inceta starea de alerta (cadrul general) devin inaplicabile in ceea ce priveste hotararile C.N.S.S.U. prin care sunt propuse masuri pe durata starii de alerta declansata de pandemia de Covid-19, avand in vedere natura juridica a acestora de acte premergatoare actelor administrative cu caracter normativ (hotararile Guvernului) si care produc efecte juridice in privinta subiectelor de drept.
Din preambulul hotararii C.N.S.S.U. nr. 112/2021 reiese ca fost adoptata avand in vedere faptul ca evaluarea realizata in baza factorilor de risc prevazuti la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare, indica necesitatea mentinerii unui raspuns amplificat la situatia de urgenta determinata de raspandirea noului coronavirus, aspecte materializate in cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021", intocmit la nivelul Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei (pe care il ataseaza).
Totodata, arata instantei faptul ca hotararile Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nu se incadreaza in categoria actelor normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, potrivit art. 11 din Legea nr. 24 din 2000, astfel incat nu sunt creatoare de drepturi si obligatii pentru subiectele de drept.
Ca natura juridica, hotararile emise de C.N.S.S.U. in temeiul Legii nr. 55/2020 se incadreaza in categoria actelor administrative cu caracter individual care se adreseaza altui subiect de drept, Guvernul Romaniei, avand caracter premergator hotararii Guvernului prin care se instituie masuri pe durata starii de alerta.
Comitetul National pentru Situatii de Urgenta este, potrivit dispozitiilor art. 81 alin. (3) din O.U.G. nr. 21/2004 ,,un organism interinstitu?ional format din ministri sau secretari de stat desemnati de acestia si conducatori ai institutiilor publice centrale sau persoane cu drept de decizie desemnate de acestia, in functie de tipurile de risc gestionate sau functiile de sprijin repartizate in competenta in cadrul Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta", astfel incat hotararile adoptate de acesta nu pot fi considerate acte ale conducatorului unui organ al administratiei publice centrale de specialitate, in sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000.
Fiind o hotarare a unui organ colegial al administratiei publice centrale de specialitate, HC.N.S.S.U. nr. 112/2021 vine in sprijinul adoptarii hotararii Guvernului prin care se instituie masuri, pe durata starii de alerta.
Arata ca scopul infiintarii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, potrivit dispozitiilor art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 21/2004, este adoptarea deciziilor strategice necesare pentru gestionarea situatiilor de urgenta determinate de tipurile de risc stabilite prin hotarare a Guvernului.
Avand in vedere temeiul juridic mentionat anterior, hotararea C.N.S.S.U. nr. 112/2021 se bucura de prezumtia de legalitate, avand in vedere competenta legala a C.N.S.S.U. de a formula a propuneri de masuri pe durata starii de alerta pentru Guvern, bazate pe analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei intocmite de Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei.
Precizeaza faptul ca a fost respectat cadrul legal privind emiterea hotararilor C.N.S.S.U., prin care au fost propuse masuri pe durata starii de alerta Guvernului Romaniei, fiind indeplinite ambele conditii de oportunitate - atat competenta organului administratiei publice centrale de specialitate de a emite actul, cat si limitele stabilite de legiuitor privind continutul actului, potrivit art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Mai mult decat atat, articolul 3 din H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 prevede faptul ca: „Masurile propuse in prezenta hotarare produc efecte doar in situatia aprobarii lor prin acte normative ale Guvernului sau, dupa caz, ale conducatorilor ministerelor sau organelor administratiei publice centrale.”
2. Totodata, nu se poate retine, in cauza, nici existenta unei discriminari in privinta persoanelor care nu sunt vaccinate, in ceea ce priveste emiterea H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
In primul rand, nu exista discriminare cand instituirea unor criterii ,,este justificata obiectiv de un scop legitim".
Tinerea sub control a numarului de cazuri si sprijinirea unor masuri care sa conduca la reducerea cifrei de infectari constituie ,,un scop legitim" in sine, pe care autoritatile il urmaresc in indeplinirea obligatiei de a asigura dreptul la sanatate publica.
Aspectele stiintifice, de natura medicala, tin de aprecierea informatiilor furnizate de Institutul National de Sanatate Publica si de analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei, intocmita la nivelul Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei, potrivit legii.
Marja de apreciere privind stabilirea masurilor reprezinta dreptul de apreciere al autoritatii administrative si se bazeaza pe teza fundamentala a puterii discretionare de care dispune administratia, apreciere lasata la latitudinea celui chemat sa aplice legea de a opta intre mai multe cai posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de legiuitor.
In prezent, este afirmat un posibil control al puterii discretionare a administratiei publice si implicit al oportunitatii, exercitat de instanta de contencios administrativ, prin reglementarea ,,excesului de putere" in Legea nr. 554/2004.
In opinia judecatorilor - practica judiciara - ,,excesul de putere" se constata prin exercitarea controlului de legalitate extern sub aspectul verificarii competentei organului administrativ si prin exercitarea controlului de legalitate intern sub aspectul verificarii normelor legale ierarhic superioare si a scopului legii pe care s-a fundamentat actul atacat, dar in limitele a aceea ce s-a cerut, conform art. 22 alin. (6) din Codul de procedura civila.
In speta nu a fost invocata necompeten?a C.N.S.S.U. in exercitarea dreptului la apreciere, ci s-a contestat substanta aprecierii sale, prin formularea unor aprecieri subiective, fara fundament in ceea ce priveste aspectele exterioare, straine de cauza, cum este aprecierile reclamantului, la nivel declarativ, asupra transmisibilitatii virusului de catre persoanele vaccinate si imunitatea dobandita pe cale naturala a persoanelor trecute prin boala, fara nicio sustinere medicala, fundamentare stiintifica.
Prin utilizarea vaccinurilor se urmaresc construirea imunitatii impotriva unei boli, declansarea unui raspuns imun si producerea anticorpilor si celulelor specifice care sa recunoasca patogenul tinta.
Pentru mai multe informatii cu privire la vaccinurile anti Covid-19 autorizate la nivel european, dar si national, a fost creata Platforma nationala de informare cu privire la vaccinarea impotriva COVID-19, https://vaccinare-covid.gov.ro/.
Astfel, s-a aratat ca vaccinarea completa a tuturor grupelor aflate la risc crescut de forma severa a COVID-19 poate reduce riscul de spitalizare si deces. Pentru a obtine o protectie maxima, in cel mai scurt timp posibil, se recomanda ca persoanele cu risc mai mare de forma severa pentru SARS-CoV-2 sa primeasca o a doua doza de vaccin la cel mai scurt interval posibil, recomandat, dupa administrarea primei doze.
Prin urmare, subliniaza faptul ca vaccinarea impotriva virusului SARS-CoV-2 - desi asa cum a aratat, nu este obligatorie - poate ajuta sistemul imunitar al persoanei vaccinate sa recunoasca infectia cu COVID-19 la care ar putea fi expus si sa o contracareze, iar riscul de infectare si de transmitere la aceste persoane este redus fata de cel al persoanelor nevaccinate, astfel incat este justificat, din punct de vedere legal, ca persoanelor vaccinate sa le fie permis accesul in spatii publice, concomitent cu asigurarea accesului si a persoanelor nevaccinate care prezinta dovada testarii/trecerii prin boala (in acest sens exista certificatul de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19).
In anumite spatii publice cu aglomerare mare de persoane, avand in vedere faptul ca dovada testarii antigen rapide nu acoperea riscul existent in privinta persoanelor respective, asa cum a aratat anterior, s-a restrans accesul prin conditionarea prezentarii dovezii vaccinarii impotriva virusului SARS-CoV-2 de catre persoanele pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, respectiv de prezentarea dovezii ca se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu virusul SARS-CoV-2.
A accepta ideea unei libertati totale a circulatiei cetatenilor, neingradite in limitele constitutionale prevazute de art. 53 din Constitutie, in situatia de pandemie de Covid-19, care afecteaza Romania in aceasta perioada, s-ar traduce in plan medical in infectarea incontrolabila a persoanelor, cresterea numarului de pacienti care necesita spitalizare si asistenta medicala in sectiile ATI, presiune si mai mare asupra sistemului medical public de urgenta fata de posibilitatile deja depasite ale acestuia in ceea ce priveste capacitatea si personalul medical implicat in tratarea si ingrijirea pacientilor Covid-19.
3. In ceea ce priveste criticile aduse de reclamant cu privire la legalitatea actelor administrative, raportat la exercitarea anumitor drepturi, criticile aduse nu pot fi considerate pertinente, intrucat nu sunt conditionate drepturile acestuia de vaccinare, iar judecatorul constitutional a accentuat ideea ca „interventia autoritatilor in contextul pandemie pentru protejarea drepturilor la viata, la integritate fizica si la ocrotirea sanatatii depaseste cadrul obisnuit prin care acestea actioneaza pentru apararea sanatatii publice, prin ansamblul masurilor ce se impun a fi implementate prompt pentru a preveni si combate efectele pandemiei de COVID-19, legiuitorul considerand ca intruneste caracteristicile starii de alerta".
In acest context, asa cum a fost definita starea de alerta prin dispozitiile Legii nr. 55/2020, aceasta reprezinta „raspunsul la o situatie de urgenta de amploare si intensitate deosebite, determinata de unul sau mai multe tipuri de risc, constand intr- un ansamblu de masuri cu caracter temporar, proportionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia si necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale importante ori a proprietatii", astfel incat poate accentua ideea ca legiuitorul a dat posibilitatea autoritatilor si institutiilor publice implicate in procesul decizional de a prefigura consecintele situatiei epidemiologice, evolutia factorilor de risc si a masurilor care se impun pentru reducerea impactului acestora asupra sanatatii cetatenilor, sistemului sanitar si drepturilor recunoscute de lege in starea de normalitate cetatenilor.
Legea fundamentala stabileste in sarcina autoritatilor statului obligatia de a dispune masuri necesare pentru asigurarea sanatatii publice si da posibilitatea ca aceste masuri sa fie realizate prin restrangerea unor drepturi si libertati fundamentale.
Este de subliniat ca nicio lege nu reglementeaza la nivel de detaliu situatii de fapt, ci identificarea acestora este lasata in competenta autoritatilor publice, care adopta sau emit acte administrative cu caracter normativ sau individual prin care pun in executare dispozitiile legale, ce contin criterii, conditii, proceduri si garantii general aplicabile.
In atare situatii cu caracter extraordinar, cum este starea de alerta generata de pandemia de Covid 19, pot exista restrangeri, limitari ale drepturilor fundamentale, cu conditia pastrarii unui just echilibru intre aceste drepturi si apararea intereselor generale ale societatii.
Nu se poate retine existenta unei discriminari in ceea ce priveste limitarea accesului persoanelor, pe baza certificatului digital al Uniunii Europene, reglementat la nivel national prin O.U.G. nr.68/2021 privind adoptarea unor masuri pentru punerea in aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19.
Acest act normativ a fost emis pentru a crea mecanisme eficiente pentru aplicarea in plan national a prevederilor Regulamentului (UE) 2021/953 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19 si a Regulamentului (UE) 2021/954 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) referitor la resortisantii tarilor terte aflati in situatie de sedere legala sau care au resedinta legala pe teritoriul statelor membre, pe durata pandemiei de COVID-19, incepand cu data de 1 iulie 2021, Romania, in calitate de stat membru al Uniunii Europene este tinuta sa aplice in mod direct regulamentele Consiliului, ca acte legislative cu caracter obligatoriu ce trebuie aplicate in integralitate, in toate statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit Regulamentelor (UE) nr. 2021/953 si nr. 2021/954, certificatele digitale atesta in egala masura vaccinarea, testarea sau vindecarea persoanelor, ceea ce presupune instituirea unor posibilitati alternative privind garantarea reducerii riscului epidemiologie in cadrul comunitatilor, atunci cand se asigura accesul in spatiile publice, unde prezenta sau iminenta acestuia este ridicata.
Face precizarea ca la data prezentei nu este reglementata posibilitatea eliberarii certificatului digital in urma efectuarii analizelor care sa indice prezenta anticorpilor la virusul SARS-CoV-2.
In ceea ce priveste aspectele referitoare la masurile intreprinse pentru limitarea raspandirii virusului, precizeaza faptul ca, la nivel national, au fost adoptate o serie de masuri de prevenire care se adreseaza populatiei in contextul dispunerii starii de alerta pe teritoriul Romaniei si al declararii pandemiei la nivel international.
Masurile de prevenire sunt adaptate, in mod constant, la evolutia situatiei epidemiologice, chiar in conditiile in care starea de alerta a fost prelungita succesiv prin hotararile Guvernului.
In acest sens, pentru limitarea raspandirii virusului SARS-CoV-2 sunt stabilite si aplicate masuri de prevenire si control al riscului, care se adreseaza, atat persoanelor vaccinate cat si persoanelor nevaccinate.
Activitatea de vaccinare este o componenta principala, prioritara a sistemului de sanatate publica prin care se urmareste asigurarea sanatatii indivizilor in cadrul unor comunitati sanatoase.
In conformitate cu Strategia de vaccinare aprobata de Comitetului national de coordonare a activitatilor privind vaccinarea impotriva SARS-CoV-2, vaccinarea este voluntara/neobligatorie, gratuita si se face cu vaccinuri autorizate de Agentia Europeana a Medicamentului, reprezentand un instrument important pentru prevenirea raspandirii pandemiei, scaderea supraincarcarii unitatilor sanitare, cu scopul redeschiderii unitatilor sanitare pentru pacienti non-Covid.
Analizand situatia epidemiologica prezentata, solicita sa se constate ca masurile propuse de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta privind limitarea accesului persoanelor in spatiile publice si evitarea producerii unor focare de infectare cu virusul SARS-CoV-2 sunt legitime, in esenta, si urmaresc scaderea numarului de infectari, cu consecinta scaderii numarului de imbolnaviri si decese si au fost emise in limitele competentei de apreciere a acestui organism, stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In drept, Codul de procedura civila, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 55/2020, Legea nr. 136/2020, O.U.G. nr. 21/2004 si actele normative la care a facut referire in cadrul apararilor formulate.
Paratul Ministerul Afacerilor Interne a depus intampinare la cererea de interventie accesorie formulata de Secu Cristian-Adrian, solicitand sa fie respinsa ca inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor 61 alin. (1) din Codul de procedura civila, „Oricine are interes poate interveni intr-un proces care se judeca intre partile originare”, alin. (3) al aceleiasi articol statuand ca „Interventia este accesorie, cand sprijina numai apararea uneia dintre parti”.
Reiese, asadar, ca interventia voluntara accesorie este cererea prin care un tert ce justifica un interes solicita introducerea sa intr-un litigiu in curs de desfasurare, in vederea sprijinirii apararii uneia dintre parti.
Una din conditiile de admisibilitate a cererii de interventie accesorie voluntara este interesul, care, potrivit dispozitiilor art. 33 din Codul de procedura civila, trebuie sa fie „determinat, legitim, personal, nascut si actual ”.
Desi cererea de interventie accesorie este formulata in vederea sprijinirii apararii uneia dintre parti, intervenientul trebuie sa urmareasca obtinerea unui interes pentru sine, care poate fi de natura materiala ori morala, nu numai pentru partea a carei pozitie o sustine.
Interesul sau de a interveni in proces este unul preventiv, aceasta datorandu-se faptului ca drepturile sale ar putea fi afectate prin hotararea ce urmeaza a se pronunta in cauza.
In cauza, invedereaza ca petentul Secu Cristian-Andrei nu justifica un interes personal pentru a interveni in proces.
Astfel, criticile privitoare la caracterul nelegal al Hotararii Guvernului nr. 1242/2021 privind prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 09 decembrie 2021, precum si stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 au un caracter general, atat din prisma pretinselor vatamari cauzate prin emiterea respectivei hotarari, cat si din perspectiva identificarii concrete a masurilor a caror nelegalitate se sustine. Sustinerile petentului au un caracter generic, nefiind identificate expres masurile impuse si nici dezvoltat modul in care acestea ii cauzeaza o vatamare. Invocarea generica „incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale” nu e suficienta pentru a demonstra vatamarea adusa efectiv acestuia prin masurile cuprinse in H.G. nr. 1242/2021. Petentul nu expune in mod concret modalitatea in care dispozitiile H.G. nr. 1242/2021 il afecteaza in mod direct si personal.
Prin cererea de interventie nu se face nicio referire specifica la restrictiile impuse, nu se formuleaza aparari concrete, iar aceasta cu atat mai mult cu cat restrictiile sunt diferentiate.
Prin normele cuprinse in art. 1 alin. (1) si (2) si art. 8 alin. (1), Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ofera subiectelor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, in cadrul caruia sanctiunea juridica a anularii unui act administrativ nelegal poate fi aplicata numai daca actul respectiv are efecte vatamatoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de petent, fiind realizata astfel distinctia dintre contenciosul subiectiv de contenciosul obiectiv.
Ceea ce sustine petentul se subsumeaza exclusiv interesului legitim public, astfel ca urmeaza sa se raporteze la prevederile art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, potrivit carora interesul legitim public este interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nuanteaza reglementarea de la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in sensul ca persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot invoca vatamarea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Textul nu distinge in privinta conditiei subsidiaritatii, iar petentul nu a relevat niciun interes privat, in obtinerea masurii anularii actului administrativ contestat.
Trecand peste faptul ca petentul nu invoca motive de nelegalitate concrete, limitandu-se la afirmatii de ordin general, fara sustinere, nici nu arata care este interesul propriu, particular vatamat, motivele invocate avand un caracter general.
Paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a depus intampinare la cererea modificatoare, afirmand urmatoarele:
Chestiuni prealabile. Exceptii
Exceptia puterii de lucru judecat (provizorie) a actiunii pe toate capetele de cerere, avand in vedere faptul ca instanta - Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a IX-a, complet 9 - Completul 6 fond a respins intr-un dosar similar, dosarul nr. 6757/2/2021, actiunea in anulare a H.G. nr. 1242/2021 si a HC.N.S.S.U. nr. 112/2021 introdusa de reclamanta Andreescu Daniela Nicoleta, astfel cum a fost modificata, ca neintemeiata (sentinta nr. 1951/16.12.2021).
Totodata, arata ca hotararile Comitetului National pentru Situatii de Urgenta au fost suspuse controlului de legalitate prin formularea mai multor actiuni in anulare, iar hotararile judecatoresti pronuntate atat de Curtea de Apel Bucure?ti, cat si de curtile de apel din tara in aceste cauze, au fost de respingere a cererilor, instantele constatand faptul ca hotararile au fost emise cu respectarea conditiilor de legalitate si oportunitate. Enumera in acest sens dosarele nr. 764/33/2021, 852/33/2021, 1466/59/2021, 570/64/2021, 724/33/2021, 288/43/2021, 1534/46/2021, 6757/2/2021, 1455/59/2021, cu obiect similar.
In ceea ce priveste controlul de legalitate privind procedura emiterii hotararilor Comitetului National pentru Situatii de Urgenta a fost constanta in respingerea actiunilor in anulare, prin care reclamantii formulau critici similare legate de oportunitatea prelungirii starii de alerta, respectiv justificarea masurilor restrictive propuse de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta.
Observand practica judiciara constanta si diferita a completului 2 fond de admitere a cererilor in anularea hotararilor Guvernului si, prin analogie, si a hotararilor C.N.S.S.U., va dezvolta in continuare aparari privind contextul in care sunt dispuse masurile restrictive de drepturi pe durata starii de alerta generata de pandemia de Covid 19, declarata la nivel mondial de Organizatia Mondiala a Sanatatii si la nivel national, prin Hotararea C.N.S.S.U. nr. 36/2020, asupra legalitatii careia completul 2 fond s-a pronuntat anterior in fond.
Astfel, la data de 14.04.2021, pe rolul Curtii de Apel Bucure?ti - Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal a fost inregistrata sub nr. 2516/2/2021 actiunea in contradictoriu cu paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, prin care s-a atacat H.C.N.S.S.U. nr. 36/2020.
Cauza a fost repartizata Completului 9 - completul 2 fond al Curtii de Apel Bucure?ti - Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal, care la data de 01.07.2021 a pronuntat sentinta civila nr. 1075/2021 prin care a admis actiunea in parte. Sentinta a fost recent casata de Inalta Curte de Casatie si Justitie: "Admite exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata. Admite recursul declarat de recurentul-parat Comitetul National pentru Situatii de Urgenta impotriva sentintei nr. 1075 din 1 iulie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal. Caseaza sentinta recurata si trimite cauza la aceeasi instanta spre o noua judecata in complet legal constituit. Definitiva" (decizia I.C.C.J. nr. 6220/08.12.2021).
Hotararea C.N.S.S.U. nr. 36/2020 privind constatarea pandemiei de COVID - 19 si stabilirea unor masuri necesar a fi aplicate pentru protectia populatiei, anexata, a fost supusa controlului de legalitate si in dosarul nr. 4457/2/2021 solutionat de Curtea de Apel Bucure?ti - Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentinta nr. 1117/23.07.2021, prin care a respins actiunea reclamantului in anularea Hotararii C.N.S.S.U. nr. 36/2020 ca neintemeiata, solutie mentinuta si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 3979/16.09.2021.
