Data: 08.04.2025
SOLUTIE: Incheiere
Admite cererea.
Dispune indreptarea erorii materiale din incheierea din 20.11.2024 pronun?ata in dosarul nr.484/105/2024 in sensul ca in considerentele incheierii se va men?iona in loc de ” a solicitat instan?ei, ca prin hotararea ce o va pronun?a, sa dispuna : obligarea paratului la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat si cuvenit membrilor de sindicat, pentru activitatea prestata in sistem de plata cu ora, in anii ?colari 2018-2019, 2019-2020, 2020-2021 si 2021-2022, sume actualizate in func?ie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii, precum si la plata dobanzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi banesti, pentru aceeasi perioada; obligarea paratei la stabilirea perioadei de efectuare a concediului de odihna cuvenit membrilor de sindicat pentru anul scolar 2022-2023, la acordarea acestuia si la plata indemnizatiei de concediu de odihna cuvenite, proportional cu perioada lucrata, corespunzator zilelor de concediu de odihna ce se pot acorda anterior incetarii contractului individual de munca; obligarea paratei la compensarea in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuate pana la data incetarii contractelor individuale de munca corespunzatoare anului ?colar 2022-2023, in masura in care acestea exista, sume actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii, precum si la plata dobanzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi banesti, pentru aceeasi perioada;
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, membrii de sindicat, reclamanti in prezenta cauza sunt personal didactic de predare care desfasoara si activitati didactice in sistem de plata cu ora, in baza unor contracte individuale de munca pe durata determinata, asa cum rezulta din adeverintele emise de unitatea de invatamant parata si din contractele individuale de munca anexate prezentei cereri.
Reclamantul a sustinut ca dreptul personalului didactic de a desfasura activitati didactice in regim de plata cu ora, in baza unui contract individual de munca, este consacrat legislativ de art. 254 alin. (1), (3) si alin. (19) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 267 din aceeasi lege consacra dreptul personalului didactic de a beneficia de concediul de odihna anual, fara ca legiuitorul sa distinga in functie de tipul contractului individual de munca in baza caruia isi desfasoara activitatea personalul didactic de predare.
Normele metodologice privind intocmirea proiectului dc incadrare, respectiv a planului de incadrare a personalului didactic de predare din unitatile de invatamant preuniversitar si incadrarea in regim de plata cu ora a personalului didactic de predare din invatamantul preuniversitar, anexa la OMEN nr. 4165/2018, reglementeaza incadrarea personalului didactic cu contract de munca pe durata determinata, separat de cel incheiat pentru functia didactica de baza, in regim de plata cu ora, respectiv art. 2 alin. (4), art. 3 alin. (6) si art. 6 din aceste norme.
Prin art. 4, art. 5 si art. 6 din Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de indrumare si control, precum si pentru cadrele didactice metodiste din unitatile de invatamant preuniversitar de stat si unitatile conexe, aprobate prin O.M.E.N. nr. 4827/2018, se reglementeaza salarizarea in regim de plata cu ora si durata pentru care se incheie contractul individual de munca pe durata determinata.
Reclamantul a aratat ca, rezulta, din aceste prevederi legale ca personalul didactic de predare -titular sau suplinitor calificat- personalul didactic pensionat si personalul didactic asociat (speciali?ti din alte sectoare de activitate) are dreptul de a fi incadrat pe posturi didactice/catedre ramase neocupate in regim de plata cu ora pana la numarul maxim de ore pe saptamana pentru o norma de predare-invatare-evaluare si de instruire practica, fiind salarizat in sistem de plata cu ora, in temeiul unui contract individual de munca pe durata determinata - cu timp partial/ cu norma intreaga (in raport de numarul orelor din norma de predare- invatare - evaluare si de instruire practica efectuate), pe perioada cat se desfa?oara cursurile anului ?colar sau pana la revenirea titularului pe postul/catedra didactica.
Reclamantul a precizat ca, de?i membrii de sindicat - personal didactic titular si suplinitor calificat - reclamanti in prezenta cauza au desfasurat activitate in regim de plata cu ora, pe langa functia didactica de baza, in baza unui contract individual de munca pe durata determinata, in anii scolari 2018-2019, 2019-2020, 2020-2021, 2021-2022, nu au beneficiat de concediul de odihna cuvenit pentru activitatea astfel desfasurata, calculat proportional cu perioada lucrata in anul scolar si nici nu li s-a compensat in bani concediul de odihna neefectuat, la momentul incetarii contractului individual de munca pe durata determinata. Reclamantii au beneficiat de concediul de odihna si plata indemnizatiei corespunzatoare doar pentru contractul individual de munca aferent functiei didactice de baza. Singurele categorii de personal didactic salarizat in regim de plata cu ora care au beneficiat de concediu de odihna si plata indemnizatiei aferente sunt personalul didactic pensionat si specialistii din alte sectoare.