Recunoasterea certificarii pandemiei la nivel national a fost o chestiune juridica asupra careia Curtea de Apel Bucure?ti s-a mai pronuntat si in dosarul nr. 4657/2/2021, transata in mod definitiv prin respingerea recursului si fiind preluata ca premisa intrata in puterea lucrului judecat, respectiv cadru legal pentru stabilirea masurilor pe durata starii de alerta si in alte dosare similare, cum este dosarul nr. 4681/2/2021 (anexeaza practica judiciara, in acest sens).
Raportat tot la acest aspect, vazand practica completului 2 fond dintr-un dosar similar, dosarul nr. 7277/2/2021, referitor la hotararea Guvernului anterioara de declarare a starii de alerta si a hotararii C.N.S.S.U. prin care au fost propuse masuri (operatiune administrativa in opinia instantei) - H.G. nr. 1242/2021 si H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, aspectele retinute de instanta prin sentinta civila nr. 1796/03.12.2021, Completul 9 - completul 2 fond al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal: „in ceea ce priveste ipoteza pandemiei, definite de art. 3 lit. o) din Legea nr. 136/2000, ca fiind «extinderea unei epidemii pe mai multe continente», instanta constata ca declararea oficiala a unei pandemiei nu este suficienta prin ea insa?i sa duca la concluzia ca epidemia, la care ea se refera, ar afecta si teritoriul Romaniei, fiind posibil ca ea sa afecteze doar o parte a continentului Europa" nu au nici un fundament.
Rationamentul instantei nu este sustinut in fapt, pornind de la premisa ca pandemia de Covid-19 nu exista pe teritoriul Romaniei, iar solutia pronuntata in data de 03.12.2021 a venit in mod surprinzator, dupa ce Romania a inregistrat varful pandemic in ceea ce priveste infectarile si decesele datorate virusului SARS-CoV-2, in perioada octombrie-noiembrie 2021, negand legalitatea masurilor dispuse de autoritati pentru asigurarea sanatatii publice in virtutea legii fundamentale, Constitutia Romaniei ce reglementeaza, la art. 34 alin. (2) dreptul cetatenilor la ocrotirea sanatatii.
1. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) si art. 5 alin. (2) coroborate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, respectiv incalcarea dispozitiilor H.G. nr. 561/2009, sustinerile reclamantului nu sunt intemeiate.
Hotararea Guvernului nr. 1242/2021 privind prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 9 decembrie 2021, precum si stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 a avut la baza evaluarea realizata in baza factorilor de risc prevazuti la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID- 19, cu modificarile si completarile ulterioare, care a indicat necesitatea mentinerii unui raspuns amplificat la situatia de urgenta determinata de raspandirea noului coronavirus, aspecte materializate in cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 5.12.2021", intocmita la nivelul Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei, precum si propunerile cuprinse in Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 112/2021 privind propunerea prelungirii starii de alerta si a masurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Desi numarul cazurilor era in descrestere la momentul efectuarii analizei, astfel: „la nivel national, in luna octombrie media cazurilor active a avut valoarea de 160.388, in luna noiembrie a inregistrat o scadere la o valoare medie de 107.145, iar in luna decembrie pana la data de 05.12.2021 valoarea medie a cazurilor active este de 31.321" (extras din analiza factorilor de risc din 05.12.2021).
Prin urmare, s-a constatat prin analiza factorilor de risc faptul ca, in ceea ce priveste insuficienta si/sau inadecvarea capabilita?ilor de raspuns: „la nivel national sistemul sanitar are disponibile 1.573 paturi destinate COVID-19 dispuse in cadrul sectiilor de anestezie si terapie intensiva (avizate DSP) si 69 paturi ATI destinate COVID-19 (suplimentare - pediatrie, obstetrica ginecologie, oftalmologie, oro-maxilo-facial, linie de garda etc.), iar numarul pacientilor internati in cadrul acestor sectii, in data de 05.12.2021, este de 910, gradul de ocupare a paturilor ATI (avizate DSP) fiind de 57,85%."
In contextul declararii starii de alerta generate de pandemia de COVID-19, Parlamentul Romaniei a adoptat, prin Legea nr. 55/2020, masuri restrictive, cu caracter esen?ialmente temporar si, dupa caz, gradual, proportionale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa drepturilor conventionale, unionale si constitutionale la viata, integritate fizica si sanatate ale persoanelor, in mod nediscriminatoriu, si fara a aduce atingere existentei altor drepturi sau libertati fundamentale.
Astfel, invoca articolul 3 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, potrivit caruia „Starea de alerta poate fi prelungita ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada de timp suplimentara, care nu poate fi mai mare de 30 de zile” coroborat cu art. 4 alin. (1) din acelasi act normativ care prevede, in mod expres faptul ca „Starea de alerta se instituie de Guvern prin hotarare, la propunerea ministrului afacerilor interne, si nu poate depasi 30 de zile. Starea de alerta poate fi prelungita, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotarare a Guvernului la propunerea ministrului afacerilor interne."
Potrivit analizei factorilor de risc din 05.12.2021, s-au mentinut propunerile de masuri privind diminuarea riscului de raspandire a virusului, avand in vedere constatarile C.N.C.C.I, din cuprinsul Capitolului VI Interpretarea factorilor de risc privind aparitia unor noi variante ale virusului SARS-CoV-2 : „incepand cu data de 26 noiembrie, a fost detectata raspandirea unei alte tulpini virale (Omicron) ce prezinta peste 30 de mutatii in zona spike. Aceasta noua tulpina este considerata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii o varianta de ingrijorare. Pentru a controla raspandirea si impactul variantelor emergente SARS-CoV-2 cu transmisibilitate crescuta sunt necesare continuarea campaniei de vaccinare si mentinerea/adaptarea combinatiei de masuri de interventie non-farmaceutice care sa asigure o aparare in straturi pentru mentinerea unei situatii epidemiologice stabile", concluzionandu-se faptul ca riscul este ridicat si ca sunt necesare in continuare:
-Continuarea coordonarii integrate si unitare a modului de aplicare pe intreg teritoriul national a masurilor de limitare, combatere si control a infectiei cu virusul SARS-CoV-2;
-Identificarea timpurie a focarelor de transmitere pentru a controla evolutia epidemiei, mentinand functionarea sistemului de sanatate publica, cu evitarea unei incarcari suplimentare a acestuia;
-Continuarea controalelor, precum si asigurarea stricte?ii acestor actiuni, in ceea ce priveste respectarea masurilor de protectie individuala in zonele si spatiile in care acestea sunt obligatorii;
-Continuarea actiunilor de verificare a documentelor sanitare, in punctele de intrare in tara, emiterea deciziilor de carantina si urmarirea respectarii acestora;
-Continuarea si intensificarea actiunilor de informare a populatiei (continuarea campaniei audio-vizuale) cu privire la riscul ridicat al infectarii si la importanta vaccinarii si a continuarii respectarii stricte a tuturor masurilor necesare pentru reducerea transmiterii virusului, cum ar fi: igiena individuala, utilizarea mastilor de protectie si distantarea fizica;
-Adaptarea sau mentinerea masurilor de prevenire si combatere a transmiterii virusului SARS-CoV-2, pentru asigurarea reglementarii conditiilor de desfasurare a activitatilor din anumite domenii economice in contextul scaderii ratei de incidenta si raportat la existenta unor elemente obiective (vaccinare sau trecere prin boala) care reduc semnificativ riscul de dezvoltare a unor forme severe sau grave ale bolii, astfel ca desfasurarea unor activitati cu risc ridicat de infectare nu are un impact semnificativ asupra individului, sistemului sanitar si mediului social in care traieste in aceste cazuri.
Pe baza analizei factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-COV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021, Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a propus Guvernului prelungirea starii de alerta si un set de masuri, prin adoptarea Hotararii nr. 112/2021, in conformitate cu cadrul legal care ii confera acest drept, dispozitiile art. 71 din Legea nr. 55/2020:
„(1) In vederea punerii in aplicare a masurilor prevazute de prezenta lege, Guvernul adopta hotarari, la propunerea ministerelor de resort sau a C.N.S.S.U..
(2) In vederea aplicarii masurilor prevazute de prezenta lege, ministerele si celelalte autoritati responsabile, la propunerea C.N.S.S.U., dupa caz, emit ordine si instructiuni".
Reclamantul este in eroare atunci cand afirma si sustine faptul ca au fost incalcate dispozitiile legale privind emiterea unei propuneri de prelungire a starii de alerta de catre ministrul afacerilor interne, in conditiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020.
Sustinerea este neintemeiata deoarece, pe de o parte, ministrul afacerilor interne este implicat in cadrul Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, organism interinstitu?ional din care face parte, in calitate de vicepresedinte, in procesul decizional privind propunerea declararii starii de alerta la nivel national, in acord cu dispozitiile art. 81 alin. (2) din O.U.G. nr. 21/2004 , iar pe de alta parte, propunerea ministrului afacerilor interne s-a realizat si prin inaintarea proiectului hotararii Guvernului si semnarea notei de fundamentare.
Reclamantul este in eroare cu privire la denumirea Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei, cat si rolul acestuia stabilit prin reglementarea de la art. 81 alin. (4) din O.U.G. nr. 21/2004: „in cazul situatiilor de urgenta de amploare si intensitate deosebita sau in cazui dezastrelor, suportul decizional al Comitetului national se asigura prin Centrul national de coordonare si conducere a interventiei”.
Potrivit aceluiasi act normativ, dispozitiile art. 151 din O.U.G. nr. 21/2004:
„(1) Atunci cand comandantul actiunii este seful Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau persoana desemnata de acesta, coordonarea operationala a situatiilor de urgenta la nivel national se realizeaza prin Centrul national de coordonare si conducere a interventiei care asigura suportul decizional pentru comandantul actiunii ia nivel national si pentru Comitetul national.
(2) Organizarea, functionarea si componenta Centrului national de coordonare si conducere a interventiei se stabilesc prin hotarare a Guvernului”.
La nivel national, comandantul actiunii este secretarul de stat, sef al Departamentului pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau persoana desemnata de acesta, potrivit art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc.
Analiza este intocmita de Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei, in temeiul reglementarii speciale - Legea nr. 55/2020, care contine dispozitii derogatorii de la O.U.G. nr. 21/2004 inclusiv privind autoritatea publica centrala care are competenta de a declara, prelungi si dispune incetarea starii de alerta (Guvernul Romaniei fata de C.N.S.S.U., cum era prevazut la art. 4 din O.U.G. nr. 21/2004).
Cu titlu de exemplu, indica dispozitiile art. 38 alin. (14) din Legea nr. 55/2020: „In perioada 11 ianuarie 2021-8 februarie 2021, prin exceptie de la prevederile alin. (1), in baza si sub rezerva analizei situatiei epidemiologice la nivel national realizate de Ministerul Sanatatii impreuna cu Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei si in baza hotararii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, prin ordin al ministrului educatiei, se pot dispune suspendarea activitatilor care impun prezenta fizica a anteprescolarilor, prescolarilor si elevilor in unitatile de invatamant si continuarea activitatilor didactice in sistem on-line."
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului privind necompeten?a de intocmire a „Analizei factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021" a Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei, face urmatoarele precizari:
Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei, denumit in continuare C.N.C.C.I. este un centru operativ, astfel cum este definit in art. 6 din H.G. nr. 1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorica, atributiile, functionarea si dotarea comitetelor si centrelor operative pentru situatii de urgenta. Acesta asigura, astfel cum se precizeaza in art. 81 alin. (4) din O.U.G. nr. 21/2004, suportul decizional ai Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.
C.N.C.C.I. este organizat si functioneaza in baza unei hotarari a Guvernului, H.G. nr. 1491/2004, fiind respectate prevederile art. 151 din O.U.G. nr. 21/2004.
Activitatile C.N.C.C.I. sunt de natura colectarii de date, centralizarii acestora, precum si asigurarea secretariatului tehnic al Comitetului National si a grupurilor de suport tehnic, intocmind astfel documente suport/acte administrative interne si au rolul de a ajuta C.N.S.S.U. si grupurile de suport in fundamentarea luarii unor hotarari/decizii/propuneri de masuri pe durata starii de alerta etc.
Este de mentionat si faptul ca analiza atacata nu este un act emis in regim de putere publica, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, astfel cum este acesta definit in Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la art. 2 lit. c).
Asadar, analiza factorilor de risc atacata este un document centralizator de date folosite de grupurile tehnico-stiintifice si de Comitetul National in vederea elaborarii unor propuneri de masuri de protectie/relaxare.
In concluzie, considera ca analiza factorilor de risc este intocmita cu respectarea prevederilor legale si solicita instantei respingerea capatului de cerere privind constatarea nelegalita?ii/anularea acesteia.
Astfel, avand in vedere toate aspectele aratate anterior, au fost indeplinite conditiile privind emiterea legala a actelor administrative contestate, conform procedurii stabilite de Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, lege speciala in raport cu cadrul normativ comun, general stabilit de O.U.G. nr. 21/2004.
2. In ceea ce priveste sustinerile reclamantului ca starea de alerta nu trebuia prelungita, avand in vedere scaderea cazurilor de infectare, aprecierile reclamantului sunt pur subiective si nu se intemeiaza pe date stiintifice, medicale, fiind lipsite de orice fundamentare obiectiva.
Decizia apartine autoritatilor administrative, astfel cum a aratat anterior, care si-au intemeiat propunerile pe analizele factorilor de risc.
Analizele factorilor de risc au avut in vedere si interpretarea datelor referitoare la noile variante ale virusului SARS-CoV-2, aparute deja la momentul adoptarii hotararii Guvernului contestate.
Astfel, Analiza factorilor de risc din data de 05.12.2021, anexata, mentioneaza faptul ca „variantele nou aparute ale virusului SARS-CoV-2 sunt considerate a fi ingrijoratoare din cauza mutatiilor care au condus la o transmisibilitate crescuta si la deteriorarea situatiei epidemiologice in zonele in care acestea s-au stabilit recent.
Din observarea situatiei in alte state europene care au detectat prezenta acestor tulpini in circulatie, nu s-a constatat pana in prezent evolutia exploziva concomitenta a mai multor tulpini.
Atat la nivel national, cat si la nivelul statelor europene se constata ca varianta Delta a devenit dominanta, aceasta varianta inlocuind varianta Alfa la nivel mondial.
Incepand cu data de 26 noiembrie, a fost detectata raspandirea unei alte tulpini virale (Omicron) ce prezinta peste 30 de mutatii in zona spike. Aceasta noua tulpina este considerata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii o varianta de ingrijorare. Pentru a controla raspandirea si impactul variantelor emergente SARS-CoV-2 cu transmisibilitate crescuta sunt necesare continuarea campaniei de vaccinare si mentinerea/adaptarea combinatiei de masuri de interventie non-farmaceutice care sa asigure o aparare in straturi pentru mentinerea unei situatii epidemiologice stabile
Potrivit datelor furnizate de Institutul National de Sanatate Publica, pe baza studiilor efectuate de Centrul European de Prevenire si Control al Bolilor, au rezultat urmatoarele concluzii:
- dovezile existente pana in prezent ridica ingrijorarea ca tulpina OMICRON poate fi asociata cu o reducere semnificativa a eficientei vaccinului fata de infectia cu SARS-CoV-2;
- exista posibilitatea cresterii abrupte, exponentiale, a numarului de cazuri cauzate de aceasta varianta, ceea ce poate duce la un numar tot mai mare de cazuri cu boala severa;
- avand in vedere contextul epidemiologie actual, in care tarile UE/SEE se confrunta inca cu impactul sever al valului de VOC Delta, o crestere suplimentara a spitalizarilor ar putea coplesi rapid sistemele de sanatate.
Masurile adoptate sunt justificate si de contextul epidemiologie actual, reprezentat de aparitia noii tulpini OMICRON si de necesitatea limitarii transmiterii acesteia, cat si de obligatia respectarii de catre statul roman a dreptului constitutional si european, care impun protejarea sanatatii populatiei.
Concluzia in urma analizei a fost aceea ca, pentru a controla raspandirea si impactul variantelor emergente SARS-CoV-2 cu transmisibilitate crescuta, este necesara mentinerea/adaptarea combinatiei de masuri de mentinere a unei situatii epidemiologice stabile.
Totodata, pentru a fi mentinute/adaptate masurile de interventie non- farmaceutice reglementate in prezent si eventual pentru a putea implementa, la nevoie, intr-un timp scurt, masuri mai stricte, este recomandata mentinerea starii de alerta la nivel national in perioada urmatoare.
Masura privind prelungirea starii de alerta propusa in Analiza factorilor de risc este rezultatul analizei de oportunitate pe care o exercita autoritatile publice in atingerea unui scop legitim, pentru care au fost imputernicite, din Capitolul II. Intensitatea situatiei de urgenta, respectiv viteza de evolutie, inregistrata sau prognozata, a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate .
In acest sens, Curtea de Apel Bucure?ti a retinut in Sentinta civila nr. 711/11.08.2020 faptul ca „nu neaga puterea discretionara a autoritatii, care presupune facultatea acesteia de a alege, dupa aprecierea sa, intre mai multe solutii posibile, aplicabile la cazul concret. Exista, prin urmare si in situatia de fata, o marja de libertate lasata la aprecierea Departamentului pentru Situatii de Urgenta, astfel incat, in vederea atingerii scopului indicat de legiuitor sa poata recurge la orice mijloc de actiune, in limitele competentei sale. Limita legala a dreptului de apreciere, deci a oportunitatii, se regaseste in scopul legii, iar, in cauza de fata, masura dispusa este una proportionala cu scopul urmarit - protejarea vietii si sanatatii persoanelor ce locuiesc in interiorul comunei, precum si in afara acesteia - fiind pastrat un just echilibru intre interesul legitim privat pretins vatamat si interesul public".
Contextul nu este numai national, ci analiza factorilor de risc a avut in vedere contextul european si international si considerentele de oportunitate sunt legate si de aceste riscuri de infectare.
Cu privire la legalitatea emiterii H.G. nr. 1242/2021, arata ca in art. 6 lit. c) si d) din Legea nr. 55/2020 este stipulat faptul ca „hotararile prin care se declara ori se prelungeste starea de alerta, precum si cele prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta cuprind: (...)
c) masuri pentru cresterea capacitatii de raspuns, asigurarea rezilientei comunitatilor si diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri;
d) institutiile si autoritatile publice care pun in aplicare sau urmaresc respectarea aplicarii masurilor, dupa caz".
Asadar, observa faptul ca legiuitorul a dat posibilitatea ca, prin hotarare a Guvernului, sa fie stabilite masuri pentru capacitatea de raspuns, inclusiv masuri de natura a restrange anumite drepturi, astfel cum rezida din chiar art. 1 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 care explica in mod clar ca toate masurile luate in perioada starii de alerta pot restrange drepturi fundamentale.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. a) si b) din Legea nr. 55/2020, unele dintre masurile pentru diminuarea impactului de risc sunt „restrangerea sau interzicerea organizarii si desfasurarii unor mitinguri, demonstratii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de intruniri, in spatii deschise, precum si a unor intruniri de natura activitatilor culturale, stiintifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, in spatii inchise" sau "restrangerea sau interzicerea circulatiei persoanelor si vehiculelor in locurile si, dupa caz, in intervalele orare stabilite".
Restrangerea unor drepturi constitutionale este admisa atunci cand raspunde nevoii de a asigura securitatea juridica a drepturilor si libertatilor celorlalti, atat din perspectiva intereselor individuale, cat si a celor nationale sau de grup si a binelui public, fiind si o modalitate de salvgardare a unor drepturi in situatiile in care exercitiul lor are un caracter antisocial. Restrangerea drepturilor vizeaza si protejarea sanatatii si vietii persoanei reclamantului, care fiind persoana nevaccinata, poate fi expusa riscului infectarii in anumite spatii publice cu aglomerari mari de persoane.
Restric?ionarea accesului persoanelor nevaccinate/netrecute prin boala/netestate in diferite spatii publice unde exista risc de infectare are in vedere totodata si interesul acestor persoane de a nu se expune pericolului imbolnavirii, care in contextul unei libertati totale ar genera o raspandire incontrolabila a bolii, cu efecte devastatoare asupra capacitatii sistemelor de sanatate de a asigura asistenta medicala, asa cum de altfel - si in conditiile adoptarii masurilor preventive, restrictive - au fost suprasolicitate in perioada octombrie-noiembrie 2021 (depune pentru comparatie analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generate de virusul SARS-CoV-2 din 19.10.2021, respectiv din 05.12.2021. Analize de risc anterioare au aratat capacitatea depasita a sistemelor medicale).
Sustinerile reclamantului privind suprimarea nelegala a libertatii sale de intrunire, prin organizarea protestelor, nu poate fi primita de instanta.
Participarea persoanelor in adunari publice, demonstratii, manifestatii, etc. in contextul epidemiologie actual, nu poate fi permisa in conditii de siguranta pentru cetateni, putand conduce la consecinte devastatoare pentru populatie si sistemele de sanatate publica.
Restrangerea acestei libertati este temporara, proportionala cu pericolul generat de pandemia de Covid-19, nediscriminatorie, in sensul ca se aplica tuturor cetatenilor si este stabilita prin lege, fiind prevazuta de Legea nr. 55/2020 la art. 5 alin. (3) lit. a).