Practic, in cazul reclamantilor sunt in situatia unui cumul de contracte individuale de munca, singurul element specific, derogatoriu de la prevederile Codului muncii, al acestui contract de munca cu timp paitial/cu norma intreaga reprezentandu-1 modul de calcul al drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea didactica desfasurata in regim de plata cu ora: calculul drepturilor salariale se face potrivit art. 9 din Normelor metodologice aprobate prin O.M.E.N. nr. 4827/2018.
Reclamantul a mentionat ca, in ceea ce priveste dreptul de a cumula mai multe contracte individuale de munca, art. 35 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, consacra dreptul oricarui salariat de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator. in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
De asemenea, dreptul la concediul de odihna anual este garantat de art. 144 din Legea nr. 53/2003, dar si de legiuitorul constituant, fiind enumerat expres ca masura de protectie sociala a muncii, la art. 41 alin. (2) din Constitutia Romaniei, revizuita.
Reclamantul a invederat instantei de judecata faptul ca art. 267 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 nu stabileste ca se acorda concediul de odihna in perioada vacantelor didactice, doar pentru functia didactica de baza, o asemenea prevedere fiind reglementata doar in art. 5 alin. (1) Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, prevazute in anexa la OMECTS nr. 5559/2011, potrivit caruia: „(1) Cadrele didactice in activitate care desfasoara si activitate in regim de plata cu ora au dreptul Ia concediul de odihna platit numai pentru functia de baza, pentru care s-a incheiat contractul de munca." Aceste dispozitii au fost in vigoare pana la data de 12 iulie 2021, cand au fost abrogate prin Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic de predare, de conducere, de indrumare si control si al personalului de cercetare din invatamantul de stat, aprobate prin O.M.E.nr.4050/2021. Practic, prevederile Normelor metodologice aprobate prin OMECTS nr. 5559/2011 s-au aplicat in ceea ce priveste acordarea concediilor de odihna aferente anilor scolari 2018-2019, 2019-2020 si 2020-2021.
Art. 5 alin. (1) din Normele metodologice anexa la O.M.E. nr. 4050/2021 reiau in integralitate dispozitiile art. 5 alin. (1) din Normele metodologice anexa la O.M.E.C.T.S. nr. 5559/2011, desi, la momentul emiterii Ordinului nr. 4050/2021, prin Legea nr. 31/2020, fusesera abrogate expres dispozitiile art. 3 alin. (1) din H.G.nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, articol care nu permitea acordarea concediului de odihna decat la functia de baza salariatilor care indeplinesc prin cumul o alta functie.
Prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 250/1992, republicata, abrogate prin Legea nr. 31/2020, stipulau: „Salariatii care indeplinesc prin cumul, pe langa functia de baza, cu o norma intreaga, o alta functie, au dreptul la concediul de odihna platit numai de la unitatea in care au functia de baza." Practic, acest text din hotararea de guvern interzicea salariatilor care cumulau doua functii sa beneficieze de concediul de odihna cuvenit la unitatea la care indeplineau, prin cumul, o alta functie.
Ori, in conditiile in care legiuitorul a inteles sa abroge expres, prin Legea nr. 31 /2020, o asemenea interdictie, este evident ca dispozitiile art. 5 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin O.M.E. nr. 4050/2021 contravin prevederilor Legii nr. 31/2020 si vatama dreptul cadrelor didactice care desfasoara activitate, in baza unui contract individual de munca, distinct fata de cel incheiat pentru functia didactica de baza, de a beneficia de concediul de odihna si, deci, de plata indemnizatiei de concediu care li se cuvine.
insa, desi prevederile art. 3 din H.G. nr. 250/1992 nu au fost abrogate in integralitate [fiind abrogat expres doar alin. (1), prin Legea nr. 31/2020], totusi, trebuie sa se acorde prioritate reglementarilor comunitare, in conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei: „(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Ori, potrivit art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: „(2) Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de odihna zilnica si saptamanala, precum si la o perioada anuala de concediu platit."
De asemenea, art. 7 - Concediul anual - din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru prevede:
„(1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
(2) Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza."
Articolul 17 din Directiva 2003/88 stipuleaza ca statele membre pot deroga de la anumite dispozitii ale acesteia, dar nu se admite insa nicio derogare in ceea ce priveste articolul 7 din aceasta.
in conditiile in care dispozitiile legislatiei nationale, respectiv, cele ale art. 3 din H.G.nr. 250/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (care nu au fost abrogate in integralitate nici pana la momentul introducerii prezentei actiuni) si cele ale legislatiei subsecvente- O.M.E. C.T.S. nr. 5559/2011. respectiv O.M.E. nr. 4050/2021. care au determinat neacordarea concediului de odihna si a indemnizatiei de concediu de odihna cuvenite personalului didactic incadrat in regim de plata cu ora, in baza unui contract individual de munca pe durata determinata, sunt contrare reglementarilor comunitare. devin direct aplicabile in legislatia nationala prevederile articolului 7 din Directiva 2003/88.