Este respectata analiza de proportionalitate care urmareste sa stabileasca daca se pastreaza un just echilibru intre interesele generale ale societatii si interesul reclamantului, respectiv daca ingerinta raspunde unei nevoi sociale imperioase.
Legea fundamentala solicita autoritatilor statului sa dispuna masuri necesare pentru asigurarea sanatatii publice si da posibilitatea ca aceste masuri sa fie realizate prin restrangerea unor drepturi si libertati fundamentale.
Acestea fiind spuse, se poate aprecia ca masurile stabilite de autoritati in contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligatiei statului de ocrotire a sanatatii publice, fiind adoptate si implementate avandu-se in vedere necesitatea asigurarii unui just si proportional echilibru intre drepturile si libertatile fundamentale, in ansamblul lor.
Accesul reclamantului la spatiile publice cu aglomerari mari de persoane poate fi permis, cu respectarea conditiilor privind reducerea riscului epidemiologie, recunoscute la nivel european prin cele 3 modalitati: vaccinare, testare sau trecere prin boala.
Analizele privind anticorpii nu au fost recunoscute nici legal, nici medical ca reducand riscul generat de infectia cu virusul SARS-CoV-2, neputand oferi garantia ca persoana care prezinta un astfel de document nu reprezinta un risc de infectare pentru semeni si nici in ceea ce priveste propria persoana, aflata intr-un spatiu public aglomerat, nu exista garantii ca rezultatul care indica prezenta anticorpilor reprezinta un factor relevant prin care aceasta persoana poate fi considerata imunizata.
Nici certificatul digital al Uniunii Europene privind COVID-19 nu recunoaste posibilitatea prezentarii unei astfel de analize, in conditii similare cu testarea/vaccinarea/trecerea prin boala.
Totodata, nimeni nu poate invoca in aparare propria culpa in sustinerea recunoasterii unor drepturi, astfel incat nefiind cunoscute conditiile contractarii bolii, fara respectarea masurilor privind carantinarea persoanelor si protejarea celor din jur, cu consecinta evitarii procedurii D.S.P. privind instituirea masurii carantinei, nu poate fi invocata de reclamant in apararea drepturilor si intereselor sale (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Modalitatea de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de Legea nr. 55/2020 de catre alte autoritati ale statului reclamantului nu priveste activitatea C.N.S.S.U., astfel incat eventualele nemultumiri trebuie in mod firesc sa se indrepte catre aceste autoritati.
In acelasi sens, nerespectarea legii de catre reclamant prin organizarea si participarea la proteste, mitinguri se circumscrie aceluiasi principiu de drept, care presupune ca „nimeni nu se poate prevala de propria culpa in sustinerea intereselor sale”.
In ceea ce priveste conditia justificarii unui interes personal constand in vatamarea drepturilor, invedereaza instantei faptul ca reclamantul nu justifica un interes legitim pentru promovarea cererii sale.
In cuprinsul actiunii sale, reclamantul nu a indicat si nici nu a justificat folosul practic pentru sine, rezultat din anularea unor acte normative si acte administrative emise de autoritati publice centrale si locale, atata timp cat nu a invocat vreun drept sau vreun interes personal care sa fi fost vatamat prin acest ea.
Astfel, acesta afirma si sustine, fara temei, cu caracter general, faptul ca masurile adoptate de Guvern sunt nelegale, pe considerentul ca ar crea o situatie discriminatorie intre persoanele vaccinate si cele nevaccinate, prin instituirea obligativitatii prezentarii dovezii vaccinarii sau unui test RT-PCR, pentru a participa la activitati sociale.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 : „Orice persoana care se Considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, prin tr-un act administrativ sau prin nesolu?ionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public."
Conform art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004: „Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.
Vatamarea interesului se apreciaza prin raportare la notiunea de interes legitim privat in cadrul contenciosului subiectiv, deoarece conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se intelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.
Asa fiind, se poate statua ca actiunile persoanelor fizice se pot intemeia, ca regula, pe incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi, iar in mod exceptional, legea lasa posibilitatea de a nu fi declarate inadmisibile nici cererile unei persoane fizice care au drept temei incalcarea unui interes legitim public cu conditia ca afirmarea incalcarii acestuia sa aiba un caracter subsidiar fata de invocarea unui drept subiectiv sau legitim privat, in conditiile art. 8 alin. (1) si (11) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece interesul legitim public reprezinta conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice. Or, o atare restrictie in exercitarea actiunii in contencios administrativ isi are ratiunea in eliminarea asa-numitelor actiuni populare, actio popularis, inaintate de diverse persoane de drept privat, fizice sau juridice, care nu erau in masura sa justifice, prin raportare la propria persoana, o vatamare a unui drept sau interesul legitim privat si, ca atare, isi intemeiau actiunea numai pe teza vatamarii interesului public.
O atare limitare este compatibila cu exigentele art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale deoarece urmareste un scop legitim, evidentiat anterior, iar limitarea nu afecteaza insa?i substanta drepturilor, reclamantii putand actiona in lipsa dovezii lezarii unui interes legitim privat in cadrul organismelor sociale interesate, asimilate persoanei vatamate - art. 2 alin. (1) corelat cu lit. s) a aceluiasi articol.
Reclamantul nu respecta o conditie esentiala, impusa de art. 1 alin. (1) si de art. 8 alin. (1) si (l1) din Legea nr. 554/2004 privind exercitarea dreptului la actiune, motiv pentru care cererea sa este lipsita de interes.
Depune practica judiciara, din dosarul nr. 504/33/2021, privind respingerea cererii de chemare in judecata a reclamantului, pe considerentul ca nu a justificat interesul in sustinerea actiunii (sentinta nr. 1163/2021 a Curtii de Apel Bucure?ti).
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului care arata ca ar exista discriminare intre persoanele vaccinate/trecute prin boala si cele nevaccinate, care au obligatia de a se testa pentru a avea acces in spatiile publice cu participare numeroasa de persoane (exceptie facand serviciile considerate esentiale, unde sunt admise masurile generale de protectie privind distantarea sociala, portul mastii si triajul epidemiologie), nu se afla in prezenta unui caz de discriminare, avand in vedere interesul protejarii sanatatii atat a persoanelor care pot intra in contact cu persoana neimunizata nici activ(prin vaccinare), nici pasiv (prin trecerea prin boala), cat si implicit persoana reclamantului.
A constatat in cuprinsul cererii de chemare in judecata o serie de concluzii false aduse in fata instantei, fie prin prezentarea unor argumente eronate in sprijinul concluziei, care evident este falsa.
Un astfel de caz este sustinerea faptului ca persoanele vaccinate pot transmite virusul in conditii similare cu persoanele neimunizate.
Datele medicale infirma acest argument, astfel:
Potrivit adreselor emise de Institutul National de Sanatate Publica (anexate), se arata faptul ca mai multe studii internationale au demonstrat eficacitatea vaccinurilor anti COVID-19 atat in prevenirea contractarii bolii, cat si in impiedicarea dezvoltarii formelor severe de boala/deceselor.
In ceea ce priveste imunizarea naturala, ghidurile Centrului European de Prevenire si Control al Bolilor, ECDC „Guidance for discharge and ending isolation in the context of widespread community transmission of COVID -19” si „Guidance for COVID-19 quarantine and testing of travelers” se precizeaza faptul ca dupa 14 zile de la diagnosticul de infectie cu COVID-19, pacientul nu mai reprezinta o sursa de infectie pentru cei din jur, si totodata, faptul ca anticorpii obtinuti dupa trecerea prin boala sunt protectori pe o perioada medie de 90 de zile si maxim 8 luni.
Aceste studii au stat la baza propunerii I.N.S.P. privind exceptarea persoanelor care se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu virusul SARS-CoV-2 de la restrictiile privind accesul in spatiile publice, in care probabilitatea de infectare este foarte mare, tocmai ca urmare a dobandirii imunitatii prin contractarea bolii.
Referitor la testarea persoanelor, se arata faptul ca testele antigenice rapide care detecteaza antigenul SARS-CoV-2 au sensibilitate si specificitate mai mica comparativ cu testele RT-PCR, iar cel mai bun rezultat al testelor rapide pentru detectia antigenului SARS CoV-2 este la cazurile cu incarcatura virala ridicata, adica la cazurile pre-simptomatice si simptomatice timpurii, pana la 5 zile de la debut.
Contrar sustinerilor reclamantului, riscul transmiterii comunitare a virusului de la persoane vaccinate nu este similar cu cel al persoanelor vaccinate, fiind mult redus.
Pentru mai multe informatii cu privire la vaccinurile anti Covid-19 autorizate la nivel european, dar si national, a fost creata Platforma nationala de informare cu privire la vaccinarea impotriva COVID-19, https://vaccinare- covid.gov.ro/.
Conform documentului intitulat „Scurta evaluare de amenintare - Implicatiile raspandirii variantei Delta (B.1.617.2) a SARS-CoV-2 care determina ingrijorare (VOC) pentru EU/EEA" din 23 iunie 2021, disponibil pe site-ul Institutului National de Sanatate Publica Romania, pe baza evidentelor disponibile, varianta Delta (B. 1.617.2) care determina ingrijorare (VOC) a SARS- CoV-2 este cu 40-60% mai transmisibila decat VOC Alpha (B. 1.1.7) si poate fi asociata cu risc mai mare de spitalizare.
Mai mult, exista evidente conform carora persoanele care au primit doar prima doza de vaccin din seria de doua doze sunt mai putin bine protejati fata de infectia cu varianta Delta decat fata de alte variante, indiferent de tipul de vaccin.
Astfel, s-a aratat ca vaccinarea completa a tuturor grupelor aflate la risc crescut de forma severa a COVID-19 poate reduce riscul de spitalizare si deces. Pentru a obtine o protectie maxima, in cei mai scurt timp posibil, se recomanda ca persoanele cu risc mai mare de forma severa pentru SARS-CoV-2 sa primeasca o a doua doza de vaccin la cel mai scurt interval posibil, recomandat, dupa administrarea primei doze.
Prin urmare, subliniaza faptul ca vaccinarea impotriva virusului SAR$-CoV- 2 - desi asa cum a aratat nu este obligatorie - poate ajuta sistemul imunitar al persoanei vaccinate sa recunoasca infectia cu COVID-19 la care ar putea fi expusa si sa o contracareze, iar riscul de infectare si de transmitere la aceste persoane este redus fata de cel al persoanelor nevaccinate, astfel incat este justificat, din punct de vedere legal, ca persoanelor vaccinate sa le fie permis accesul in spatii publice, concomitent cu asigurarea accesului si a persoanelor nevaccinate care prezinta dovada testarii/trecerii prin boala (in acest sens exista certificatul de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19).
Concluzia reclamantului privind similitudinea situatiei persoanelor vaccinate cu nevaccinate este astfel gresita.
Un rationament nevalid prin faptul ca reclamantul porneste de la premise adevarate, dar concluzia este falsa, a regasit prin referire la decizia Curtii Constitutionale nr.672/2021.
In ceea ce priveste invocarea neconstitu?ionalita?ii Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020, arata ca dispozitiile acestui act normativ au fost declarate neconstitutionale motivat de faptul ca incuviintarea si modificarea continutului normativ al hotararii Guvernului privind instituirea starii de alerta, realizate de Parlament, adauga in mod nepermis la textele constitutionale ce reglementeaza raporturile dintre cele doua autoritati publice si le incalca pe cele care privesc controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice.
Curtea Constitutionala constata totodata faptul ca neconstitu?ionalitatea Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020 nu are nicio consecinta asupra existentei Hotararii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea starii de alerta si masurile care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ de sine statator, adoptat in executarea dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 si care continua sa produca efecte juridice in forma nemodificata prin dispozitiile Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020.
Astfel, sustinerile reclamantului privind inexistenta declararii pandemiei la nivel national nu pot fi primite.
Motivele reclamantului, prin care arata faptul ca solicitarea prezentarii rezultatului unui test RT-PCR pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore este discriminatorie nu poate fi primita, fata de argumentele aratate anterior, prin care statul roman protejeaza atat interesele generale, cat si pe cele individuale ale reclamantului, prin instituirea acestei masuri restrictive de drepturi, dar si protectiva in acelasi timp.
Analizand situatia epidemiologica prezentata, masurile propuse de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta privind limitarea accesului persoanelor in spatiile publice si evitarea producerii unor focare de infectare cu virusul SARS-CoV-2 sunt legitime, in esenta si urmaresc scaderea numarului de infectari, cu consecinta scaderii numarului de imbolnaviri si decese si au fost emise in limitele competentei de apreciere a acestui organism, stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In probatiune, au fost depuse la dosar inscrisuri si inregistrari video.
A fost invocata excep?ia lipsei calitatii Directiei Generale Juridice a Ministerului Afacerilor Interne de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne.
Analizand
In ceea ce priveste excep?ia lipsei calitatii Directiei Generale Juridice a M.A.I. de reprezentant al M.A.I.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 100/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Directiei generale juridice:
„Directorul general, precum si directorii generali adjuncti ai directiei generale sunt imputerniciti sa semneze actiuni in justitie, cai de atac, renuntarea la actiuni si cai de atac, precum si orice mijloace legale de aparare a intereselor Ministerului in fata instantelor de judecata si a altor organe de jurisdictie”
Avand in vedere ca ordinul de mai sus beneficiaza de prezumtia de legalitate, va rezulta ca Directia Generala Juridica are calitatea de a reprezenta ministerul, prin intermediul conducatorilor expres mentionati in textul de mai sus, intampinarea depusa in cauza de fata fiind semnata de directorul general adjunct al acestei structuri.
In consecinta, instanta va respinge exceptia, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste excep?ia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Afacerilor Interne
Dupa cum rezulta din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actiunile in contencios administrativ pot fi promovate de „orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolu?ionarea in termenul legal a unei cereri (...)”.
Aceasta presupune, prin ipoteza, ca autoritatea publica impotriva careia se introduce actiunea sa fie cea care a emis actul administrativ potential vatamator.
Or, paratul Ministerul Afacerilor Interne nu este emitentul niciunuia din cele doua acte puse in discutie in speta de fata, respectiv H.G. nr. 1242/2021 si H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, neavand deci calitate procesuala pasiva.
Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia de mai sus.
In ceea ce priveste excep?ia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Guvernul Romaniei in privinta capatului de cerere avand ca obiect anularea H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, instanta urmeaza a o respinge ca lipsita de obiect, dat fiind ca paratul nu este chemat in judecata pe acest capat de cerere, ci pe capetele privind suspendarea si anularea H.G. nr. 1242/2021.
In ceea ce priveste excep?ia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a, in privinta capatului de cerere avand ca obiect suspendarea ?i anularea H.G. nr. 1242/2021, instanta urmeaza a o respinge ca lipsita de obiect, dat fiind ca paratul nu este chemat in judecata pe aceste capete de cerere, ci pe capatul privind anularea H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
In ceea ce priveste excep?ia autorita?ii de lucru judecat
Dupa cum rezulta din intampinarea depusa de paratul Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a, exceptia a fost invocata prin raportare la sentinta civila nr. 1951/16.12.2021 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti-Sectia a IX-a, in dosarul nr. 6757/2/2021, nedefinitiva inca la acest moment.
Prin sentinta civila de mai sus, instanta a respins actiunea modificata formulata de reclamanta Andreescu Daniela Nicoleta, in contradictoriu cu paratii Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, Guvernul Romaniei prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne si Ministerul Sanatatii, ca neintemeiata.
Desi actiunea de mai sus a vizat, intr-adevar, anularea acelorasi acte ca cele care formeaza obiectul cauzei de fata, ea a fost promovata de o alta persoana, astfel incat, in temeiul art. 435 alin. (1) din Codul de procedura civila, privind opozabilitatea hotararilor, sentinta civila pronuntata in acel dosar „este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora”.
Nefiind indeplinite conditiile art. 431 din Codul de procedura civila, privind tripla identitate de parti, obiect si cauza intre cele doua litigii, curtea retine ca nu poate opera autoritatea de lucru judecat provizorie prevazuta de art.430 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Ca atare, reclamantul din prezenta cauza se situeaza in pozitia de tert fata de hotararea judecatoreasca pronuntata in dosarul anterior, caz in care, potrivit art. 435 alin. (2) din Codul de procedura civila, va putea face dovada contrara celor retinute de instanta in acel dosar.
Fata de cele de mai sus, curtea va respinge exceptia ca neintemeiata.
Pentru identitate de ratiune, aceeasi solutie se impune si prin raportare la solutiile pronuntate in celelalte dosare referite de parat, respectiv dosarele nr. 764/33/2021, nr. 852/33/2021, nr. 1466/59/2021, nr. 570/64/2021, nr. 724/33/2021, nr. 288/43/2021, nr. 1534/46/2021 si nr. 1455/59/2021, cu atat mai mult cu cat referirile la acestea au avut un caracter general, fara a se indica partile si obiectul concret al acestora.
In ceea ce priveste excep?ia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile
Cu privire la aceasta exceptie, curtea retine ca, potrivit art.7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, „In cazul actiunilor (...) indreptate impotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice, (...)nu este obligatorie plangerea prealabila.”
Avand in vedere ca textul nu face distinctie intre actele administrative individuale si cele normative, rezulta ca el va fi aplicabil ambelor categorii de acte.
Sustinerea paratului Guvernul Romaniei, in sensul ca, in cazul actelor administrative cu caracter normativ intrate in circuitul civil si care au produs efecte juridice, obligativitatea plangerii prealabile impuse de alineatele (1) ?i (11) ale art. 7, ar subzista si dupa modificarea adusa alineatului (5) prin Legea nr. 212/2018, pe motivul unei pretinse necorelari intre cele trei reglementari, nu poate fi primita.
Avand in vedere ca la data adoptarii Legii nr. 212/2018 (prin care s-a eliminat obligativitatea plangerii prealabile in cazul actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice) art. 7 alin. (11) (care prevedea ca „In cazul actului administrativ normativ, plangerea prealabila poate fi formulata oricand.”) era in vigoare, este de presupus ca legiuitorul a tinut seama de existenta acestuia si ca la adoptarea noii solutii legislative s-au avut in vedere toate actele administrative care nu mai pot fi revocate, atat cele individuale, cat si cele normative.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar retine existenta unei necorelari legislative si s-ar aprecia ca in continuare, in cazul actelor administrative normative, plangerea prealabila ar fi obligatorie chiar si in situatia in care actele nu ar mai putea fi revocate (desi, prin ipoteza, in aceasta situatie, plangerea prealabila nu ar mai avea scop, rezumandu-se la un act formal), acest lucru nu ar putea fi imputat persoanei vatamate, o astfel de sarcina fiind evident disproportionata, in conditiile in care conduitei sale bazate pe o norma clara al legii, i s-ar opune de catre stat caracterul neclar al normei, acesta, prin intermediul autoritatilor care il reprezinta (in cazul de fata, Guvernul Romaniei) invocandu-si propria culpa pentru a-si crea o situatie procesuala favorabila.
Constatand ca actele criticate in cauza, H.G. nr. 1242/2021 si H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, au intrat in mod evident in circuitul civil, producand efecte juridice, neputand fi deci revocate, curtea va respinge exceptia, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste excep?ia lipsei de interes a reclamantului
Exceptia invocata de paratul Guvernul Romaniei se intemeiaza, in esenta, pe argumentul ca reclamantul nu ar fi indicat modalitatea in care este afectat in concret, in mod direct si personal, de H.G. nr. 1242/2021, respectiv ca nu a indicat dreptul sau interesul legitim privat incalcat, rezumandu-se la a invoca aspecte de ordin general subsumate unui interes legitim public.
Cu toate acestea, lecturand actiunea introductiva, dar si cererea completatoare, se observa ca, pe langa referiri generale la ansamblul de drepturi si libertati recunoscute constitutional si legal, reclamantul a invocat si anumite incalcari particulare ale drepturilor si libertatilor proprii, spre exemplu, dreptul de a organiza si desfasura mitinguri sau demonstratii (afirmand ca intreprinde, cu caracter regulat, ca activitate profesionala, ocupatie primara, activitati in spirit civic), dreptul de acces la cultura (prin interzicerea participarii la spectacole, concerte etc.), dreptul la libera circulatie, dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice etc.
Acesta a mentionat ca este persoana nevaccinata, nu detine dovada trecerii prin boala si nu doreste sa se supuna testarii (intrand astfel in sfera persoanelor carora li se aplica interdictii prin H.G. nr. 1242/2021), dar ca are anticorpi neutralizati SARS-CoV-2.
De altfel, tinand seama de spectrul foarte larg de drepturi si libertati afectate prin H.G. nr. 1242/2021, este aproape imposibil a se sustine ca persoanele nevaccinate, netrecute prin boala (cu detinerea dovezii aferente) si netestate nu ar fi vatamate, actul contestat vizand practic viata de zi cu zi a cetatenilor, in cele mai obisnuite manifestari ale ei.
Fata de cele de mai sus, exceptia lipsei de interes va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste excep?ia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii H.G. nr. 1242/2021
Paratul Guvernul Romaniei a invocat exceptia, atat prin raportare la faptul ca, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, actele administrative emise pentru inlaturarea consecintelor epidemiilor nu pot fi suspendate provizoriu, cat si prin raportare la faptul ca nu ar fi indeplinite conditiile prevazute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 (cazul bine justificat si paguba iminenta).
In privinta acestor din urma argumente, curtea invedereaza ca cele doua conditii referite de parat (cazul bine justificat si paguba iminenta) reprezinta conditii de fond, care vizeaza temeinicia cererii de suspendare, astfel incat ele vor fi analizate, daca este cazul, in contextul cercetarii pe fond a cererii de suspendare.
Ca atare, inadmisibilitatea va fi analizata numai prin raportare la primul argument al paratului, respectiv la impedimentul derivat din prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:
„In litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14”
Dupa cum se observa, facand referire la epidemii, textul de mai sus nu mentioneaza modalitatea prin care se stabileste o astfel de situatie, mai precis care este actul prin care se constata, se ia act de existenta situatiei de fapt a epidemiei.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 136/2020, epidemia se declara prin ordin al ministrului sanatatii.
Paratii nu au invocat existenta vreunui astfel de ordin.
Dimpotriva, prin adresa nr. REG 2/5481/23.06.2020, Ministerul Sanatatii recunoaste ca „nu a emis niciun act normativ prin care sa declare epidemia de SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei” (vol. II, fila 152 verso).
In ceea ce priveste ipoteza pandemiei, definite de art. 3 lit. o) din Legea nr. 136/2000, ca fiind „extinderea unei epidemii pe mai multe continente”, instanta constata ca declararea oficiala a unei pandemii nu este suficienta prin ea insa?i sa duca automat la concluzia ca epidemia la care ea se refera, ar afecta si teritoriul Romaniei, fiind, teoretic, posibil ca ea sa afecteze doar alte continente sau doar o parte a continentului Europa.
Cel mai probabil, acesta a fost motivul pentru care legiuitorul a impus, prin art. 6 lit. c) din Legea nr. 136/2020, ca pandemia declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii sa fie certificata prin hotarare de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (care sa confirme astfel ca pandemia afecteaza si Romania).
Desigur, o astfel de reglementare intra in conflict cu cea privitoare la declararea epidemiei prin ordin al ministrului sanatatii, deoarece se ajunge la situatia in care aceeasi stare de fapt, respectiv epidemia pe teritoriul Romaniei, sa fie declarata fie de ministrul sanatatii (in ipoteza in care ea are, de exemplu, cauze interne), fie de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (in ipoteza in care ea provine din exteriorul tarii), fara a exista o justificare in acest sens.
Indiferent de cele de mai sus, se retine ca in speta, paratii nu au indicat actul prin care Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat pandemia, in cuprinsul adresei nr. REG 2/5481/23.06.2020, Ministerul Sanatatii rezumandu-se la a afirma ca „pandemia a fost declarata la data de 11.03.2020 de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii”, fara a mentiona nici ea actul concret prin care s-a realizat acest lucru.
Pandemia a fost certificata prin H.C.N.S.S.U. nr. 36/2020, insa aceasta nu a fost publicata in Monitorul Oficial, nefiind opozabila reclamantului.
Sustinerea paratului Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, in sensul ca, in perioada relevanta pentru speta, in Romania s-a inregistrat „varful pandemic in ceea ce priveste infectarile si decesele datorate virusului”, ar putea fi reala, dar insuficienta pentru a se retine ca ar fi de notorietate existenta epidemiei, din moment ce nu s-au indicat reperele statistice obiective in functie de care o anumita situatie de fapt poate fi calificata drept epidemie.
Fata de cele de mai sus, ar rezulta ca nu este indeplinita conditia premisa pentru aplicarea art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Tinand totusi seama de faptul ca art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu face referire la necesitatea existentei un act prin care sa se declare formal epidemia (act care sa fie general opozabil), de faptul ca definitiile notiunilor de „epidemie” si „pandemie” sunt realizate in sensul Legii nr. 136/2020 (art. 3 din lege) si in vederea instituirii “masurilor prevazute in prezenta lege” (art. 6 din aceeasi lege), lege care este ulterioara, este posibil ca Legea nr. 554/2004 sa fi avut in vedere orice act administrativ in care se face referire la starea de fapt a epidemiei, indiferent daca ea exista sau nu in realitate, daca a fost declarata formal anterior si indiferent de actul prin care a fost declarata.
Altfel spus, simpla invocare, ca temei al emiterii unui act administrativ, a starii de epidemie ar determina exceptarea lui de la posibilitatea de suspendare provizorie a executarii.
Desi o astfel de ipoteza este improbabila, desi o astfel de norma ar lipsi de previzibilitate actiunile administratiei, desi ea ar trebui sa implice in mod necesar si posibilitatea instantei de a verifica daca situatia de fapt invocata in act, adica epidemia, este reala, desi pentru aceasta ar fi necesar, dupa cum s-a aratat mai sus, sa existe niste criterii obiective pe baza carora sa se faca o astfel de analiza, in continuare, se va analiza totusi cererea de suspendare formulata de reclamant, inclusiv din perspectiva existentei unei stari de epidemie.
Presupunand deci ca starea de epidemie exista, instanta constata ca suspendarea executarii, in temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, a masurilor administrative dispuse intr-o astfel de situatie, este imposibila, date fiind prevederile art. 5 alin. (3) din aceeasi lege.
Ca atare, persoanei vatamate i-ar ramane la dispozitie numai posibilitatea introducerii unei actiuni in anulare, in conditiile aceleasi legi, a carei finalitate ar fi, in cazul admiterii ei definitive, pe de o parte, constatarea retroactiva a caracterului nelegal al actului administrativ, iar pe de alta parte, incetarea producerii de efecte vatamatoare pentru viitor (aceasta numai in ipoteza in care la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, actul administrativ nu isi va fi incetat deja producerea de efecte juridice, de exemplu, prin implinirea termenului pentru care a fost emis).
Din cele expuse mai sus, rezulta ca pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de anulare a actului administrativ emis pentru inlaturarea consecintelor, acesta va continua sa isi produca efectele vatamatoare asupra reclamantului, ele neputand fi paralizate, suspendate.
In schimb, aceste efecte ar putea fi intrerupte dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de anulare, din acel moment reclamantul iesind din sfera de aplicare a actului vatamator.
O astfel de situatie materiala si juridica, de vatamare temporara a reclamantului, a fost considerata admisibila, acceptabila, de catre legiuitor, cel mai probabil in considerarea caracterului exceptional al imprejurarilor de fapt care determinau emiterea actului administrativ (in speta, starea de epidemie), coroborat cu faptul ca, intr-un final, reclamantul ar fi iesit totusi de sub influenta actului vatamator si, eventual, ar fi putut sa solicite si despagubiri retroactive pentru perioada in care a fost vatamat temporar de acesta.
Interzicerea accesului la o procedura judiciara de suspendare a efectelor vatamatoare ale actului administrativ constituie, evident, o ingerinta in dreptul de acces la justitie (recunoscut de art. 21 din Constitutia Romaniei, de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de art. 8 si 10 din Declaratia universala a drepturilor omului).
Fiind vorba de o ingerinta in exercitarea unui drept fundamental, ea trebuie sa respecte conditiile impuse de art. 53 din Constitutia Romaniei si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Daca in cazul actelor administrative care au o actiune indelungata in timp (ce depaseste durata obisnuita de solutionare definitiva a unei actiuni in anulare in contenciosul administrativ), s-ar putea admite (nu neaparat fara obiectii, dar acestea excedeaza actiunii de fata) ca o astfel de ingerinta ar fi una prevazuta de lege (art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), ca ar urmari un scop legitim (ducerea la bun sfarsit a masurilor de inlaturare a consecintelor unei epidemii) si ca ar fi una proportionala (datorita posibilitatii incetarii pe viitor a efectelor vatamatoare ca urmare a admiterii definitive a actiunii in anulare, coroborate cu posibilitatea solicitarii de despagubiri retroactive pentru perioada de actiune a actului vatamator), in schimb, in cazul actelor administrative cu o durata scurta de aplicare (ce isi epuizeaza efectele inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de anulare a actului), cel pu?in conditia proportionalitatii ingerintei nu mai este indeplinita.
In aceasta privinta, este incidenta Decizia nr. 392/2021, din al carei continut rezulta ca, in viziunea Curtii Constitutionale, dreptul de acces la justitie (art. 21 din Constitutie) al persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 52 din Constitutie), printr-un act administrativ (art. 126, alin. (6) din Constitutie) este unul efectiv numai in masura in care persoana vatamata poate sa „inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte”.
Ca atare, atunci cand, intr-un caz concret, se analizeaza daca reclamantul a avut un drept de acces la justitie efectiv si eficient, trebuie cercetat ansamblul mijloacelor legale procesuale puse la dispozitia acestuia de catre stat, mai exact, daca acest ansamblu era apt sa duca la obtinerea rezultatului de mai sus, respectiv sa „inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte”.
In consecinta, analiza efectivita?ii dreptului de acces la justitie nu se face prin raportare numai la dispozitiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (despre care s-ar putea sustine ca nu au fost constatate ca neconstitutionale pana in prezent), ci atat in raport de acest text, cat si de celelalte posibile remedii legale prevazute de Legea nr. 554/2004 (actiunea in anulare si actiunea in despagubiri), verificandu-se efectul cumulat al acestora.
De altfel, in acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curte care, in aprecierea incalcarii unui drept protejat de Conventie (cum ar fi chiar dreptul de acces la justitie), nu analizeaza izolat o anumita dispozitie legala interna sau pe fiecare in parte, ci efectul combinat al tuturor dispozitiilor relevante, pentru a vedea daca per ansamblu statul a pus la dispozitia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale pentru atingerea obiectivului protejarii dreptului conventional.
De aceea, in continuarea celor de mai sus, instanta observa ca efectul inlaturarii “in mod concret si eficient a consecintelor actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte“, adica efectivitatea dreptului de acces la justitie, se poate realiza prin doua modalitati alternative (dar care pot fi si cumulate): fie pe calea suspendarii provizorii a actului vatamator, pana la solutionarea definitiva a cauzei, fie prin solutionarea actiunii in anulare cu celeritate, inainte de epuizarea efectelor actului, in principiu in aproximativ acelasi interval de timp in care ar fi fost solutionata si o cerere de suspendare.
Verificand daca statul a pus la dispozitia persoanelor interesate vreunul din aceste mijloace procesuale alternative, Curtea Constitutionala retine cu claritate, in Decizia nr. 392/2021, faptul ca in cazul Hotararilor Guvernului de prelungire a starii de alerta, hotarari ce isi produc efectele juridice pe o perioada de maxim 30 de zile, pe de o parte, suspendarea provizorie nu este permisa, iar pe de alta parte, actiunea in anulare, reglementata de Legea nr. 554/2004, nu asigura un acces efectiv la justitie (de natura sa compenseze neajunsul impus de art. 5 alin. (3) din aceeasi lege, privitor la imposibilitatea suspendarii executarii actului) deoarece, de lege lata, nu se poate pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva de anulare a hotararii Guvernului, in interiorul celor 30 de zile de aplicare a ei.
Curtea conchide ca, in atare conditii, dreptul de acces la justitie al reclamantului este lipsit de caracterul sau efectiv (conditie intrinseca de altfel oricarui drept, dat fiind ca orice reglementare are ca scop instituirea si protejarea unor drepturi concrete, reale, nu teoretice, virtuale), cetatenii neputandu-se sustrage practic niciodata aplicarii actului vatamator, singura posibilitate de remediu constituind-o solicitarea de despagubiri post-factum.
Instanta retine ca aceasta lipsa de efectivitate a accesului la justitie este si mai pregnanta in conditiile in care, dupa incetarea efectelor actului vatamator, reclamantul intra de indata sub influenta unui alt act vatamator (ca efect al prelungirilor succesive ale starii de alerta), o astfel de situatie putand dura, in lipsa unui control judecatoresc efectiv care sa permita intreruperea efectelor unui astfel de act (fie anterior ramanerii definitive a hotararii de anulare - pe calea unei cererii de suspendare, fie ulterior ramanerii definitive a hotararii de anulare - prin pronuntarea hotararii intr-un termen foarte scurt, anterior expirarii termenului de actiune a hotararii Guvernului), teoretic la infinit (realitatea aratand ca autoritatea judecatoreasca nu a putut intrerupe pana in prezent starea de alerta, care s-a prelungit pe o perioada de peste 1 an si 6 luni, aceasta componenta a accesului la justitie “scapand” practic controlului judecatoresc).
In concluzie, trebuie sa se retina ca, in privinta hotararilor Guvernului de prelungire a starii de alerta, neputand obtine beneficiul incetarii pe viitor a actiunii vatamatoare, cetatenii nu beneficiaza de un acces efectiv la justitie si ca ingerinta in acest drept nu este proportionala, fiind deci o ingerinta contrara art. 53 din Constitutie.
Mai mult decat atat, tinand seama de faptul ca instanta constitutionala impune legiuitorului sa reglementeze o procedura speciala de judecare a actiunilor in anulare, care sa asigure obtinerea unei hotarari definitive inainte de incetarea aplicarii hotararii Guvernului ?i cum o astfel de procedura nu a fost reglementata pana in prezent (desi decizia Curtii Constitutionale a fost publicata in Monitorul Oficial in data de 12.07.2021), se observa ca in realitate ingerinta nu mai este una prevazuta de lege (fiind prevazuta de lege doar ingerinta in privinta dreptului de a obtine incetarea efectelor vatamatoare pana la data pronuntarii hotararii judecatoresti definitive, pe calea cererii de suspendare provizorie), ci una bazata inclusiv pe o omisiune legislativa, pe o pasivitate a statului, nefiind deci indeplinita nici aceasta conditie impusa de art. 53 din Constitutie.
In final, din moment ce Curtea Constitutionala a stabilit ca inclusiv efectele hotararilor Guvernului privitoare la starea de alerta (care, prin ipoteza, presupun existenta epidemiei) trebuie sa poata fi intrerupte inainte de expirarea duratei lor, rezulta implicit ca s-a apreciat ca ingerinta intr-un astfel de drept nu indeplineste nici conditia de a fi necesara unuia din scopurile legitime enumerate in art. 53 din Constitutie.
In continuare, vor fi redate pasajele relevante din Decizia nr. 392/2021:
„39. (…) Astfel, prin Hotararea din 21 februarie 1975, pronun?ata in Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii ?i Irlandei de Nord, Curtea a subliniat importan?a deosebita pe care o atribuie principiului liberului acces la justi?ie pentru insa?i existen?a unei societa?i democratice. Acestei hotarari ii poate fi atribuit un dublu merit: pe de o parte, acela de a fi tran?at problema privind sfera de aplicabilitate a art. 6 paragraful 1 din Conven?ia europeana pentru apararea drepturilor omului ?i a liberta?ilor fundamentale, in sensul in care acesta reglementeaza nu numai condi?iile necesare desfa?urarii unui proces echitabil, ci ?i dreptul de a accede la un astfel de proces pentru apararea drepturilor prevazute de lege, iar, pe de alta parte, acela de a fi subliniat importan?a exercitarii unui asemenea drept in contextul unei societa?i democratice ?i al unui stat de drept. A?a cum s-a subliniat in jurispruden?a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legala, chiar ?i la nivelul suprem, prin Constitu?ie, nu este de natura a asigura ?i o eficacitate reala a acestuia, atat timp cat, in practica, exercitarea sa intampina obstacole. Accesul la justi?ie trebuie sa fie asigurat, in consecin?a, in mod efectiv ?i eficace.
40. In sensul considerentelor expuse mai sus, in jurispruden?a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca scopul Conven?iei pentru apararea drepturilor omului ?i a liberta?ilor fundamentale este „sa apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete ?i efective“, in acest sens fiind Hotararea din 12 iulie 2001, pronun?ata in Cauza Prin?ul Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei, ?i Hotararea-pilot din 12 octombrie 2010, pronun?ata in Cauza Maria Atanasiu ?i al?ii impotriva Romaniei.
(...)
43.Tot in lumina celor statuate in jurispruden?a Cur?ii de la Strasbourg, Curtea Constitu?ionala, raspunzand criticilor formulate de autoarea excep?iei, re?ine ca asigurarea unui drept de acces efectiv la justi?ie trebuie analizata ?i prin prisma efectelor pe care hotararea judecatoreasca le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justi?iei. In acest sens, prin Decizia Cur?ii Constitu?ionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 42, s-a re?inut ca un drept de acces la justi?ie efectiv „nu se caracterizeaza doar prin posibilitatea instan?ei de judecata de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor ?i probelor prezentate ?i de a pronun?a o solu?ie, ci ?i prin faptul ca solu?ia pronun?ata determina inlaturarea incalcarii denun?ate ?i a consecin?elor sale pentru titularul dreptului incalcat”.
44. In cazul atacarii in justi?ie a hotararilor Guvernului, a ordinelor sau a instruc?iunilor mini?trilor emise in vederea punerii in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces la justi?ie efectiv, in sensul mai sus re?inut, s-ar realiza doar in masura in care hotararea pronun?ata de instan?a de judecata ar determina, odata cu constatarea nelegalita?ii actului administrativ atacat, inlaturarea efectelor acestuia ?i a consecin?elor sale. Or, aceste efecte ale hotararii judecatore?ti nu ar putea fi ob?inute decat in masura in care pronun?area acesteia ar avea loc in termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor in vigoare, a?a cum reiese din dispozi?iile art. 3 alin. (1) ?i (2) ?i ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020.
45. A?a cum Curtea a constatat deja, dispozi?iile Legii nr. 55/2020 nu con?in niciun fel de dispozi?ii procedurale care sa garanteze solu?ionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a starii de alerta intr-un termen scurt, care sa asigure un drept efectiv de acces la justi?ie.
46. Sub acest aspect, Curtea observa ca nici dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar raspunde acestor exigente. Chiar daca ar urgenta solutionarea actiunilor referitoare la actele normative prin care se instituie starea de alerta, instanta de judecata este tinuta sa asigure indeplinirea cerintelor referitoare la citarea legala a partilor si a dreptului partii adverse de a depune intampinare, care trebuie comunicata apoi reclamantului cu cel putin 15 zile inainte de primul termen de judecata [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Dispozitiile de lege prevad un termen de cel mult 30 de zile in care hotararile pot fi redactate, precum si faptul ca acestea pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Desi regula este aceea a suspendarii executarii actului administrativ atacat pana la solutionarea de urgenta a recursului [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], Curtea constata ca, in ceea ce priveste acele acte administrative emise pentru inlaturarea consecintelor epidemiilor, suspendarea nu este posibila [art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004].
47. Prin urmare, aplicarea procedurii de judecata reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar face imposibila pronuntarea unei hotarari intr-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel incat efectele acestei hotarari nu ar fi apte sa inlature in mod concret consecintele actelor administrative emise in temeiul Legii nr. 55/2020.
48. Avand in vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciaza ca dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, precum si solutia legislativa din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit careia dispozitiile acestei legi se completeaza cu reglementarile de drept comun aplicabile in materie in ceea ce priveste solutionarea actiunilor formulate impotriva hotararilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si a ordinelor si a instructiunilor prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 si ale art. 52 alin. (1) din Constitutie.
49. Curtea subliniaza ca, in vederea inlaturarii viciului de neconstitu?ionalitate constatat si a asigurarii unei reglementari clare, ca sa garanteze in mod efectiv si eficient accesul la justitie al persoanelor ale caror drepturi sau interese au fost incalcate prin emiterea unor hotarari ale Guvernului, ordine sau instructiuni ale ministrilor pentru punerea in aplicare a unor masuri pe durata starii de alerta, in temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat sa reglementeze o procedura al carei continut sa fie usor identificabil, clar si previzibil sub aspectul consecintelor si care sa asigure posibilitatea solutionarii cauzelor in regim de urgenta, intr-un termen foarte scurt, astfel incat hotararile pronuntate sa fie apte sa inlature in mod concret si eficient consecintele actelor administrative atacate, in perioada in care acestea produc efecte.
(...)
55. Curtea observa insa ca ansamblul conditiilor legale care conditioneaza declararea si prelungirea starii de alerta prin hotarare a Guvernului dobandeste eficienta doar in masura in care exista un mecanism de control al respectarii acestor conditii si de sanctionare a eventualelor incalcari. Altfel spus, garantia respectarii tuturor exigentelor legale referitoare la instituirea si prelungirea starii de alerta nu poate fi realizata decat in masura in care, in aplicarea prevederilor constitutionale ale art. 21, art. 52 si art. 126 alin. (6), hotararile Guvernului care dispun aceste masuri sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ. In cadrul controlului judecatoresc, instantele pot analiza daca exista conditiile obiective care justifica instituirea starii de alerta sau prelungirea acesteia, daca masurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevazut de lege, precum si daca respecta exigentele constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.
56. Or, asa cum Curtea a constatat cu prilejul analizarii constitutionalitatii dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 55/2020, dispozitiile acestui act normativ nu asigura un acces efectiv la justitie, intrucat persoanele interesate sa conteste in contencios administrativ o hotarare a Guvernului de declarare sau prelungire a starii de alerta nu au posibilitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca in termenul de aplicabilitate al acestei hotarari, astfel incat efectele nelegale si consecintele acestora asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justitiei sa poata fi inlaturate in mod eficient.