Reclamantul a solicitat ca instanta sa aiba in vedere ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, dreptul fiecarui lucrator la concediu anual platit trebuie considerat un principiu al dreptului social al Uniunii de o importanta deosebita, de la care nu se poate deroga si a carui punere in aplicare de catre autoritatile nationale competente poate fi efectuata numai in limitele prevazute in mod expres de Directiva 2003/88 (a se vedea in acest sens Hotararea din 12 iunie 2014, Bollacke, C-l 18/13, EU:C:2014:1755, punctul 15 si jurisprudenta citata).
Pe de alta parte, dreptul la concediu anual platit nu numai ca are, in calitatea sa de principiu al dreptului social al Uniunii, o importanta deosebita, ci este de asemenea consacrat in mod expres la articolul 31 alineatul (2) din carta, careia articolul 6 alineatul (1) TUE ii recunoaste aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 mai 2019, CCOO, C-55/18, EU:C:2019:402, punctul 30 si jurisprudenta citata, Hotararea din 30 iunie 2016, Sobczyszyn, C-178/15, EU:C:2016:502, punctul 20 si jurisprudenta citata).
Totodata, prin Hotararea Curtii (Marea Camera) din 6 noiembrie 2018, publicata in JO C 16 14.01.2019, pronuntata in cauza C 684/16, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federala pentru Litigii de Munca, Germania), prin decizia din 13 decembrie 2016, primita de Curte Ia 27 decembrie 2016, in procedura Max Planck Gesellschaft zur FOrderung der Wissenschaften eV impotrivaTetsuji Shimizu si care priveste interpretarea articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3), precum si a articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumitain continuare „carta"), Curtea (Marea Camera) a declarat:„l) Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru si articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia, in cazul in care lucratorul nu a solicitat sa isi exercite dreptul la concediu anual platit in perioada de referinta in cauza, acest lucrator isi pierde la sfarsitul acestei perioade - in mod automat si fara verificarea prealabila a aspectului daca acestuia i s a oferit efectiv de catre ansajator, in special printr o informare corespunzatoare din partea acestuia din urma, posibilitatea de a si exercita acest drept — zilele de concediu anual platit dobandite in temeiul dispozitiilor mentionate pentru perioada respectiva, precum si, in mod corelativ, dreptul la o indemnizatie financiara pentru concediul anual platit neefectuat in cazul incetarii raportului de munca. Revine, in aceasta privinta, instantei de trimitere sarcina de a verifica, luand in considerare dreptul intern in ansamblul sau si aplicand metodele de interpretare recunoscute de acesta, daca poate ajunge la o interpretare a acestui drept de natura sa garanteze deplina efectivitate a dreptului Uniunii.2) in cazul imposibilitatii de a interpreta o reglementare nationala precum cea in discutie in litieiul principal astfel incat sa se asigure conformitatea cu articolul 7 din Directiva 2003/88 si cu articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, rezulta din aceasta ultima dispozitie ca instanta nationala sesizata cu un litigiu intre un lucrator si fostul sau angajator care are calitatea de particular trebuie sa lase neaplicata reglementarea nationala respectiva si sa se asieure ca. in ipoteza in care acest ansaiator nu poate stabili ca a dat dovada de deplina dilisenfa necesara pentru ca lucratorul sa aiba efectiv posibilitatea de a si efectua concediul anual platit la care avea dreptul in temeiul dreptului Uniunii, respectivul lucrator nu poate fi privat nici de dreptul sau dobandit la un asemenea concediu anual platit, nici, in mod corelativ si in cazul incetarii raportului de munca, de indemnizatia financiara pentru concediul neefectuat a carei plata este, in acest caz, direct in sarcina angajatorului in cauza.".
Pentru a declara aceasta, Curtea (Marea Camera ) a retinut: „22. in aceasta privinta, trebuie amintit ca, in cazul in care raportul de munca a incetat, efectuarea efectiva a concediului anual platit la care are dreptul lucratorul nu mai este posibila. Pentru a evita situatia in care, din cauza acestei imposibilitati, lucratorul nu poate beneficia de acest drept, nici chiar sub forma pecuniara, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 prevede ca lucratorul are dreptul la o indemnizatie financiara pentru zilele de concediu anual neefectuate (a se vedea in acest sens Hotararea din 12 iunie 2014, Bollacke, C-118/13, EU:C:2014:1755, punctul 17 si jurisprudenta citata).