57. Aceste constatari nu fac decat sa sublinieze efectele extinse, cu multiple implicatii ale viciului de neconstitu?ionalitate ce afecteaza dispozitiile art. 72 din Legea nr. 55/2020 si necesitatea unei interventii legislative prompte care sa asigure exercitarea in mod efectiv si eficace a dreptului de acces la justitie.
58. Prin urmare, Curtea apreciaza ca afirmatiile autoarei exceptiei referitoare la posibilitatea permanentizarii starii de alerta, cu consecinta afectarii unor drepturi sau libertati fundamentale, nu isi gasesc sustinere in dispozitiile art. 3 alin. (2) si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, insa pot fi circumscrise dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 55/2020, in masura in care acestea nu asigura un acces efectiv la justitie.”
Retinand deci incalcarea accesului la justitie al reclamantului (prin efectul cumulat al art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu omisiunea legislativa de reglementare a unei proceduri speciale, accelerate, de solutionare a actiunilor in anulare), prin aceea ca acesta nu poate obtine intreruperea efectelor hotararii Guvernului pana la data incetarii aplicabilitatii ei, instanta constata ca singurul remediu posibil pentru asigurarea acestui drept il constituie aplicarea directa a prevederilor art. 21 din Constitutia Romaniei, art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv a art. 8 si 10 din Declaratia universala a drepturilor omului si acordarea accesului la posibilitatea de a solicita suspendarea provizorie a executarii hotararii Guvernului (dat fiind ca ipoteza remediului constand in solutionarea definitiva a actiunii in anulare pana la data incetarii aplicabilitatii hotararii Guvernului este imposibil de realizat practic), in conditiile prevazute in mod obisnuit pentru o astfel de cerere de dreptul intern, adica de Legea nr. 554/2004.
Un alt argument in acest sens il constituie si dispozitiile art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului, privind dreptul la un recurs efectiv, potrivit carora “Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.”
Altfel spus, in temeiul acestei dispozitii conventionale, reclamantul caruia i se incalca dreptul de acces la justitie ar avea dreptul sa se adreseze unei instante nationale pentru repararea acestei incalcari.
Or, in speta reclamantul s-a adresat instantei prin prezenta cerere de chemare in judecata, solicitand atat constatarea faptului ca legea interna ii incalca dreptul de acces justitie, cat si repararea de indata a acestei incalcari prin cea mai potrivita forma de reparatie, respectiv acordarea dreptului de acces la justitie prin valorificarea aceleiasi cereri de chemare in judecata prin care se urmarea si protejarea celorlalte drepturi si libertati (la circulatie, la munca, la acces la servicii, la nediscriminare etc.), initial sub forma ordonantei presedintiale (ipoteza la care s-a renuntat), iar ulterior sub forma unei cereri de suspendare alaturate actiunii in anulare.
Nu exista niciun argument pentru care instantele de judecata sa refuze dreptul de acces la justitie (din culpa legiuitorului, precum in cazul de fata), asteptandu-se introducerea ulterioara a unei actiunii reparatorii in cadrul careia sa se acorde despagubiri pentru incalcarea dreptului de acces (caci acordarea la acel moment a unui nou drept de acces devine inutila, in conditiile in care hotararea Guvernului isi va fi incetat de mult timp efectele), in loc sa apeleze la cea mai fireasca si adecvata forma de reparare a incalcarii, respectiv acordarea de indata a dreptului de acces.
In acord cu cele de mai sus este si Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Ministri (Consiliul Europei) catre statele membre privind protectia provizorie acordata de instanta pe probleme administrative, mai exact principiile I si III, potrivit carora:
„PRINCIPII
I. Atunci cand o instanta este sesizata cu o contestatie referitoare la un act administrativ, iar instanta nu a pronuntat inca o decizie, solicitantul poate cere aceleiasi instante sau unei alte instante competente sa ia masuri de protectie provizorie impotriva actului administrativ. Persoana in cauza trebuie sa aiba acelasi drept de a solicita unei instante competente sa ia masuri de protectie provizorie, inainte de contestarea actului in conformitate cu primul sub-paragraf, in caz de urgenta sau atunci cand o plangere administrativa, care nu cuprinde in sine niciun efect suspensiv, a fost depusa impotriva actului administrativ si nu a fost inca solutionata.
(...)
III Masurile de protectie provizorie dispuse de catre instanta competenta pot lua forma de suspendare a executarii actului administrativ, in intregime sau partial, prin care se dispune in totalitate sau partial restabilirea situatiei care a existat la momentul adoptarii actului administrativ sau la orice modificare ulterioara, si de impunere asupra administratiei a oricarei obligatii corespunzatoare, in conformitate cu competentele Curtii. Masurile de protectie provizorie se acorda pentru perioada stabilita de instanta. Ele pot fi supuse anumitor conditii si pot fi revizuite. Masurile de protectie provizorie nu pot aduce in nici un fel atingere deciziei care urmeaza sa fie luata de instanta sesizata cu privire la contestarea actului administrativ.”
Fata de toate cele expuse mai sus, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de suspendare fata de reclamant a executarii dispozitiilor din anexele H.G. nr. 1242/2021 (care conditioneaza accesul si participarea acestuia la servicii si activitati, indiferent de persoana fizica sau juridica, de drept privat sau de drept public, care le asigura sau care le organizeaza, de prezentarea dovezii trecerii prin boala/a dovezii realizarii schemei complete de vaccinare/a dovezii testarii), pana la data incetarii aplicabilitatii acestui act normativ, instanta retine ca este indeplinita conditia-premisa a introducerii unei actiuni in anularea hotararii Guvernului, fiind indeplinite si cerintele cazului bine justificat si pagubei iminente.
Cazul bine justificat este dat de faptul ca interzicerea accesului la anumite activitati persoanelor nevaccinate/netrecute oficial prin boala/netestate, inclusiv a celor care detin anticorpi impotriva virusului SARS-CoV-2 (cum este reclamantul), coroborata cu permiterea accesului celorlalte persoane, constituie, in mod evident, un tratament diferentiat, pentru care, aparent, paratii nu au oferit o justificare obiectiva, cu excep?ia afirmatiei generale ca persoanele vaccinate transmit mai greu virusul decat persoanele nevaccinate, si care deci creeaza, aparent, o situatie discriminatorie, adica o incalcare a principiului egalita?ii intre ceta?eni, al excluderii privilegiilor ?i discriminarii in exercitarea unora din drepturile prevazute de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, din care unele reprezinta drepturi si libertati fundamentale recunoscute la nivel constitutional si a caror exercitare nediscriminatorie este impusa atat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, cat si de art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau de art. 1 si 2 din Declaratia universala a drepturilor omului.
Paguba iminenta este data de imposibilitatea reclamantului de a desfasura activitatile enumerate in anexele 2 si 3 ale H.G. nr. 1242/2021, precum accesul la magazinele situate in centrele comerciale, la activitatile culturale, desfasurarea de mitinguri si proteste (care constituie pentru reclamant un exercitiu profesional) etc.
Din lecturarea anexelor hotararii Guvernului se observa ca activitatile vizate sunt din cele mai obisnuite, acoperind majoritatea formelor de manifestare a vietii de zi cu zi a oricarei persoane, astfel incat prejudiciul produs prin interzicerea desfasurarii acestor activitati este unul evident.
De altfel, a se solicita, spre exemplu, dovezi ale intentiei reclamantului de a merge la un spectacol de teatru sau de a se caza intr-o unitate turistica in zilele urmatoare, reprezinta o sarcina excesiva, in conditiile in care, data fiind prelungirea succesiva a starii de alerta, de mai mult de 1 an si jumatate, precum si intentia declarata public de prelungire in continuare a acesteia, coroborate cu probabilitatea redusa de obtinere a unei suspendari judiciare a hotararii Guvernului, efectuarea unor demersuri, precum rezervarea de bilete, ar fi reprezentat acte inutile, cel mai probabil prejudiciabile pentru reclamant.
Fata de cele de mai sus, instanta va dispune suspendarea executarii fata de reclamant a dispozitiilor din anexele H.G. nr. 1242/2021 care conditioneaza accesul si participarea acestuia la servicii si activitati, indiferent de persoana fizica sau juridica, de drept privat sau de drept public, care le asigura sau care le organizeaza, de prezentarea dovezii trecerii prin boala/a dovezii realizarii schemei complete de vaccinare/a dovezii testarii, pana la data incetarii aplicabilitatii acestui act normativ.
In ceea ce priveste actiunea in anularea celor doua acte
Prin H.G. nr. 1242/2021 s-a dispus prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei, pe o perioada de 30 de zile, cu incepere din data de 09.12.2021, fiind stabilite, totodata, masurile de prevenire si control ale infectiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri, precum si institutiile si autoritatile publice care pun in aplicare sau urmaresc respectarea aplicarii masurilor.
Dupa cum rezulta din preambulul hotararii, aceasta s-a intemeiat, in ceea ce priveste oportunitatea, pe H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 prin care Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a propus prelungirea starii de alerta si luarea masurilor aferente.
Mai departe, din preambulul H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 rezulta ca aceasta s-a intemeiat, in special in ceea ce priveste oportunitatea, pe inscrisul intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situa?iei de urgen?a generata de virusul SARS-CoV-2, pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021”, intocmit de Centrul Na?ional de Coordonare ?i Conducere a Interven?iei.
Dupa cum rezulta cu claritate din continutul H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, aceasta contine doar o propunere de masuri, nefiind producatoare de efecte juridice prin ea insa?i, art. 3 al acesteia mentionand expres faptul ca „Masurile propuse in prezenta hotarare produc efecte doar in situa?ia aprobarii lor prin acte normative ale Guvernului”.
Ca atare, legalitatea acestui act nu va fi analizata separat, ci doar in contextul in care el este privit ca o operatiune administrativa ce sta la baza H.G. nr. 1242/2021, potrivit art. 18, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Analizand motivele de nulitate invocate de reclamant, instanta constata:
In ceea ce priveste nemotivarea hotararii, instanta retine ca, intr-adevar, argumentele teoretice ale reclamantului cu privire la necesitatea motivarii actelor administrative, ca aplicatie cu titlu particular a dreptului la informare a cetatenilor si ca expresie a principiului transparentei in activitatea administratiei publice, sunt corecte, insa concluzia ca motivarea ar trebui sa se regaseasca obligatoriu in chiar cuprinsul actului administrativ este eronata.
Motivarea unui act administrativ nu constituie un scop in sine, ci un mijloc, ce serveste la intelegerea ratiunilor care au condus la emiterea actului si, in consecinta, la posibilitatea exercitarii unui control eficace de legalitate atat de catre destinatar, cat si, la nevoie, de catre instantele de judecata.
Or, dezideratul intelegerii motivelor pentru care s-a emis actul se poate atinge atat prin prezentarea motivelor in chiar continutul actului, cat si prin prezentarea lor intr-un inscris premergator sau concomitent actului, esential fiind ca aceste motive sa poata ajunge efectiv la destinatar.
In cazul hotararilor Guvernului care, in general, au caracter normativ, avand deci un numar foarte mare de potentiali destinatari si continand un numar ridicat de reglementari, de regula o motivare detaliata nu se poate realiza chiar in continutul hotararii, ci intr-o serie de documente prealabile adoptarii hotararii.
In acest sens, prin art. 30-31 din Legea nr. 24/2000 s-a prevazut modalitatea de motivare a actelor normative, respectiv prin intocmirea unei documentatii prealabile momentului adoptarii actului, astfel:
„Motivarea proiectelor de acte normative
Art. 30
Instrumentele de prezentare si motivare
(1) Proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - in cazul ordonantelor si al hotararilor Guvernului; ordonantele care trebuie supuse aprobarii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum si ordonantele de urgenta se transmit Parlamentului insotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative;
d) studii de impact - in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebita si al proiectelor de legi de aprobare a ordonantelor emise de Guvern in temeiul unei legi de abilitare si supuse aprobarii Parlamentului.
(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele de aprobare si studiile de impact constituie instrumentele de prezentare si motivare ale noilor reglementari propuse.
(3) In cazul proiectelor de legi pentru care Guvernul isi angajeaza raspunderea, documentele de motivare care insotesc aceste proiecte sunt expunerea de motive si, dupa caz, raportul prevazut la art. 29.
ART. 31
Cuprinsul motivarii
(1) Instrumentul de prezentare si motivare include continutul evaluarii impactului actelor normative, cuprinzand urmatoarele sectiuni:
a) motivul emiterii actului normativ - cerintele care reclama interventia normativa, cu referire speciala la insuficientele si neconcordan?ele reglementarilor in vigoare; principiile de baza si finalitatea reglementarilor propuse, cu evidentierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrarilor de cercetare, evaluarilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a caror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonantele de urgenta vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementarea imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum si eventualele consecinte care s-ar produce in lipsa luarii masurilor legislative propuse;
b) impactul socioeconomic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social si asupra mediului inconjurator, inclusiv evaluarea costurilor si beneficiilor;
c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atat pe termen scurt, pentru anul curent, cat si pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informatii cu privire la cheltuieli si venituri;
d) impactul asupra sistemului juridic - implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei in vigoare; compatibilitatea cu reglementarile comunitare in materie, determinarea exacta a acestora si, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene si alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective; implicatiile asupra legislatiei interne, in cazul ratificarii sau aprobarii unor tratate ori acorduri internationale, precum si masurile de adaptare necesare; preocuparile in materie de armonizare legislativa;
e) consultarile derulate in vederea elaborarii proiectului de act normativ, organizatiile si specialistii consultati, esenta recomandarilor primite;
f) activitatile de informare publica privind elaborarea si implementarea proiectului de act normativ;
g) masurile de implementare - modificarile institutionale si functionale la nivelul administratiei publice centrale si locale.
(2) In situatia in care reglementarea propusa se elaboreaza in executarea unui act normativ, motivarea trebuie sa cuprinda referiri la actul pe baza si in executarea caruia se emite.
(3) Forma finala a instrumentelor de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa cuprinda referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Curtii de Conturi sau Consiliului Economic si Social.
(4) Guvernul stabileste structura si continutul detaliat al instrumentelor de prezentare si motivare pentru actele normative initiate de Guvern.”
Continutul instrumentelor de prezentare este reglementat in mod detaliat de H.G. nr. 1361/2006, iar procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative, in vederea adoptarii/aprobarii sunt reglementate detaliat in H.G. nr. 561/2009.
In speta, paratii au depus la dosar instrumentul de prezentare si motivare intitulat „Nota de fundamentare” ce a stat la baza adoptarii H.G. nr. 1242/2021, precum si avizele solicitate si obtinute pe parcursul procesului de adoptare a actului.
Ca atare, cerinta formala a motivarii este indeplinita, neputandu-se sustine ca actului ii lipse?te motivarea.
In ceea ce priveste predictibilitatea hotararii Guvernului, curtea retine ca dezvoltarile teoretice realizate de reclamant cu privire la semnificatia predictibilita?ii legii vizeaza pe de o parte o precizie suficienta in redactarea normei, care sa le permita destinatarilor sa o inteleaga si sa isi adapteze conduita la cerintele noii reglementari, iar pe de alta parte asigurarea unei anumite stabilitati a regulilor instituite, cu limitarea posibilitatilor de modificare, pentru a se respecta si principiile securita?ii juridice si increderii legitime.
In privinta preciziei de redactare a hotararii, reclamantul nu a invederat dificultati de intelegere a normelor, nici din perspectiva conduitei care ii era impusa, nici din perspectiva consecintelor la care se expunea in cazul nerespectarii ei (consecinte pe care, de altfel, le-a si suportat, dovada fiind numeroasele procese verbale de sanctionare contraventionala depuse la dosar).
In privinta stabilitatii normei, imprejurarea ca intrarea in vigoare a H.G. nr. 1242/2021 s-a realizat „de la o zi la alta” nu a fost in masura sa duca la o modificare brusca si neasteptata a situatiei juridice a reclamantului, din moment ce, dupa cum chiar acesta afirma, starea de alerta dura deja de peste un an si jumatate, evolutia era predictibila, iar hotararile Guvernului de prelungire succesiva a acestei stari aveau in esenta acelasi continut cu cele precedente, fiind de altfel si dezbatute public.
In ceea ce prive?te ini?iatorul hotararii Guvernului, se constata urmatoarele:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, invocat in preambulul hotararii Guvernului contestate, „Starea de alerta se instituie de Guvern prin hotarare, la propunerea ministrului afacerilor interne, si nu poate depasi 30 de zile. Starea de alerta poate fi prelungita, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.”
Cercetand documenta?ia care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1242/2021, se observa ca ea nu a fost adoptata la propunerea ministrului afacerilor interne.
Astfel, in data de de 06.12.2021, la nivelul M.A.I. - D.S.U. - Centrul National de Coordonare ?i Conducere a Interventiei a fost intocmit inscrisul intitulat “Analiza factorilor de risc privind managementul situatiei de urgenta generata de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul Romaniei la data de 05.12.2021” (inregistrat sub nr.135320/06.12.2021), semnat de ?eful Centrului (col. Vasile Pirtea) ?i aprobat de Comandantul ac?iunii-secretar de stat-?ef D.S.U. (dr. Raed Arafat) - vol. IV, filele 161-177.
In data de 07.12.2021, in baza inscrisului de mai sus ( “Analiza factorilor de risc … la data de 05.12.2021”), este emisa H.C.N.S.S.U. nr. 112/07.12.2021, prin care se propun prelungirea starii de alerta cu 30 de zile, cu incepere din data de 09.12.2021, precum ?i masurile necesar a fi aplicate in aceasta perioada (vol. III, filele 148-160).
In aceeasi zi, 08.12.2021, printr-o adresa cu nr. 30175/08.12.2021 (nedepusa la dosar), se solicita Ministerului Justi?iei avizul asupra proiectului de hotarare a Guvernului.
Ministerul Justi?iei emite adresa nr. 113460/2021/08.12.2021 prin care avizeaza favorabil proiectul, dar cu observa?ii, printre acestea men?ionandu-se existen?a unor discriminari fa?a de persoanele care nu pot fi vaccinate din motive medicale, afectarea activita?ii operatorilor economici, invocandu-se ?i cateva sentin?e civile prin care se anulasera in prima instan?a unele hotarari anterioare privind starea de alerta ?i in care se re?inuse ca se aduce atingere existen?ei drepturilor ?i liberta?ilor ?i ca aceasta atingere este discriminatorie, precum ?i faptul ca masurile tind a se permanentiza, ducand la inlocuirea unei legi cu o hotarare a Guvernului, cu nerespectarea dispozi?iilor art. 53 din Constitu?ie (vol. III, filele 178-180).
Prin adresa cu acela?i numar (30175/08.12.2021), Departamentul pentru Situa?ii de Urgen?a, sub semnatura conducatorului acestei structuri, dr. Raed Arafat, transmite Secretarului General al Guvernului, proiectul de hotarare a Guvernului in vederea includerii lui pe agenda de lucru, cu men?iunea ca proiectul ar fi fost refacut cu respectarea unora din observa?iile Ministerului Justi?iei (vol. III, fila 102), mai pu?in cele referitoare la imposibilitatea restrangerii de drepturi ?i liberta?i prin hotarare a Guvernului (cu motivarea ca hotararea nu face decat sa puna in aplicare Legea nr. 55/2020) ?i la existen?a unor situa?ii de discriminare (cu motivarea ca persoanele care nu se pot vaccina din motive medicale au op?iunea testarii).
In data de 08.12.2021, Secretariatul General al Guvernului solicita avizul Consiliului Legislativ (vol. III, fila 100).
In data de 08.12.2021, Consiliul Legislativ emite avizul nr. 970/08.02.2021 favorabil, dar cu o serie de observa?ii, atat asupra unor aspecte de tehnica legislativa, cat ?i asupra unor chestiuni care ?ineau de fondul reglementarii, din aceasta ultima categorie facand parte men?iuni precum: incalcarea principiului egalita?ii in drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitu?ie, solicitandu-se reevaluarea masurilor propuse, necesitatea includerii in Nota de fundamentare a unei motiva?ii ?tiin?ifice a acestor masuri prin indicarea rezultatelor studiilor sau cercetarilor care au condus la stabilirea eficacita?ii lor, se exprima dubii asupra posibilita?ii luarii masurilor propuse printr-o hotarare a Guvernului, incalcarea dreptului constitu?ional la peti?ionare, posibila incalcare a legisla?iei privind protejarea datelor cu caracter personal prin scanarea codului QR de catre operatori economici care nu sunt operatori de date cu caracter personal etc.(vol. III, filele 87-96).
Printr-o noua adresa cu acela?i numar (30175/08.12.2021), Departamentul pentru Situa?ii de Urgen?a, sub semnatura conducatorului acestei structuri, dr. Raed Arafat, retransmite Secretarului General al Guvernului, proiectul de hotarare a Guvernului in vederea includerii lui pe agenda de lucru, cu men?iunea ca proiectul ar fi fost refacut cu respectarea unora din observa?iile Consiliului Legislativ, mai pu?in cele referitoare la fondul reglementarii, motivandu-se ca hotararea pune in aplicare Legea nr. 55/2020, ca este emisa in baza H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, ca limitarea exercitarii unor drepturi s-a impus pentru protejarea dreptului la via?a/integritate ?i ca se respecta principiul egalita?ii de tratament juridic pentru situa?ii identice sau comparabile, diversitatea de situa?ii atragand o diversitate de masuri (vol. III, filele 81-82).
In aceeasi zi, 08.12.2021, in sedinta de Guvern este adoptata H.G. nr. 1242/2021 (vol. III, filele 58-80).
Se observa ca ultimul proiect de hotarare, refacut potrivit avizului nr. 970/08.02.2021 emis de Consiliul Legislativ, nu este insusit de ministrul afacerilor interne, nefiind semnat si nici stampilat de acesta, ci poarta doar stampila „Romania-Ministerul Afacerilor Interne-Secretar de Stat” (vol. III, filele 83-85), fiind incalcate dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 sus-amintite.
De asemenea, dupa cum s-a aratat, nici adresa de inaintare a proiectului final de hotarare, continand explicatiile privitoare la nepreluarea in integralitate a observatiilor Consiliului Legislativ, nu este semnata de ministrul afacerilor interne, ci de seful Departamentul pentru Situa?ii de Urgen?a, dr. Raed Arafat, rezultand astfel ca varianta finala a proiectului este doar rezultatul vointei acestei din urma structuri.
Paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a sustinut ca dovada faptului ca proiectul a fost promovat la propunerea ministrului afacerilor interne o constituie imprejurarile ca acesta face parte din cadrul C.N.S.S.U., ca a semnat Nota de fundamentare si ca ar fi inaintat proiectul hotararii Guvernului.
Cu privire la aceste aparari, instanta retine:
Sintagma „la propunerea ministrului afacerilor interne”, utilizata de textul legal, nu poate avea decat o singura semnificatie, respectiv aceea ca persoana care ocupa functia de ministru al afacerilor interne sa fie cea care inainteaza Guvernului propunerea de prelungire a starii alerta, fiind evident ca atat inscrisul care materializeaza propunerea in sine, cat si adresa de inaintare a lui, trebuie sa fie asumate prin semnatura de catre titularul dreptului de initiativa.
In acelasi sens sunt si prevederile H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptarii/aprobarii (hotarare emisa in temeiul art. 82 din Legea nr. 24/2000, potrivit caruia „Parlamentul, Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale stabilesc, in aplicarea normelor de tehnica legislativa prevazute in prezenta lege, regulamente proprii cuprinzand masurile metodologice, organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte normative in cadrul sferei lor de competenta”), prevederi care de altfel au si fost invocate in cadrul adreselor de inaintare a propunerilor catre Guvern.
Astfel, potrivit art. 15 din H.G. nr. 561/2009, in cadrul etapei de elaborare si consultare a proiectelor de acte normative:
„(1) Initiatorul elaboreaza o forma initiala a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, pe care are obligatia sa o supuna concomitent atat consultarii publice, in conditiile Legii nr. 52/2003, cat si consultarii preliminare interinstitu?ionale.
(2) Consultarea preliminara interinstitu?ionala se realizeaza in urma afisarii proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, insusit de conducatorul acestuia, pe site-ul initiatorului, cu respectarea termenului prevazut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, precum si prin transmiterea concomitenta, in format electronic/PDF, catre Secretariatul General al Guvernului.
(3) Forma electronica transmisa Secretariatului General al Guvernului va fi insotita de o adresa de inaintare al carei model este prevazut in anexa nr. 1.
(4) La primirea formei electronice, Secretariatul General al Guvernului afiseaza de indata, pe site-ul propriu, proiectul de act normativ sau proiectul de document de politici publice.
(5) Desfasurarea intregului proces de consultare, atat cu cetatenii si cu asociatiile legal constituite, cat si consultarea preliminara interinstitu?ionala, cade in sarcina exclusiva a initiatorului.
(6) Proiectele de acte normative cu impact asupra domeniilor social, economic si de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislatiei in vigoare sunt supuse consultarii insotite de instrumentele de prezentare si motivare elaborate conform prevederilor legale in vigoare, precum si de documentul de politica publica aferent.
(7) Proiectele de hotarare a Guvernului care nu au impact asupra domeniilor social, economic si de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislatiei in vigoare, sunt supuse consultarii insotite de instrumentele de prezentare si motivare elaborate conform art. 2 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 1.361/2006.”
Se observa cu claritate ca textul impune conditia ca „forma initiala a proiectului de act normativ” sa fie insusita de conducatorul institutiei initiatoare, in speta de ministrul afacerilor interne.
Se observa, de asemenea, ca textul face o distinctie clara intre „proiectul de act normativ” si „instrumentele de prezentare si motivare” care il insotesc (adica Nota de fundamentare, nota care reprezinta unul din instrumentele de prezentare si motivare reglementate de H.G. nr. 1361/2006 privind continutul instrumentului de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobarii Guvernului), impunand conditia ca insusi proiectul de act normativ sa fie semnat de catre initiator, nu doar nota de fundamentare.
Distinctia de mai sus este consecventa distinctiei realizate la nivel legal de art. 30 alin. (1) lit. a) ?i b) din Legea nr. 24/2000, potrivit caruia:
„(1) Proiectele de acte normative trebuie inso?ite de urmatoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi ?i al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - in cazul ordonan?elor ?i al hotararilor Guvernului; ordonan?ele care trebuie supuse aprobarii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum ?i ordonan?ele de urgen?a se transmit Parlamentului inso?ite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora”.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 17 din aceeasi hotarare a Guvernului (H.G. nr. 561/2009), referitoare la etapa de avizare/adoptare a proiectelor de acte normative, potrivit carora:
„(1) La finalizarea procedurii de elaborare si consultare, autoritatea publica initiatoare are obligatia de a transmite Secretariatului General al Guvernului, atat pe suport hartie, cat si in format electronic/PDF, in vederea inregistrarii, proiectele de documente de politici publice si proiectele de acte normative insusite, prin semnare, de catre conducatorul/conducatorii autoritatii/autoritatilor publice initiatoare, impreuna cu o adresa de inaintare, al carei model este prevazut in anexa nr. 2.
(2) Adresa de inaintare prevazuta la alin. (1) va fi insotita de urmatoarele documente, dupa caz:
a) proiectul de document de politica publica sau proiectul de act normativ;
b) instrumentul de prezentare si motivare;
c) tabelul de concordanta intre actul normativ comunitar propus sa fie transpus si proiectul de act normativ national care il transpune, elaborat conform modelului prevazut in anexa nr. 3;
d) tabelul comparativ cuprinzand reglementarea in vigoare si reglementarea propusa, in situatia in care proiectele de acte normative contin modificari si/sau completari ale actelor normative in vigoare.”
In acelasi sens, al insusirii proiectului prin semnatura si al faptului ca acesta este distinct de nota de fundamentare, sunt si dispozitiile art. 23 din hotarare, potrivit carora:
„Dupa obtinerea avizelor institutiilor prevazute la art. 22, initiatorul va transmite Secretariatului General al Guvernului, in original, forma finala a proiectului de document de politici publice sau, dupa caz, a proiectului de act normativ, insotit de eventualele observatii si propuneri ale tuturor institutiilor avizatoare, precum si de nota justificativa privind insusirea sau neinsusirea acestora, daca este cazul.”
ale art. 28, potrivit carora:
„(1) Proiectul de act normativ finalizat conform dispozitiilor prezentului regulament este transmis Secretariatului General al Guvernului, in original, pe suport hartie, in copie certificata, precum si pe e-mail, in fisier electronic certificat, in vederea includerii la lit. a) a agendei reuniunii de lucru pregatitoare, fiind insotit, dupa caz, de:
a) adresa de inaintare, care va cuprinde in mod obligatoriu: lista documentelor anexate, proprietatile documentelor referitoare la numarul de caractere si data ultimei salvari, mentionarea documentului de politica publica la care se refera proiectul de act normativ aprobat de Guvern;
b) instrumentul de prezentare si motivare;
(…)
g) observatiile institutiilor avizatoare si nota justificativa privind insusirea sau neinsusirea acestora;
(…)”
precum si ale art. 44, potrivit carora:
„Initiatorul are obligatia de a transmite Secretariatului General al Guvernului formele refacute ale proiectelor de acte normative atat pe suport hartie, in copie certificata, insotite de o adresa care sa cuprinda proprietatile documentelor referitoare la numarul de caractere si data ultimei salvari, cat si pe e-mail, in fisier electronic certificat.”
Mai mult decat atat, se observa ca H.G. nr. 561/2009 impune ca si adresele prin care sunt inaintate proiectele de acte normative catre Secretariatul General al Guvernului sa fie semnate de catre conducatorii acestora, cu mentionarea distincta a persoanei care le-a redactat (a se vedea adresa din anexa nr. 1 aplicabila in faza de elaborare si consultare a actelor normative si adresa din anexa nr.2 aplicabila in faza de avizare/adoptare a actelor normative). A fortiori, aceasta regula urmeaza a se aplica si in etapa in care initiatorul inainteaza Secretariatului General al Guvernului forma finala a proiectului de act normativ.
Toate aceste conditii sunt absolut firesti, deoarece numai prin semnarea proiectului de act normativ si a adresei de inaintare a lui, exista certitudinea ca initiatorul ii cunoaste continutul, ca este de acord cu el si ca vointa lui este aceea de a-l propune spre adoptare Guvernului.
Or, dupa cum s-a aratat, in speta proiectul final de hotarare a Guvernului si adresa de inaintare a lui catre Secretariatul General al Guvernului nu au fost semnate de catre ministrul afacerilor interne.
In cauza de fata nu se contesta ca ministrul afacerilor interne a semnat nota de fundamentare si ca a contrasemnat hotararea adoptata in sedinta Guvernului, ci problema care se pune este aceea ca nu a semnat proiectul de hotarare in varianta refacuta, finala, ce a fost inaintata Guvernului si nici adresa de inaintare a acestor proiecte.
Or, exact acestea erau inscrisurile care dovedeau exercitarea de catre ministrul afacerilor interne a dreptului de initiativa normativa.
In ceea ce priveste imprejurarea ca hotararea C.N.S.S.U., prin care s-au propus prelungirea starii de alerta si masurile aferente, a fost semnata de ministrul afacerilor interne (aspect care de altfel nici nu rezulta din dosar), aceasta nu are nicio semnificatie din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, din moment ce, potrivit acestui text legal, Comitetul National pentru Situatii de Urgen?a nu are niciun rol in procedura de emitere a hotararii Guvernului.
Conchizand, instanta retine ca au fost incalcate prevederile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (3), art. 5 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 prin raportare la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, precum si ale art. 84 din Legea nr. 24/2000 coroborate cu H.G. nr. 561/2009.
In ceea ce priveste avizul Consiliului Economic si Social
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social:
„Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative initiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputatilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative.”
In speta, proiectele de hotarari ale Guvernului nu sunt initiate de Guvern (ci adoptate de acesta), ci de ministrul afacerilor interne (potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020).
Ca atare, in cazul hotararilor Guvernului nu este obligatorie consultarea Consiliului Economic si Social.
Deciziile Curtii Constitutionale la care s-a facut trimitere reliefeaza, intr-adevar, caracterul obligatoriu al acestei consultari, dar se refera doar la proiecte de legi sau la avizul C.S.M. ori al Consiliului Legislativ (Deciziile Curtii Constitutionale nr. 772/2020, nr. 140/2019, nr. 141/2019, nr. 393/2019, nr. 239/2020, nr. 139/2019, nr. 681/2019 etc).
Ca atare, chiar daca domeniul in care a fost emisa hotararea Guvernului s-ar regasi intre domeniile de specialitate ale Consiliului Economic si Social (enumerate la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2013), pentru ca solicitarea acestui aviz sa fie obligatorie este necesar si ca actul normativ pus in discutie sa fie din cele prevazute la art. 2 alin. (1) din lege, ceea ce nu este cazul in speta.
In consecinta, aceasta critica este neintemeiata.
In ceea ce priveste avizul Consiliului Legislativ
Potrivit art. 9 si 10 din Legea nr. 24/2000:
„Avizarea proiectelor
Articolul 9
(1) In cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative ini?iatorul trebuie sa solicite avizul autorita?ilor interesate in aplicarea acestora, in func?ie de obiectul reglementarii.
(2) Dupa elaborarea lor ?i incheierea procedurii de avizare prevazute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum ?i proiectele de ordonan?e ?i de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului se supun in mod obligatoriu avizarii Consiliului Legislativ.
(3) Procedura de avizare ?i obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevazute in legea sa organica ?i in regulamentul sau de organizare ?i func?ionare.
Avizul Consiliului Legislativ
Articolul 10
(1) Avizul Consiliului Legislativ se formuleaza ?i se transmite in scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiec?ii sau propuneri ori negativ.
(2) Avizele favorabile care cuprind obiec?ii sau propuneri, precum ?i cele negative se motiveaza ?i pot fi inso?ite de documentele sau de informa?iile pe care se sprijina.
(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate ?i are caracter consultativ.
(4) Observa?iile ?i propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativa vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota inso?itoare.”
Una din normele de tehnica legislativa, a carei respectare este verificata de Consiliul Legislativ si cu privire la care acesta poate face observatii si propuneri ce trebuie avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ si a caror eventuala neacceptare trebuie motivata, o constituie cea de la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit careia:
„Actele normative date in executarea legilor, ordonan?elor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele ?i potrivit normelor care le ordona”.
Ca atare, Consiliul Legislativ verifica, printre altele, daca proiectele de hotarari ale Guvernului respecta actele normative de nivel superior in aplicarea carora sunt elaborate, in speta in principal Legea nr. 55/2020 si Constitutia Romaniei.
In acelasi sens sunt si prevederile art. 4 si ale art. 3 alin. (3) din Legea nr. 73/1993 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ, potrivit carora:
„Art.3
(...)
(3) Avizul este consultativ si are ca obiect:
a) concordanta reglementarii propuse cu Constitutia, cu legile-cadru in domeniu, cu reglementarile Uniunii Europene si cu actele internationale la care Romania este parte, iar in cazul proiectelor de lege si a propunerilor legislative, natura legii si care este prima Camera ce urmeaza a fi sesizata;
b) asigurarea corectitudinii si claritatii exprimarii juridice, inlaturarea contradictiilor sau necorelarilor din cuprinsul proiectului de act normativ, asigurarea caracterului complet al prevederilor sale, respectarea normelor de tehnica legislativa, precum si a limbajului normativ;
c) prezentarea implicatiilor noii reglementari asupra legislatiei in vigoare, prin identificarea dispozitiilor legale care, avand acelasi obiect de reglementare, urmeaza sa fie abrogate, modificate sau unificate, precum si prin evitarea reglementarii unor aspecte identice in acte normative diferite.
Articolul 4
(1) Proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea masurilor preconizate si la modul in care sunt realizate cerintele prevazute la art. 3 alin. (3), care se aplica in mod corespunzator.”
In speta, dupa cum s-a aratat, avizul nr. 970/08.12.2021 emis de Consiliul Legislativ, desi a fost favorabil, a continut observatii si propuneri cu privire la fondul reglementarii, evidentiindu-se in primul rand incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si cel al interzicerii discriminarii (art. 16 alin. (1) din Constitutie, art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 20 si 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) cu referire la masurile cuprinse in anexele legii, prin aceea ca accesul la o multitudine de activitati a fost rezervat doar persoanelor vaccinate/trecute prin boala/testate RT-PCR/testate antigen rapid sau chiar numai unora din aceste categorii, precum numai celor vaccinate.
S-au mai facut, printre altele, si urmatoarele observatii:
- „Mentionam ca Nota de fundamentare trebuie sa cuprinda precizari referitoare la motivarea stiintifica a acestor masuri, prin indicarea rezultatelor studiilor sau cercetarilor care au condus la stabilirea eficacitatii lor, fiind necesara completarea corespunzatoare a acesteia” (pct. 7 din aviz)
-„(…) intrucat nu toti organizatorii/operatorii economici care desfasoara activitati potrivit anexei nr. 3 sunt operatori de date cu caracter personal in sensul dispozitiilor Regulamentului UE 2016/679 (…), norma propusa trebuie reanalizata, sub aspectul respectarii prevederilor obligatorii ale acestui act juridic al Uniunii Europene. Avem in vedere faptul ca, prin scanarea codului QR se acceseaza date cu caracter personal” (pct. 8 al avizului).
Aceste critici de fond privind incalcarea principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, respectiv interzicerea discriminarii, privind lipsa din „Nota de fundamentare” a argumentelor stiintifice pentru masurile preconizate, precum si privind incalcarea Regulamentului UE 2016/679 privind protectia datelor cu caracter personal nu au fost „avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ”, ele fiind ignorate cu o motivare cu un grad foarte mare de generalitate, ceea ce dovedeste caracterul pur formal al raspunsului si lipsa practic a unei analize reale, fiind incalcate deci prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000,.
Astfel, dupa cum s-a mentionat mai sus, in cuprinsul adresei nr. 30175/08.12.2021 de inaintare catre Secretariatul General al Guvernului a formei finale a proiectului de act normativ, Departamentul pentru Situatii de Urgenta (si nu ministrul afacerilor interne) justifica neluarea in considerare a observatiilor prin aceea ca hotararea pune in aplicare Legea nr. 55/2020, ca este emisa in baza H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, ca limitarea exercitarii unor drepturi s-a impus pentru protejarea dreptului la via?a/integritate ?i ca se respecta principiul egalita?ii de tratament juridic pentru situa?ii identice sau comparabile, diversitatea de situa?ii atragand o diversitate de masuri (vol. III, filele 81-82).
Or, imprejurarea ca hotararea Guvernului era emisa in temeiul Legii nr. 55/2020 si ca se intemeia pe H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 constituia un aspect cunoscut, necontestat de nimeni, afirmatia neputand reprezenta o contraargumentatie la observatiile Consiliului Legislativ din moment ce nu avea legatura cu acestea.
In ceea ce priveste argumentul ca „diversitatea de situa?ii atrage o diversitate de masuri” (argument menit sa raspunda observatiilor Consiliului Legislativ privitoare la caracterul discriminatoriu al unor reglementari), se observa ca el nu este detaliat prin reliefarea particularitatilor ce caracterizau diferitele situatii concrete avute in vedere si care ar fi justificat aplicarea unui tratament juridic diferit, el rezumandu-se practic la o simpla negare a observatiei Consiliului Legislativ, fara o motivare corespunzatoare.
Fata de cele de mai sus, se retine ca si acest motiv de nelegalitate este intemeiat.
Suplimentar celor de mai sus, instanta apreciaza, cu referire atat la cerinta initierii actelor normative de catre persoanele/institutiile prevazute de lege, cat si la cerinta solicitarii si luarii in considerare a avizului Consiliului Legislativ, ca se impune si evidentierea unor repere stabilite de Curtea Constitutionala, repere care releva importanta respectarii, intr-un stat de drept, a exigentelor de ordin procedural.
Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 722/2020 este relevata importanta respectarii exigentelor de ordin procedural in activitatea de legiferare, ca expresie a principiului legalitatii:
„84. Curtea, prin Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, paragraful 85, a subliniat ca principiul legalitatii, prevazut de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constitutie, impune ca atat exigentele de ordin procedural, cat si cele de ordin substantial sa fie respectate in cadrul legiferarii. Regulile referitoare la fondul reglementarilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la institutiile prevazute de lege nu sunt insa scopuri in sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calitatii legii, o lege care sa slujeasca cetatenilor, iar nu sa creeze insecuritate juridica. In acelasi sens Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 32, cand a retinut ca, in ansamblul normelor constitutionale, dispozitiile care cuprind reguli cu caracter procedural incidente in materia legiferarii se coreleaza si sunt subsumate principiului legalitatii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, la randul sau acest principiu stand la temelia statului de drept, consacrat expres prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie. De altfel, si Comisia de la Venetia, in raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenara (Venetia, 11 - 12 martie 2016), retine ca procedura de adoptare a legilor reprezinta un criteriu in aprecierea legalitatii, care constituie prima dintre valorile de referinta ale statului de drept (pct. II A5). Sub acest aspect sunt relevante, intre altele, potrivit aceluiasi document, existenta unor reguli constitutionale clare in privinta procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, justificarea lor adecvata, existenta evaluarilor de impact de adoptarea legilor. Referitor la rolul acestor proceduri, Comisia retine ca statul de drept este legat de democratie prin faptul ca promoveaza responsabilitatea si accesul la drepturile care limiteaza puterile majoritatii.”
In Decizia Curtii Constitutionale nr. 229/2020, referitoare la solicitarea formala de catre Guvern a avizului Consiliului Legislativ, ulterior adoptarii unei ordonante de urgenta, a fost evidentiata atat importanta avizului, cat si obligatia Guvernului de a tine seama de observatiile facute (cel putin in sensul motivarii ignorarii lor), ca expresie atat a loialitatii Constitutionale, cat si a loialitatii interinstitu?ionale:
„49. Desi avizul Consiliului Legislativ este consultativ, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede ca observatiile si propunerile privind respectarea normelor de tehnica legislativa vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ, iar neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare.
50. Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (3) ultima teza din Legea nr. 73/1993, in cazul ordonantelor de urgenta, Consiliul Legislativ trebuie sa emita avizul sau in 24 de ore, dar daca avizul nu este dat in acest termen aceasta nu impiedica desfasurarea procedurii legislative.