23. Astfel cum a statuat Curtea, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 nu impune nicio alta conditie pentru nasterea dreptului la o indemnizatie financiara in afara de cea referitoare, pe de o parte, la incetarea raportului de munca si, pe de alta parte, la neefectuarea in intregime de catre lucrator a concediului anual la care avea dreptul la data incetarii acestui raport (Hotararea din 20 iulie 2016, Maschek, C-341/15, EU:C:2016:576, punctul 27 si jurisprudenta citata)...
26. Astfel, stingerea dreptului dobandit de un lucrator Ia concediu anual platit sau a dreptului corelativ la plata unei indemnizatii pentru concediul neefectuat in cazul incetarii raportului de munca, fara ca persoana interesata sa fi avut in mod efectiv posibilitatea de a exercita acest drept la concediu anual platit, ar aduce atingere insesi substantei acestui drept (a se vedea in acest sens Hotararea din 19 septembrie 2013, Reexaminare Comisia/Strack, C 579/12 RXII, EU:C:2013:570, punctul 32)...
54. In acest context, trebuie sa se aminteasca, in sfarsit, ca nu pot fi impuse limitari ale dreptului fundamental la concediu anual platit, consacrat la articolul 31 alineatul (2) din carta, decat cu respectarea conditiilor stricte prevazute la articolul 52 alineatul (1) din aceasta si in special a continutului esential al dreptului mentionat. Astfel, statele membre nu pot deroga de la principiul care decurge din articolul 7 din Directiva 2003/88, interpretat in lumina articolului 31 alineatul (2) din carta, potrivit caruia un drept dobandit la concediul anual platit nu se poate stinge Ia expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national in cazul in care lucratorul nu a fost in masura sa isi efectueze concediul (a se vedea in acest sens Hotararea din 29 noiembrie 2017, King, C 214/16, EU:C:2017:914, punctul 56).....
58. In aceasta privinta, trebuie amintit astfel ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, la aplicarea dreptului intem, instantele nationale sunt obligate in masura posibilului sa interpreteze dispozitiile acestuia in lumina textului si a finalitatii directivei in cauza pentru a atinge rezultatul urmarit de aceasta si, prin urmare, pentru a se conforma articolului 288 al treilea paragraf TFUE (Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C 282/10, EU:C:2012:33, punctul 24 si jurisprudenta citata).
59. Principiul interpretarii conforme impune ca instantele nationale sa faca tot ce tine de competenta lor, luand in considerare dreptul intern in ansamblul sau si aplicand metodele de interpretare recunoscute de acesta, in vederea garantarii efectivitatii depline a directivei in discutie si in vederea identificarii unei solutii conforme cu finalitatea urmarita de aceasta (Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C 282/10, EU:C:2012:33, punctul 27 si jurisprudenta citata)....
63. In ceea ce priveste, in primul rand, eventualul efect direct care ar trebui recunoscut articolului 7 din Directiva 2003/88, rezulta dintr o jurisprudenta constanta a Curtii ca, in toate situatiile in care dispozitiile unei directive sunt, din punctul de vedere al continutului, neconditionate si suficient de precise, particularii sunt indreptatiti sa le invoce in fata instantelor nationale impotriva statului fie atunci cand acesta nu a transpus aceasta directiva in dreptul national in termenele stabilite, fie atunci cand a transpus directiva in mod incorect (Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C 282/10, EU:C:2012:33, punctul 33 si jurisprudenta citata). in plus, in cazul in care justitiabilii pot invoca o directiva impotriva unui stat, acestia pot invoca directiva respectiva indiferent de calitatea in care actioneaza acesta din urma, de angajator sau de autoritate publica. in ambele cazuri trebuie astfel sa se evite posibilitatea ca statul sa obtina avantaje de pe urma incalcarii de catre acesta a dreptului Uniunii (Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C 282/10, EU:C:2012:33, punctul 38 si jurisprudenta citata)."
A?a cum a aratat in jurispruden?a sa Curtea, principiul interpretarii conforme a dreptului na?ional, potrivit caruia instanta nationala este obligata, in masura posibilului, sa dea dreptului sau intern o interpretare conforma cu cerintele dreptului Uniunii, este inerent sistemului tratatelor, in masura in care permite acestei instante sa asigure, in cadrul competentelor sale, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci cand judeca litigiul cu care este sesizata (Hotararea din 14 mai 2020, Staatsanwaltschaft Offenburg, C-615/18, EU:C:2020:376, punctul 69 si jurisprudenta citata).
Avand in vedere ca hotararea Curtii de Justitie in procedura intrebarilor preliminare este obligatorie pentru celelalte instante nationale sesizate cu o problema identica, dar si faptul ca dispozitiile legislatiei nationale, nu respecta cerintele dreptului Uniunii Europene, devin aplicabile in legislatia nationala prevederile articolului 7 din Directiva 2003/88, care se refera expres la „orice lucrator", indiferent de numarul contractelor de munca incheiate, iar membrii nostri de sindicat sunt indreptatiti la compensarea in bani a concediului de odihna cuvenit si neefectuat anterior incetarii contractelor individuale de munca in baza carora au desfasurat activitate in sistem de plata cu ora in anii scolari 2018-2019, 2019-2020, 2020-2021, 2021-2022, dar si la acordarea concediului de odihna cuvenit pentru anul scolar 2022-2023.
in ceea ce prive?te capatul 2 al cererii de chemare in judecata, privitor la obligarea paratei la stabilirea perioadei de efectuare a concediului de odihna cuvenit pentru anul scolar 2022-2023, la acordarea acestuia si la plata indemniza?iei de concediu de odihna cuvenite, proportional cu perioada lucrata, corespunzator zilelor de concediu de odihna ce se pot acorda anterior incetarii contractului individual de munca, reclamantul a invederat instantei urmatoarele:
Asa cum am aratat la pct. I, potrivit art. 267 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, programarea concediiilor de odihna este atributul consiliilor de administratie ale unitatilor de invatamant. Totodata, art. 6 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.E. nr. 4050/2021 stabileste : „(2) Programarea concediilor de odihna se aproba in primele doua luni ale anului scolar/universitar de catre consiliul de administratie al unitatii de invatamant, respectiv de catre senatul universitatii".
in conditiile in care la nivelul unitatii de invatamant parate s-a stabilit programarea concediilor de odihna, iar aceasta programare nu are in vedere si concediul cuvenit membrilor de sindicat pentru activitatea in sistem de plata cu ora, se impune admiterea acestui capat de cerere.
In ceea ce priveste actualizarea sumelor datorate de angajator cu indicele de inflatie, respectiv acordarea dobanzii legale penalizatoare, reclamantul a aratat ca pierderea efectiv suferita de membrii de sindicat, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura actualizarii sumelor solicitate cu coeficientul de inflatie. insa principiul repararii integrale a prejudiciului impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale penalizatoare.
Art. 1.531 alin. (1) si alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, iar prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens)j cat1 si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
In ceea ce priveste obligarea la plata daunelor - interese moratorii sub forma dobanzii legale penalizatoare, apreciem ca, de la data nasterii dreptului la plata acestor sume, unitatea parata datoreaza si dobanda legala penalizatoare, avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare: „Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile." in consecinta, sunt incidente dispozitiile art. 1530 s.u. din Codul civil:
Art. 1530: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i 1-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii („.)obligatiei."
Art. 1531:,, (1) Creditorul are dreptul Ia repararea integrala a prejudiciului pe care I-a suferit din faptul neexecutarii. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. (...)".
Art. 1535: „(1) in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. (...)".
De asemenea, conform dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar: „in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea."
Potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011: „Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare."
Din aceste dispozi?ii rezulta ca daunele interese moratorii constau in dobanda legala penalizatoare, ce curge de drept, fara punerea in intarziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca - aceasta deoarece obligatia legala de plata a salariului trebuia indeplinita la data stabilita prin contractul individual de munca. Acordarea dobanzii legale penalizatoare se impune pentru lipsirea de folosinta a sumelor datorate, creditorul (membrul de sindicat reclamant in prezenta cauza) fiind privat de folosirea sumelor de bani cuprinse intre data scadentei si data platii efective.
Acordarea dobanzii legale penalizatoare se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele de inflatie are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani.
Reclamantul a solicitat ca instanta sa aiba in vedere si faptul ca reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflatie, concomitent cu acordarea dobanzii legale penalizatoare, nu conduce la o dubla acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de parat, deoarece fiecare din cele doua modalitati de acoperire a prejudiciului are o finalitate distincta – daunele interese moratorii (dobanda legala penalizatoare) reprezinta o sanctiune pentru intarzierea la plata a unor obligatii, in timp ce reactualizarea cu indicele de inflatie nu urmareste dobandirea unor sume in plus, ci aceea?i valoare, calculata la momentul platii efective, menita sa acopere scaderea puterii de cumparare a salariatului.
Avand in vedere toate argumentele expuse in prezenta cerere, reclamantul a solicitat sa se admita ac?iunea astfel cum a fost formulata.
In drept, reclamantul si-a intemeiat prezenta actiune pe dispozitiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II- din Codul de procedura civila, ale art. 28 din Legea nr. 367/2022, dispozitiile art. 35, art. 170, art. 171, art. 268 alin. 1 lit. c), art. 278 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 254 si art. 267 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 alin. (4), art. 3 3 alin. (6) si art. 6 din Normele metodologice aprobate prin O.M.E.N. nr. 4165/2018, art. 4-6 din Normele metodologice aprobate prin O.M.E.N. nr. 4827/2018, art. 1530 s.u. din Codul civil, O.G.nr. 13/2011,art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei revizuita, art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si art. 7 -Concediul anual - din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.