51. Prin urmare, Curtea retine ca avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru ca observatiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea si coordonarea intregii legislatii, astfel ca acesta trebuie sa fie solicitat in prealabil adoptarii actului normativ. Urmarirea si implementarea cerintelor impuse de Legea nr. 24/2000 asigura coerenta intregului sistem de drept, iar Consiliul Legislativ este cel care, in mod primar, realizeaza aceasta activitate. Consiliul Legislativ are obligatia de a contribui la asigurarea coerentei si unificarii legislatiei (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragraful 27). Avizul Consiliului Legislativ este de natura sa contribuie la unitatea si coerenta textului actului normativ care urmeaza a fi adoptat, astfel ca art. 79 alin. (1) din Constitutie nu se poate interpreta decat in sensul ca solicitarea avizului trebuie sa fie anterioara adoptarii actului normativ vizat.
52. Examinand fisa procesului legislativ pentru emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/2020, Curtea constata ca, prin Adresa nr. 35 din 4 februarie 2020, Guvernul a trimis spre avizare Consiliului Legislativ proiectul de ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Aceasta solicitare a fost primita de Consiliul Legislativ pe data de 5 februarie 2020, fiind inregistrata cu nr. D84 din 5 februarie 2020. Curtea constata totodata ca, la aceeasi data la care a solicitat avizul Consiliului Legislativ, respectiv 4 februarie 2020, si cu o zi inainte ca aceasta solicitare sa ajunga la organul consultativ mai sus aratat, Guvernul a emis ordonanta de urgenta supusa analizei de constitutionalitate.
53. Curtea retine ca termenul in care trebuie exprimat punctul de vedere al Consiliului Legislativ curge de la data inregistrarii la Consiliul Legislativ a solicitarii de avizare a proiectului de act normativ. Nu este suficient ca solicitarea de aviz privind proiectul de ordonanta de urgenta sa fie inregistrata la Secretariatul General al Guvernului in ziua emiterii ordonantei de urgenta si sa se considere ca de la aceasta data curge termenul de emitere a avizului, ci ea trebuie dublata, in mod obligatoriu, de inregistrarea solicitarii la Consiliul Legislativ inainte de emiterea ordonantei de urgenta, pentru ca altfel s-ar compromite chiar rolul Consiliului Legislativ, deoarece ar putea aparea situatia ca la momentul primirii solicitarii de aviz actul normativ sa fi fost deja adoptat, asa cum s-a intamplat in cauza de fata. Astfel, data inregistrarii la Consiliul Legislativ a adresei de solicitare a avizului sau este certa, si anume 5 februarie 2020, iar Curtea nu poate decat sa concluzioneze ca, la data emiterii ordonantei de urgenta, Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ si astfel a incalcat art. 1 alin. (3) si (5), precum si art. 79 alin. (1) din Constitutie.
54. Curtea mai retine si faptul ca, in ceea ce priveste respectarea prevederilor legale si constitutionale care stabilesc competenta autoritatilor, prin Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 106, a aratat ca statul de drept presupune punerea in aplicare a prevederilor explicite si formale ale legii si ale Constitutiei. Cu alte cuvinte, "sub aspectul colaborarii loiale intre institutiile/autoritatile statului, o prima semnificatie a conceptului o constituie respectarea normelor de drept pozitiv, aflate in vigoare intr-o anumita perioada temporala, care reglementeaza in mod expres sau implicit competente, prerogative, atributii, obligatii sau indatoriri ale institutiilor/autoritatilor statului". Prin urmare, "colaborarea loiala presupune, dincolo de respectul fata de lege, respectul reciproc al autoritatilor/institutiilor statului, ca expresie a unor valori constitutionale asimilate, asumate si promovate, in scopul asigurarii echilibrului intre puterile statului. Loialitatea constitutionala poate fi caracterizata, deci, ca fiind o valoare-principiu intrinseca Legii fundamentale, in vreme ce colaborarea loiala intre autoritatile/institutiile statului are un rol definitoriu in implementarea Constitutiei" (paragraful 107).
55. Or, raportand aceste repere stabilite in jurisprudenta Curtii Constitutionale la modul in care Guvernul a inteles sa isi indeplineasca obligatia de a solicita avizul Consiliului Legislativ cu prilejul emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/2020, Curtea apreciaza ca legiuitorul delegat nu a fost interesat si nu a permis ca acest organ consultativ sa-si indeplineasca rolul sau constitutional, ignorand dispozitiile Legii nr. 24/2000 si pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie ce urmaresc asigurarea calitatii actelor normative.
56. Fata de temeinicia motivelor de neconstitu?ionalitate extrinseca, retinuta prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constitutie, care afecteaza Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2020 in ansamblul sau, Curtea constata ca nu mai este cazul sa examineze si celelalte motive de neconstitu?ionalitate formulate de autorul exceptiei de neconstitu?ionalitate.”
In ceea ce priveste autorul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc (...) la data de 05.12.2021”
Cu privire la acest aspect, reclamantul a sustinut ca aceasta analiza trebuia intocmita de Grupul de Suport Tehnico-Stiintific si nu de Centrul National de Conducere si Combatere a Interventiei.
Instanta retine ca potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, „Starea de alerta se declara la nivel local, judetean sau national, atunci cand analiza factorilor de risc indica necesitatea amplificarii raspunsului la o situatie de urgenta, pentru o perioada limitata de timp, care nu poate fi mai mare de 30 de zile”, iar alienantul (3) al aceluiasi articol prevede ca factorii de risc „se analizeaza cumulativ”, fara ca legea sa prevada cine ii analizeaza.
In aceasta situatie, dupa cum si reclamantul a aratat, este necesar a se apela la dispozitiile generale privind managementul situatiilor de urgenta, respectiv la O.U.G. nr. 21/2004.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) ?i c) din O.U.G. nr. 21/2004:
„Pe durata situatiilor de urgenta sau a starilor potential generatoare de situatii de urgenta se intreprind, in conditiile legii, dupa caz, actiuni si masuri pentru:
b) declararea starii de alerta;
c) punerea in aplicare a masurilor de prevenire si de protectie specifice tipurilor de risc si, dupa caz, hotararea evacuarii din zona afectata sau partial afectata;”
Potrivit art. 43 alin. (3) si (4) din aceeasi ordonanta:
„(3) Comitetul national pentru situatii de urgenta declara, cu acordul prim-ministrului, starea de alerta la nivelul mai multor judete ori la nivel national, precum si prelungirea sau incetarea acesteia.
(4) Hotararile privind declararea, prelungirea sau incetarea starii de alerta se fundamenteaza in baza analizei factorilor de risc prevazuti la art. 41 de catre grupurile de suport tehnico-stiintific constituite pe tipuri de risc.”
Potrivit celor mentionate in preambulul sau, H.C.N.S.U. nr. 112/2021 nu a fost emisa in temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) (privind declararea starii de alerta), ci in temeiul lit. c) (privind punerea in aplicare a masurilor de prevenire si de protectie specifice tipurilor de risc) si, pe cale de consecinta, acesteia nu ii vor fi aplicabile dispozitiile art. 43 alin. (3) si (4) privitoare la fundamentarea deciziilor de catre grupurile de suport tehnico-stiintific, ci dispozitiile derogatorii prevazute de art. 81, alin. (4) potrivit carora „In cazul situatiilor de urgenta de amploare si intensitate deosebita sau in cazul dezastrelor, suportul decizional al Comitetului national se asigura prin Centrul national de coordonare si conducere a interventiei” si ale art. 151 alin. (1) potrivit carora „Atunci cand comandantul actiunii este seful Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau persoana desemnata de acesta, coordonarea operationala a situatiilor de urgenta la nivel national se realizeaza prin Centrul national de coordonare si conducere a interventiei, care asigura suportul decizional pentru comandantul actiunii la nivel national si pentru Comitetul national.”
Din aceasta perspectiva se retine ca, intr-adevar, „Analiza factorilor de risc” putea fi realizata de aceasta structura-Centrul national de coordonare si conducere a interventiei.
In continuare, reclamantul critica semnarea „Analizei (...)” de catre o singura persoana, respectiv colonel Vasile Pirtea, a carei modalitate de numire ca sef al acestei structuri nu se cunoaste, precizand totodata si faptul ca nu se cunosc celelalte persoane care fac parte din aceasta structura, neexistand astfel garantia realizarii acestei analize de catre experti in domeniul respectiv.
Cu privire la acest aspect, curtea retine ca aceasta structura a fost reglementata prin O.U.G. nr. 1/2014, art. VI lit. c) din ordonanta prevazand ca „In termen de 15 zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta, prin hotarare a Guvernului se reglementeaza: (...) c) organizarea si functionarea Centrului national de coordonare si conducere a interventiei si a centrelor judetene, respectiv al municipiului Bucure?ti de coordonare si conducere a interventiei, precum si relatia acestora cu comitetele pentru situatii de urgenta”.
Aceeasi obligatie, de emitere a unei hotarari a Guvernului pentru organizarea si functionarea Centrului national de coordonare si conducere a interventiei, era stabilita si prin art. 151 alin. (2) din O.U.G. nr. 21/2004, potrivit caruia:
„Organizarea, functionarea si componenta Centrului national de coordonare si conducere a interventiei se stabilesc prin hotarare a Guvernului”.
Or, in cauza se constata ca pana la data emiterii H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, hotararea Guvernului de mai sus nu a fost adoptata, neexistand deci cadrul infralegal necesar pentru constituirea si functionarea acestei structuri, astfel incat inscrisul intitulat „Analiza factorilor de risc (...) la data de 05.12.2021” a fost intocmit de catre o entitate ce nu isi putea desfasura activitatea, motiv pentru care nu putea fi luat in considerare la fundamentarea respectivei hotarari.
In ceea ce priveste imprejurarea ca hotararea Parlamentului de incuviintare a starii de alerta fost declarata neconstitutionala,
Reclamantul a aratat ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 672/2021 (publicata in Monitorul Oficial nr. 1030 din 28 octombrie 2021) a fost admisa sesizarea de neconstitutionalitate formulata de un numar de 50 de parlamentari si s-a constatat ca Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 5/2020 pentru incuviintarea starii de alerta si a masurilor instituite prin Hotararea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea starii de alerta si masurile care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 este neconstitutionala.
Acesta a sustinut ca nu se poate prelungi o stare de alerta a carei incuviintare initiala s-a dispus printr-un act normativ declarat neconstitutional.
Cu privire la aceasta critica, instanta constata ca rationamentul reclamantului face abstractie de considerentele deciziei Curtii Constitutionale, mai exact de cele expuse in paragraful 33, potrivit caruia:
„33. Curtea retine ca neconstitutionalitatea Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020 nu are nicio consecinta asupra existentei Hotararii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea starii de alerta si masurile care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ de sine statator, adoptat in executarea dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 si care continua sa produca efecte juridice in forma nemodificata prin dispozitiile Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020.”
Ca atare, dispozitiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 394/2020 potrivit carora „Incepand cu data de 18 mai 2020 se instituie starea de alerta pe intreg teritoriul tarii pe o durata de 30 de zile” nu au fost afectate de neconstitu?ionalitatea Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 5/2020, constituind astfel suport pentru prelungirile ulterioare ale starii de alerta.
Fata de cele de mai sus, critica reclamantului este neintemeiata.
In ceea ce priveste lipsa unei evaluari preliminare de impact a reglementarilor (asupra libertatilor si drepturilor fundamentale afectate, precum si asupra efectelor economice si sociale)
Potrivit art. 7 din Legea nr. 24/2000:
„(1) Evaluarea preliminara a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative ?i a celorlalte proiecte de acte normative reprezinta un set de activita?i ?i proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvata a ini?iativelor legislative. Evaluarea preliminara a impactului presupune identificarea ?i analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative ?i bugetare pe care le produc reglementarile propuse.
(2) Evaluarea preliminara a impactului proiectelor de acte normative este considerata a fi modalitatea de fundamentare pentru solu?iile legislative propuse ?i trebuie realizata inainte de adoptarea actelor normative.
(3) Fundamentarea noii reglementari trebuie sa aiba in vedere atat evaluarea impactului legisla?iei specifice in vigoare la momentul elaborarii proiectului de act normativ, cat ?i evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le implementeaza.
(31) Propunerile legislative, proiectele de legi ?i celelalte proiecte de acte normative vor fi inso?ite, in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului noilor reglementari asupra drepturilor ?i liberta?ilor fundamentale ale omului.
(4) Evaluarea preliminara a impactului este realizata de ini?iatorul proiectului de act normativ.”
Avand in vedere ca masurile dispuse pe perioada starii de alerta au vizat intreaga populatie a Romaniei, ca ele au presupus restrictii in desfasurarea majoritatii activitatilor, atat pentru persoanele fizice, cat si persoanele juridice, in special agenti economici, corelativ cu impunerea indirecta a realizarii unor cheltuieli pentru operatiunile de testare RT-PCR/antigen rapid, in mod evident aceste masuri au avut un puternic impact social si economic, a carui evaluare se impunea in raport de dispozitiile art. 7 alin. (1) citat mai sus.
Or, in cauza se constata ca in cuprinsul Notei de fundamentare a hotararii Guvernului, la Sectiunea a 3-a „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ” se mentioneaza ca „Proiectul de act normativ nu se refera la acest subiect”.
De asemenea, avand in vedere ca hotararea Guvernului afecteaza in mod direct drepturi si libertati fundamentale ale persoanei, acest aspect constituind de altfel insusi obiectul ei de reglementare, era obligatorie realizarea evaluarii preliminare a impactului noilor reglementari asupra drepturilor ?i liberta?ilor fundamentale ale omului, cu atat mai mult cu cat dispozitiile art. 7 alin. 31 din Legea nr. 24/2000 impun o astfel de evaluare in cazul tuturor proiectelor de acte normative, indiferent de obiectul lor de reglementare.
In speta, se observa ca Nota de fundamentare nu contine nicio rubrica dedicata acestui aspect.
Fata de cele de mai sus, curtea va retine incalcarea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 24/2000.
In ceea ce priveste neindeplinirea conditiilor legale pentru prelungirea starii de alerta
Acestei critici reclamantul i-a subsumat mai multe argumente, respectiv faptul ca presupusul pericol (si chiar starea de alerta) dureaza de peste un an si jumatate, astfel incat masura nu mai are caracter temporar, ca evolutia situatiei epidemiologice este predictibila, astfel incat amenintarea nu mai este iminenta, iar masura nu mai este oportuna, precum si faptul ca numarul cazurilor active si rata medie de incidenta nu justificau prelungirea acestei stari.
Cu privire la primele doua argumente, instanta retine ca potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 55/2020:
„ART. 1
Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata starii de alerta declarate in conditiile legii, in vederea prevenirii si combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor masuri temporare si, dupa caz, graduale, in scopul protejarii drepturilor la viata, la integritate fizica si la ocrotirea sanatatii, inclusiv prin restrangerea exercitiului altor drepturi si libertati fundamentale.
(2) Masurile restrictive de drepturi prevazute in prezenta lege, precum si, dupa caz, cele de renuntare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalitatii de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile.
ART. 2
Starea de alerta reprezinta raspunsul la o situatie de urgenta de amploare si intensitate deosebite, determinata de unul sau mai multe tipuri de risc, constand intr-un ansamblu de masuri cu caracter temporar, proportionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia si necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale importante ori a proprietatii.”
Se observa ca legiuitorul a impus, intr-adevar, pe de o parte conditia ca amenintarea ce trebuie inlaturata (prin instituirea starii de urgen?a) sa fie iminenta, iar pe de alta parte conditia ca masurile luate pentru inlaturarea acestei amenintari sa fie temporare.
Iminenta unei amenintari nu are insa legatura cu caracterul ei neasteptat/imprevizibil sau cu durata ori persistenta in timp a acesteia, ci cu existenta ei, asociata cu un grad foarte mare de probabilitate ca riscul/efectele negative ale acesteia sa se produca.
Altfel spus, este posibil ca o amenintare sa persiste o perioada indelungata de timp, ea fiind in toata aceasta perioada iminenta.
Ca atare, ceea ce trebuie cercetat este daca amenintarea invocata este reala sau nu, neavand relevanta intervalul de timp de cand ea exista (desigur, durata amenintarii poate prezenta relevanta atunci cand se analizeaza proportionalitatea masurilor luate, din perspectiva conduitei avute de autoritati in tot acest interval sau a existentei unor posibile remedii alternative).
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 3 alin. (2) din lege care permit prelungirea starii de alerta “ori de cate ori analiza factorilor de risc indica necesitatea mentinerii raspunsului amplificat pentru o perioada de timp suplimentara, care nu poate fi mai mare de 30 de zile”.
Fata de cele de mai sus, retinand ca persistenta starii de alerta pe o perioada de un an si jumatate, precum si existenta, in esenta a aceluiasi tip de amenintare, nu constituie argumente care sa se opuna de plano prelungirii starii de alerta, instanta va inlatura aceasta argumente, ca neintemeiate.
In ceea ce priveste argumentul intemeiat pe numarul cazurilor active si rata medie de incidenta, instanta retine ca datele indicate de reclamant (numar de cazuri confirmate Covid la data de 07.12.2021=1421, respectiv rata medie de incidenta nationala pe ultimele 14 zile =1,19) nu coincid cu datele mentionate in Nota de fundamentare (numar de cazuri confirmate Covid la 05.12.2021=27.210 persoane, cu o medie de 1.667 cazuri /zi in ultimele 14 zile, respectiv rata medie de incidenta nationala pe ultimele 14 zile =1,30), observandu-se ca datele indicate de paratul Guvernul Romaniei indica o situatie mai grava decat cea afirmata de reclamant.
Ca atare, nici acest argument al reclamantului nu poate fi avut in vedere pentru demonstrarea neindeplinirii conditiilor legale de fond pentru declararea starii de alerta, instanta neputand extinde analiza dincolo de limitele si argumentele prezentate in cererea de chemare in judecata.
In ceea ce priveste faptul ca masurile aduc atingere existentei drepturilor sau libertatilor
Mai exact, este vorba de acele masuri cuprinse in anexa H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021 si in anexele 2 si 3 din H.G. nr. 1242/2021, prin care se interzice participarea la anumite activitati persoanelor care nu sunt vaccinate impotriva virusului SARS-CoV-2 (si pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare), nu sunt trecute oficial prin boala (nu se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu SARS-CoV-2) sau nu sunt testate (nu prezinta rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore).
Analizand aceasta critica, instanta constata ca, intr-adevar, in anexele celor doua acte exista o serie de dispozitii care interzic accesul la anumite activitati persoanelor nevaccinate/netrecute oficial prin boala/netestate, in timp ce permit accesul la aceste activitati persoanelor care se incadreaza in una din cele 3 categorii.
In particular, prezinta importanta situatia persoanelor care nu se incadreaza in cele trei categorii, dar fac dovada, prin analize de specialitate, a faptului ca detin anticorpi neutralizanti SARS-CoV-2, reclamantul invocand apartenenta la aceasta categorie de persoane.
Spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa nr. 2 a H.G. nr. 1242/2021:
„(1) In conditiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificarile si completarile ulterioare, este permisa participarea la una dintre activitatile prevazute in anexa nr. 3 art. 1 pct. 4, 6, 7, 9, 12 si 15, art. 6 pct. 1 - 3, 7 - 9 si 11, art. 9 pct. 1, 2, 4, 6 si 7, art. 11 alin. (2), precum si art. 12 alin. (4) numai persoanelor care se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) sunt vaccinate impotriva virusului SARS-CoV-2 si pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare;
b) prezinta rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infectia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore;
c) se afla in perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi ulterioara confirmarii infectarii cu SARS-CoV-2.”
De asemenea, se observa ca o mare parte din aceste interdic?ii vizeaza drepturi si libertati fundamentale (ex. dreptul la libera circulatie, dreptul la munca, dreptul la intruniri pasnice etc.) protejate atat la nivel constitutional, cat si la nivelul instrumentelor juridice internationale, iar altele vizeaza drepturi sociale sau economice, precum accesul la diverse servicii, evenimente etc.
In ceea ce priveste faptul ca masurile aduc atingere drepturilor ?i libertatilor, se constata ca, intr-adevar, din perspectiva persoanelor care nu sunt vaccinate/trecute oficial prin boala/testate, dar detin anticorpi neutralizanti SARS-CoV-2, dispozitiile de mai sus nu constituie restrangeri ale drepturilor si libertatilor, ci negari, anihilari ale lor, persoanelor in cauza fiindu-le refuzata in mod absolut exercitarea acestor drepturi/libertati.
Or, un drept care nu poate fi exercitat nu exista, dat fiind ca, dupa cum s-a aratat in privinta dreptului de acces la justitie, orice reglementare i?i propune recunoasterea unor drepturi reale, concrete, efective, adica exercitabile ?i nu teoretice, abstracte, virtuale, neexercitabile.
O eventuala sustinere in sensul ca drepturile si libertatile continua sa existe in patrimoniul persoanelor in cauza si ca doar exercitiul lor este suspendat temporar, pana cand persoanele respective se vaccineaza/ob?in dovada trecerii prin boala/se testeaza, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte nu exista nicio perspectiva asupra momentului de final al acestei „suspendari”, realitatea obiectiva dovedind ca ea tinde sa se permanentizeze (aspect sus?inut atat de durata de aproape 2 ani scursa pana in prezent sub imperiul unei “suspendari temporare”, cat si de perspectivele declarate public ?i de ini?iativele autoritatilor legiuitoare primare si delegate), iar pe de alta parte „conditiile” impuse pentru incetarea suspendarii sunt strans legate de persoanele in cauza (impunandu-li-se modificarea unor parametri personali de natura preponderent fizica) ?i nu exclusiv de imprejurari exterioare legate de amenintarea ce a determinat prelungirea starii de alerta.