In sus?inerea ac?iunii a in?eles sa ne foloseasca de proba cu inscrisuri.
La cerere reclamantul a anexat inscrisuri: imputerniciri semnate de membrii de sindicat in vederea promovarii prezentei cereri, adeverinte emise de unitatea de invatamant, care atesta ca reclamantilor nu li s-a acordat concediul de odihna si nu Ii s-a platit indemnizatia de concediu cu cel putin 5 lucratoare inainte de plecarea in concediu, in anii scolari 2018-2019,2019-2020,2020-2021,2021-2022 si ca nu au fost programati pentru efectuarea concediului de odihna cuvenit pentru anul scolar 2022-2023, contractele individuale de munca pe durata detreminata incheiate pentru activitatea desfasurata in sistem de plata cu ora, extras din actele normative care reglementeaza incadrarea si salarizarea in regim de plata cu ora.
in conformitate cu dispozitiile art. 223 si art. 411 alin. (l)pct. 2 teza finala din Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile ulterioare, solicitam judecarea cauzei si in lipsa."cum din eroare s-a consemnat, se va trece ... "a solicitat instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la recalcularea indemniza?iilor de concediu de odihna cuvenite membrilor de sindicat pentru anii 2019,2020,2021,2022 si 2023, prin includerea in calculul cuantumului acestora si a indemnizatiei de hrana; obligarea paratei la plata catre membrii de sindicat reprezentati a diferentelor dintre indemnizatiile de concediu de odihna cuvenite pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 si 2023 conform pct. 1 si cele efectiv platite pentru aceeasi perioada, sume actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii, precum si la plata dobanzii legale penalizatoare aferenta acestor drepturi, pentru aceeasi perioada.
in fapt, membrii de sindicat, reclamanti in prezenta cauza, sunt cadre didactice, personal didactic auxiliar si nedidactic, angajati ai unitatii de invatamant parate care au fost prejudiciati de catre parata prin calculul gresit al indemnizatiilor de concediu de odihna cuvenite pentru concediile efectuate in anii 2019,2020,2021,2022 si 2023, intrucat, in calculul indemnizatiei de concediu de odihna nu s-a inclus cuantumul indemnizatiei de hrana de care reclamantii au beneficiat incepand cu luna decembrie 2018, potrivit art. 18 alin. (1) si alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare.
I. In ceea ce priveste caracterul permanent si obligativitatea acordarii indemnizatiei de hrana, invederam instantei urmatoarele:
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(1) incepand cu 1 decembrie 2018, ordonatorii de credite acorda obligatoriu, lunar, indemnizatii de hrana reprezentand a 12-a parte din doua salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, cu exceptia personalului Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne (...)".
Alin. (2) al aceluiasi articol stipuleaza: „(2) Indemniza?iile de hrana prevazute la alin. (1) se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat in luna anterioara, cu incadrarea in prevederile art. 25 alin.1.
Totodata, conform art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(I) Suma sporurilor, compensa?iilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemniza?iilor, inclusiv cele pentru hrana si vacanta, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor de functie/salariilor de functie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional detinut, gradatiilor si a soldelor de comanda/salariilor de comanda, a indemnizatiilor de incadrare si a indemnizatiilor lunare, dupa caz."
De asemenea, definind „venitul salarial", art. 7 Ht. m) din acelasi act normativ prevede: ,,m) venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, soldele de grad/salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare, indemnizatiile lunare si, dupa caz, compensatiile, indemnizatiile, sporurile, majorarile, adaosurile, primele si premiile, precum si alte drepturi in bani si/sau in natura, corespunzatoare fiecarei categorii de personal din sectorul bugetar".
Din coroborarea celor trei articole citate, rezulta fara putin?a de tagada faptul ca indemnizatia de hrana are natura juridica a unui venit salarial, care se raporteaza, prin modul de calcul, la un venit de natura salariata, respectiv, la „a 12-a parte din doua salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata".
Mai mult, art. 18 se situeaza in Sectiunea a 2-a ,^ilte drepturi salariale" a Capitolului II -Salarizarea din Legea-cadru nr. 153/2017; este, deci, evident faptul ca indemnizatia de hrana este un drept salarial.
Rugam instanta de judecata sa aiba in vedere si faptul ca, prin Decizia nr. 23/2021 privind examinarea recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.318/1/2021, inalta Curte de Casatie si Justitie a decis: „in interpretarea si aplicarea unitara a art. 38 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2006, cu modificarile ulterioare, si a art. 150 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la stabilirea drepturilor banesti cuvenite politistilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihna trebuie avute in vedere sporurile pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase de care acestia au beneficiat in perioada de activitate, corespunzator timpului lucrat in locurile de munca respective."
In considerentele Deciziei nr. 23/2021, Instanta Suprema a retinut:
,101. Caracterul variabil al sporului priveste cuantificarea, stabilirea valorii sale nominale prin aplicarea reperelor de cuantificare (in cauzele analizate, timpul efectiv lucrat), opuse sporurilor cu caracter variabil fiind sporurile fixe, iar nu sporurile cu caracter permanent Altfel spus, caracterul variabil/fix al sporului vizeaza cuantificarea acestuia, in timp ce caracterul permanent/temporar vizeaza conditiile de acordare a sporului, acestea fiind doua aspecte distincte.
102. Din perspectiva aplicarii dispozi?iilor art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii si ale art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2006, pentru includerea in algoritmul de calcul al indemnizatiei de concediu, caracterul variabil al sporurilor respective nu prezinta relevanta.
103. Astfel, chiar daca au un caracter variabil. in masura in care sunt permanente, sporurile pentru conditii de munca se includ in indemnizatia de concediu, atunci cand "au fost avute ", in sensul ca au intrat in compunerea salariilor platite politistilor de penitenciare anterior efectuarii concediului de odihna, iar cuantumul indemnizatiei de concediu urmeaza a fi stabilit prin aplicarea algoritmului prevazut de art 150 alin. (2) din Codul muncii, fiind indiferenta, din aceasta perspectiva, imprejurarea ca ele se acorda proportional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect tine de caracterul variabil al sporurilor in discutie si nu vizeaza caracterul lor permanent.
104. Aceeasi concluzie rezulta si din observarea scopului instituirii concediului de odihna si din aplicarea principiului egalitatii in fata legii.
105. Astfel, concediul de odihna este destinat refacerii capacitatii de munca a salariatului, se efectueaza in fiecare an si, ca regula, in natura, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat fiind permisa numai in cazul incetarii raporturilor de munca (art. 146 din Codul muncii).
106. Asa fiind, intrucat concediul de odihna este intrinsec legat de activitatea desfasurata de salariat anterior efectuarii acestuia^ fiind destinat sa asisure refacerea capacitatii de munca afectate - intre altele — de conditiile de munca, este firesc ca si drepturile banesti aferente concediului de odihna sa fie stabilite in raport cu salariul lunar corespunzator perioadei de activitate, deci cu luarea in considerare a sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase.
Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 23/2021, pronuntata in recursul in interesul legii, analizeaza situatia sporurilor pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase, statuand cu privire la caracterul permanent al acestora si la luarea lor in calculul indemnizatiei pentru concediu de odihna cuvenita functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru identitate de ratiune, apreciem ca aceleasi argumente sunt valabile si cu privire la indemnizatii, esential fiind caracterul permanent al sumelor de bani fncasate de salariat cu acest titlu pentru a fi luate in calcul la stabilirea indemnizatiei de concediu.
Deci aspectele re?inute in Decizia RIL invocata cu privire la sporuri sunt aplicabile si in privinta indemnizatiei de hrana, care are caracter permanent, chiar daca cuantificarea acesteia are caracter variabil, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.
invederam instantei de judecata si faptul ca, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, prin adresa nr. 762 DPS/29.03.2023 (pe care o anexam prezentei actiuni), recunoaste caracterul de indemnizatie cu caracter permanent al acesteia, precum si faptul ca indemnizatia de hrana se include in media zilnica pe baza careia se calculeaza indemnizatia de concediu.
II. Referitor la calculul indemnizatiei de concediu de odihna:
1) Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, cu modificarile si completariule ulterioare: ,J*e durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna."
2) Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede:
Art. 150: „( 1 ) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca."
„(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu."
Art; 160: ,Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri."
3) Art. 23 alin. (3) din O.G. 10/2008 prevede: „ (3) La determinarea indemniza?iei de concediu de odihna se vor lua in calcul, pe langa salariul de baza, si sporurile de care beneficiaza, potrivit legii."
4) Potrivit art. 10 alin. (1) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din inva?amant (anexa la O.M.E.C.T.S. nr. 5559/2011): ,fe durata concediului de odihna cadrele didactice au dreptul la o indemniza?ie calculata in raport cu numarul zilelor de concediu inmul?ite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemniza?iei de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu"; conform alin. (3) al aceluiasi articol: „(3) in calculul indemniza?iei concediului de odihna acordat cadrelor didactice se iau in considerare si drepturile salariale care se acorda cu caracter permanent."