In consecinta, instanta retine ca nu a fost respectata cerinta impusa de art. 53 alin. (2) din Constitutie, aceea ca masurile de restrangere sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
In ceea ce priveste faptul ca masurile de interdic?ie sunt aplicate discriminatoriu, se constata:
Cerinta ca masurile de restrangere (in cazul de fata, de interdic?ie) sa fie aplicate nediscriminatoriu este prevazuta la nivel intern de art. 53 alin. (2) din Constitutie, de preambulul Legii nr. 55/2020 si de art. 1 alin. (2) al acesteia („Masurile restrictive de drepturi prevazute in prezenta lege, precum si, dupa caz, cele de renuntare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalitatii de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile.”), iar principiul egalitatii de tratament in exercitarea drepturilor si libertatilor este dezvoltat in O.G. nr. 137/2000.
Discriminarea presupune, in esenta, supunerea persoanelor la un tratament diferit din perspectiva accesului la drepturi si libertati, in functie de un anumit criteriu, fara ca aceasta diferentiere sa fie justificata obiectiv, adica fara ca ea sa urmareasca un scop legitim si fara ca mijloacele folosite pentru atingerea lui sa fie adecvate si necesare.
Reclamantul a invocat existen?a unei discriminari intre categoria persoanelor vaccinate cu schema completa/testate/dovedite ca trecute prin boala ?i categoria persoanelor care nu indeplinesc condi?iile anterioare, dar au dovada, in urma analizelor medicale, a de?inerii de anticorpii neutralizan?i SARS-CoV-2.
Acesta a sus?inut ca cele doua categorii de persoane sunt tratate in mod diferit, primei categorii permi?andu-i-se participarea la diferite activita?i, iar celei de-a doua nu, desi ambele indeplinesc cerinta esentiala a detinerii de anticorpi neutralizan?i SARS-CoV-2, ceea ce face ca diferenta de tratament juridic sa nu fie justificata obiectiv.
In ceea ce priveste existenta unui tratament diferentiat, din perspectiva accesului la anumite drepturi si libertati, sus?inerea reclamantului este reala ?i ea rezulta cu eviden?a, din moment ce dispozitiile cuprinse in anexele celor doua acte contestate plaseaza, intr-adevar, persoanele nevaccinate/netrecute oficial prin boala/netestate intr-o categorie diferita de restul persoanelor, printre care ?i cele care de?in anticorpi neutralizan?i.
In ceea ce priveste existenta unei justificari obiective pentru stabilirea acestui tratament diferentiat, instanta retine ca ea nu a fost probata de catre para?i.
Astfel, plecandu-se de la premisa ca scopul acestui tratament diferentiat ar fi cel declarat oficial, respectiv combaterea ?i impiedicarea raspandirii virusului (deci asigurarea sanatatii publice), aspect necontestat de reclamant, urmeaza a se verifica in ce masura interdic?iile aplicate persoanelor care nu se incadreaza in prima categorie, dar detin anticorpi neutralizanti, constituie masuri adecvate (sunt apte, au capacitatea de a duce la atingerea scopului urmarit) si necesare (constituie cea mai mica ingerinta din cele posibile, fiind deci o masura in lipsa careia nu s-ar putea atinge scopul legitim in alt mod).
Trebuie, de asemenea, precizat ca o eventuala constatare a caracterului inadecvat al tratamentului diferentiat, face inutila cercetarea caracterului necesar al acestuia.
In final, trebuie precizat ca, fiind vorba de o diferentiere, statului ii revine sarcina de a demonstra caracterul adecvat ?i necesar al acesteia ?i, mai mult, este necesar ca demonstra?ia sa fie una clara, convingatoare, mai presus de dubii.
Sustinerea paratilor, in sensul ca statul detine o marja semnificativa de apreciere cu privire la mijloacele de rezolvare a unei situatii de interes public, este reala, dar trebuie precizat ca aceasta marja de apreciere se refera doar la posibilitatea statului de a alege intre mai multe solutii posibile pentru rezolvarea unei situa?ii, ceea ce nu il scuteste, ci, dimpotriva, il obliga pe acesta, sa demonstreze ca fiecare din solu?iile intre care opteaza este cu adevarat adecvata situatiei si poate duce la rezolvarea acesteia, avand, in plus, obligatia de a o alege pe aceea care aduce cea mai mica atingere drepturilor, libertatilor ?i intereselor particularilor.
In acesta privinta, instanta constata ca paratii nu au fost in masura sa dovedeasca aptitudinea acestui tratament diferentiat de a atinge scopul urmarit, respectiv combaterea ?i impiedicarea raspandirii virusului si, cu atat mai putin, sa dovedeasca faptul ca el era necesar.
Astfel, paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgen?a recunoaste faptul ca scopul vaccinarii il constituie producerea de catre organismul uman de anticorpi neutralizanti care, potrivit ghidurilor Centrului European de Prevenire si Control al Bolilor, ar fi „protectori pe o perioada medie de 90 de zile si maxim 8 luni”.
La fel, si in cazul contractarii bolii, paratul afirma ca urmarea o constituie „dobandirea imunitatii”, pe o perioada cuprinsa intre a 15-a zi si a 180-a zi de la confirmarea infectarii.
Similar, in cazul testarii RT-PCR/antigen rapid, paratul afirma ca testele releva prezenta virusului in corpul uman, care ar fi urmata logic de producerea de catre organism de anticorpi care, mai departe, ar garanta existenta unei protectii pe o perioada de 72/48 de ore.
Din cele de mai sus, rezulta cu claritate ca imprejurarea de fapt pe care s-a intemeiat concluzia paratilor caa o persoana ar fi protejata (ar prezenta un risc scazut de imbolnavire pentru ea insasi ?i de transmitere a virusului catre alte persoane) il constituie exclusiv prezenta in corpul acesteia a anticorpilor neutralizanti SARS-CoV-2.
Dupa cum s-a dovedit pana acum in practica, acesti anticorpi se dobandesc fie prin stimularea organismului pe calea vaccinurilor, fie prin stimularea acestuia pe calea contactului direct cu virusul SARS-CoV-2, adica prin imbolnavire.
In ceea ce priveste ultima categorie, a persoanelor care produc anticorpii in urma imbolnavirii (contractarii virusului), paratii au facut distinctie intre persoanele care au declarat oficial imbolnavirea (fie prin declaratie la directiile judetene de sanatate publica, fie prin efectuarea unei testari oficiale) ?i persoanele care nu au declarat imbolnavirea.
Astfel, in cazul primelor persoane, respectiv a celor care fac dovada inregistrarii in eviden?ele D.S.P. sau a realizarii unei testari autorizate, s-a permis accesul la diverse activitati, in timp ce in cazul persoanelor care desi s-au imbolnavit, nu au declarat acest lucru, li s-a interzis accesul.
In cuprinsul intampinarii, paratul Comitetul National pentru Situatii de Urgen?a a prezentat o dubla argumentatie pentru justificarea tratamentului juridic diferit la care sunt supuse cele doua categorii de persoane.
Astfel, printr-o prima argumentatie, acesta a admis implicit ca tratamentul diferit reprezinta, in realitate, o sanctiune aplicata persoanelor care nu declara imbolnavirea, afirmand ca acestea isi invoca propria culpa, deoarece nu sunt cunoscute conditiile contractarii bolii, evita sa se supuna carantinarii si nu ii protejeaza pe cei din jur.
Or, acest argument nu are legatura cu justificarea publica oferita in mod constant de autoritati pentru tratamentul diferentiat, respectiv aceea ca persoanele nevaccinate/netestate/netrecute oficial prin boala pot raspandi virusul.
Chiar daca s-ar accepta ca poate fi oferit si acest argument, instanta retine ca, desi aparent adecvata pentru a atinge scopul protejari sanatatii publice (prin aceea ca, fiindu-le interzis accesul la activitati, persoanele imbolnavite ar fi constranse sa isi declare oficial starea si, astfel, sa atraga carantinarea lor si a contac?ilor si deci incetinirea raspandirii virusului), masura nu este necesara, ea nefiind, nici pe departe, cea mai putin intruziva pentru atingerea aceluiasi scop.
Astfel, determinarea declararii imbolnavirii se putea face, spre exemplu, prin aplicarea unei sanctiuni pecuniare persoanelor care, dorind sa acceada la anumite activitati, si-ar invoca propria imbolnavire nedeclarata sau pur si simplu prin introducerea lor in carantina, etc., interzicerea totala a accesului la activitati pentru care, pe fond, aveau aptitudinea de a participa (detinand anticorpii necesari) constituind, in mod evident, o sanctiune disproportionata.
Printr-o a doua argumentatie, paratul sustine ca „analizele privind anticorpii neutralizanti nu au fost recunoscute nici legal, nici stiintific” (facand referire la faptul ca ele nu sunt vizate de certificatul digital al Uniunii Europene) ca „nu exista garantii ca rezultatul care indica prezenta anticorpilor reprezinta un factor relevant prin care aceasta persoana poate fi considerata imunizata”.
Curtea retine ca, in realitate, paratul subsumeaza acestui argument doua motive diferite: inexistenta unui suport stiintific pentru considerarea anticorpilor ca o dovada a imunizarii si inexistenta unei recunoasteri legale a mijlocului de proba constand in analizele care atesta prezenta anticorpilor.
In privinta primului motiv, cel al inexistentei unui suport stiintific pentru sustinerile reclamantului referitoare la imunizarea prin anticorpi, curtea retine ca paratul contrazice insesi fundamentele care l-au determinat sa propuna masurile restrictive.
Sustinerile paratului, in sensul ca prezenta anticorpilor SARS-CoV-2 nu ar constitui o dovada a imunizarii, sunt ilogice, din moment ce tot acesta afirma ca scopul vaccinarii, al trecerii oficiale prin boala si, indirect, si al testarii, este acela de a determina organismul uman sa produca anticorpii SARS-CoV-2 care ar proteja atat persoana in cauza, cat si pe cei din jur.
Ceea ce paratul ar putea afirma ar fi, eventual, ca nu se cunoaste nivelul minim necesar de anticorpi pentru neutralizarea virusului, dar aceasta afirmatie este valabila in egala masura si pentru cazurile de vaccinare/trecere oficiala prin boala/testare.
Pe de alta parte, daca acest nivel ar fi cunoscut, iar atingerea lui ar fi garantata persoanelor vaccinate/trecute oficial prin boala/testate, atunci acelasi nivel ar trebui cerut si acceptat si in cazul persoanelor care prezinta rezultatul analizelor privind nivelul anticorpilor.
In acelasi sens este si adresa nr. 16404/22.09.2021 prin care Institutul National de Sanatate Publica, raspunzand unei solicitari a Departamentului pentru Situatii de Urgenta, transmite acestuia „un punct de vedere argumentat stiintific” in cuprinsul caruia precizeaza modul de actiune a vaccinurilor, aratand ca „vaccinurile (...) administrate, determina producerea de anticorpi si/sau raspuns imun asemanator celui produs de infectia naturala” (vol. IV, fila 11).
In privinta celui de-al doilea motiv, referitor la lipsa unei recunoasteri legale a analizelor anticorpi ca dovada a imunizarii, curtea retine ca paratul invoca propria culpa a statului, nimic neimpiedicandu-l pe acesta sa mentioneze si aceste analize printre cele care fac dovada nivelului de anticorpi (eventual, chiar cu impunerea unei autorizari prealabile a unitatilor sanitare care realizeaza aceste analize).
Imprejurarea ca certificatul digital al Uniunii Europene nu cuprinde mentiuni privind aceste analize este nerelevanta din mai mult motive.
Pe de o parte, potrivit preambulului (in special, paragraful 8) si art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European ?i al Consiliului, rolul certificatului digital al UE privind COVID este acela de a facilita circulatia transfrontaliera, prin „eliberarea, verificarea ?i acceptarea la nivel transfrontalier” a unei dovezi privind vaccinarea/testarea/trecerea oficiala prin boala, recunoscute de toate statele membre, regulamentul urmarind sa faciliteze doar circulatia transfrontaliera (si nu sa o ingreuneze, dupa cum se prevede cu claritate in paragrafele 12-14 din preambulul regulamentului), nevizand sub nicio forma circulatia in interiorul unui stat membru.
Pe de alta parte, certificatul digital constituie un mijloc prin care se probeaza doar una din cele 3 situatii amintite mai sus (vaccinarea, testarea si trecerea oficiala prin boala), regulamentul nereferindu-se si la mijloacele prin care se pot proba alte situatii, precum prezenta anticorpilor ca urmare a trecerii nedeclarate prin boala, aceasta situatie neintrand in sfera lui de reglementare.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2021 (prin care s-a realizat transpunerea nationala a Regulamentului comunitar de mai sus), potrivit carora certificatele digitale ale Uniunii Europene privind COVID „atesta vaccinarea, testarea sau vindecarea titularilor”, ordonanta neinterzicand ca pentru alte situatii sa fie emise alte mijloace de proba.
Similare sunt si dispozitiile art. 4 alin. (2) din anexa nr. 2 a H.G. nr. 1242/2021 potrivit carora:
„Persoanele fizice sunt obligate sa faca dovada situatiilor prevazute la alin. (1) prin intermediul certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor masuri pentru punerea in aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Cum situatiile „prevazute la alin. (1)” se refereau doar la vaccinare/testare/trecere oficiala prin boala, rezulta ca alte situatii (detinerea de anticorpi) pot fi dovedite prin alte mijloace de proba (analize obisnuite).
Ca atare, Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European ?i al Consiliului si, implicit, legislatia interna subsecventa au avut ca unic scop reglementarea unui mijloc de dovedire a unor situatii limitativ enumerate, care sa fie recunoscut in toate statele membre.
Regulamentul nu a avut ca obiect de reglementare conditiile de exercitare a dreptul de circulatie si de sedere pe teritoriul Uniunii Europene (facilitarea acestuia fiind doar o consecinta presupusa prin instituirea unui mijloc unic de proba a unor situatii determinate), preambulul acestuia precizand foarte clar faptul ca aceste conditii fac obiectul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European ?i a Consiliului.
S-a mai aratat faptul ca pentru o abordare coordonata a restric?ionarii liberei circula?ii ca raspuns la pandemia de COVID-19, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1475.
De asemenea, s-a precizat ca doar statele membre sunt cele care, individual, au dreptul de a impune restrictii de circulatie din motive de sanatate publica (cu respectarea dreptului Uniunii).
In plus, prin art. 3 alin. (6) din Regulament s-a precizat ca „De?inerea certificatelor men?ionate la alineatul (1) nu este o condi?ie prealabila pentru exercitarea dreptului de libera circula?ie.”
Din cele de mai sus, rezulta ca se impune o disociere clara intre conditiile de exercitare a dreptului de circulatie si sedere pe teritoriul Uniunii si faptul detinerii sau nede?inerii unui certificat digital Covid, cele doua aspecte facand obiectul unor reglementari diferite.
Ca atare, imprejurarea invocata de parat, in sensul ca „Nici certificatul digital al Uniunii Europene privind COVID-19 nu recunoaste posibilitatea prezentarii unor astfel de analize, in conditii similare cu testarea/vaccinarea/trecerea prin boala” este nerelevanta si nu poate constitui un argument nici legal, nici logic pentru a justifica interzicerea accesului la activitati persoanelor care detin astfel de analize, Regulamentul nr. 2021/953 neputand fi invocat in scopul restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale.
Fata de toate cele expuse mai sus, curtea va concluziona ca tratamentul diferentiat aplicat de parati persoanelor care dovedesc prin analize ca detin anticorpi neutralizanti SARS-CoV-2, in raport de persoanele care fac dovada vaccinarii/testarii/trecerii oficiale prin boala, nu are o justificare obiectiva, el intemeindu-se pe un criteriu de diferentiere nerelevant pentru atingerea scopului legitim urmarit.
In consecinta, in raport de modul de dezlegare a tuturor criticilor de nelegalitate formulate de reclamant, in baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta va admite actiunea si va dispune anularea H.G. nr. 1242/2021 si a H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
Corelativ, va fi admisa si cererea de interventie accesorie in interesul reclamantului formulata de intervenientul Secu Adrian (cu precizarea ca instanta nu va analiza criticile suplimentare de nelegalitate formulate de intervenient, dat fiind ca pe calea interventiei accesorii nu se poate extinde cauza actiunii principale, ci se pot formula doar aparari in sustinerea motivelor invocate deja prin actiunea principala, mijlocul procesual al cererii de interventie accesorie neputand fi utilizat pentru evita dispozitiile legale privitoare la conditiile completarii sau modificarii cererii de chemare in judecata).
In baza art. 453 din Codul de procedura civila, instanta va obliga paratii Guvernul Romaniei ?i C.N.S.S.U., in solidar, la plata catre reclamant a sumei de 70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru.
In ceea ce priveste cererea reclamantului privind obligarea la plata cheltuielilor derivate din factura seria AV nr. 0152/31.12.2021, respectiv cheltuieli realizate de cabinetul de avocatura cu achizitia de combustibil in datele de 28.12.2021 si 02.01.2021, acesta va fi respinsa ca neintemeiata, pe de o parte neexistand dovada ca partile ar fi convenit la incheierea contractului de asistenta juridica suportarea de catre client a acestor cheltuieli, iar pe de alta parte neexistand certitudinea ca ele s-au realizat in interesul reprezentarii clientului in proces (spre exemplu, o achizitie de 75 litri de motorina, realizata in Bucure?ti, in data de 28.12.2021, la ora 23.01, dupa terminarea sedintei de judecata din aceeasi zi, in conditiile in care cabinetul de avocatura are sediul in Bucure?ti).
PENTRU AC.E.S.TE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge excep?ia lipsei calitatii Directiei Generale Juridice a Ministerului Afacerilor Interne de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne, ca neintemeiata.
Admite excep?ia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Afacerilor Interne.
Respinge ac?iunea introdusa de reclamantul Popa Ioan Aurelian, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in municipiul Bucure?ti, B-dul Unirii nr. 7, bl. 1C, sc. 2, et. 5, ap. 35, sector 4, impotriva paratului Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul in municipiul Bucure?ti, Piata Revolutiei nr. 1A, sector 1, ca fiind promovata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Guvernul Romaniei, in privinta capatului de cerere avand ca obiect anularea H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021, ca lipsita de obiect.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a, in privinta capetelor de cerere avand ca obiect suspendarea ?i anularea H.G. nr. 1242/2021, ca lipsita de obiect.
Respinge excep?ia autorita?ii de lucru judecat, ca neintemeiata.
Respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neintemeiata.
Respinge excep?ia lipsei de interes, ca neintemeiata.
Admite ac?iunea introdusa de reclamantul Popa Ioan Aurelian, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in municipiul Bucure?ti, B-dul Unirii nr. 7, bl. 1C, sc. 2, et. 5, ap. 35, sector 4, impotriva paratilor Guvernul Romaniei, cu sediul in Bucure?ti, Piata Victoriei nr. l, sector 1 ?i Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a, cu sediul in Bucure?ti, Piata Revolutiei nr. 1A, sector 1.
Admite cererea de interven?ie accesorie formulata de intervenientul Secu Cristian Adrian, cu domiciliul in Bucure?ti, str.Dumbrava Noua nr.18, sector 5, in interesul reclamantului.
In baza art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2021, suspenda executarea fata de reclamant a dispozitiilor din anexele H.G. nr. 1242/2021 care conditioneaza accesul si participarea reclamantului la servicii si activitati, indiferent de persoana fizica sau juridica, de drept privat sau de drept public, care le asigura sau care le organizeaza, de prezentarea dovezii trecerii prin boala/a dovezii realizarii schemei complete de vaccinare/a dovezii testarii, pana la data de incetarii aplicabilitatii acestui act normativ.
Anuleaza H.G. nr. 1242/2021 si H.C.N.S.S.U. nr. 112/2021.
Obliga paratii Guvernul Romaniei ?i Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a, in solidar, la plata catre reclamant a sumei de 70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea la plata cheltuielilor derivate din factura seria AV nr. 0152/31.12.2021, ca neintemeiata.
Obliga paratii Guvernul Romaniei ?i Comitetul Na?ional pentru Situa?ii de Urgen?a la plata catre intervenient a cate unei sume de 10 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru.
Prezenta hotarare se va publica in Monitorul Oficial, in ipoteza ramanerii ei definitive, in conditiile art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare in privinta cererii de suspendare.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare in privinta cererii de anulare.
Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucure?ti, sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin intermediul grefei instantei, azi, 04.01.2022.
Presedinte, Grefier
Amer Jabre Georgeta Postea
Red. AJ - 6 ex/2022
Comunicat 4 exemplare la data de”
Cu recurs, in 5 zile de la comunicare in privinta indreptarilor privitoare la cererea de suspendare.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare in privinta indreptarilor privitoare la cererea de anulare.
Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucure?ti, sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin intermediul grefei instantei, azi, 20.05.2024.