Precizam ca aceste norme metodologice au fost aplicabile doar cadrelor didactice si au fost in vigoare pana la data de 11 iulie 2021, cand au fost abrogate expres prin Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic de predare, de conducere, de indrumare si control si al personalului de cercetare din invatamantul de stat (aprobate prin O.M.E. nr. 4050/2021), care, la art. 8 alin. (1) teza a IH-a, prevad: „...Indemniza?ia de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, sumele compensatorii, indemnizatiile, sporurile si majorarile cu caracter permanent - inclusiv cele care nu sunt incluse in salariul de baza - pentru perioada respectiva..."
5) Art. 29 alin. (4) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Sector de Activitate invatamant Preuniversitar inregistrat la M.M.J.S. - D.D.S. sub nr. 78 din data de 22.02.2017
(publicat in Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 1 din 28 februarie 2017) statueaza, cu privire la calculul indemnizatiei de concediu de odihna cuvenite tuturor categoriilor de salariati din invatamantul preuniversitar: „(4) Indemnizatia de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, sumele compensatorii, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent: inclusiv cele care nu sunt incluse in salariul de baza - pentru perioada respectiva. Aceasta reprezinta media zilnica a drepturilor salariale mai sus mentionate, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza concediul de odihna, multiplicata cu numarul zilelor de concediu si se acorda salariatului cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediul de odihna.
in mod similar, art. 29 alin. (4) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Sector de Activitate invatamant Preuniversitar, inregistrat la M.M.J.S.-D.D.S. sub nr. 435 din data de 17.04.2019 (publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 2 din 14 mai 2019) prevede:
„ (4) Indemnizatia de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, sumele compensatorii, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent - inclusiv cele care nu sunt incluse in salariul de baza - pentru perioada respectiva. Aceasta reprezinta media zilnica a drepturilor salariale mai sus mentionate, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza concediul de odihna, multiplicata cu numarul zilelor de concediu si se acorda salariatului cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediul de odihna. "
Prevederi similare se regasesc si la art. 28 alin. (7) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectiva invatamant Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.N.C.I.P.), inregistrat la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale - D.D.S. sub nr. 1199/05.07.2023: „ (7) Indemnizatia de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, majorarile/cresterile salariului de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent - inclusiv indemnizatia de hrana. indemnizatia pentru titlul stiintific de doctor, indemnizatia pentru zone izolate, sporul de suprasolicitare neuropsihica-pentru perioada respectiva. Aceasta reprezinta media zilnica a drepturilor salariale mai sus mentionate, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza concediul de odihna, multiplicata cu numarul zilelor de concediu si se acorda angajatului cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediul de odihna, la solicitarea scrisa a acestuia. Indemnizatia se acorda si pentru activitatea desfasurata de angajatii incadrati cu contract individual de munca, in regim de cumul." - cu deosebirea ca textul a fost explicitat, in sensul completarii sale cu categoriile de indemnizatii si sporuri cu caracter permanent, intre care se regaseste, evident, si INDEMNIZATIA DE HRANA.
Este, deci, evident ca, in calculul indemnizatiei de concediu de odihna cuvenita personalului din invatamantul preuniversitar trebuia luata in considerare si indemnizatia de hrana, alaturi de celelalte sporuri si indemnizatii cu caracter permanent care au fost luate in calcul la determinarea cuantumului indemnizatiei de concediu de odihna.
III. in ceea ce priveste reglementarile comunitare incidente in cauza:
1) Art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prevede: „ (2) Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de odihna zilnica si saptamanala, precum si la o perioada anuala de concediu platit."
2) Art. 7 - Concediul anual - din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru prevede:
„ (1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
(2) Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza. "
Articolul 17 din Directiva 2003/88 stipuleaza ca statele membre pot deroga de la anumite dispozitii ale acesteia, dar nu se admite insa nicio derogare in ceea ce priveste articolul 7 din aceasta.
3) Rugam instanta sa aiba in vedere ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, dreptul fiecarui lucrator la concediu anual platit trebuie considerat un principiu al dreptului social al Uniunii de o importanta deosebita, de Ia care nu se poate deroga si a carui punere in aplicare de catre autoritatile nationale competente poate fi efectuata numai in limitele prevazute in mod expres de Directiva 2003/88. Astfel:
- prin Hotararea din 20 ianuarie 2009. pronuntata in cauzele conexate C-350/06 si C-520/06, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca: Directiva 2003/88 considera ca dreptul la concediul anual si cel la obtinerea unei plati in baza acestui temei constituie doua aspecte ale unui drept unic. Obiectivul cerintei de a plati acest concediu este acela de a pune lucratorul. in timpul concediului mentionat, intr-o situatie care este, in ceea ce priveste salariul, comparabila cu perioadele de munca (paragraful 60).
- prin Hotararea din 15 septembrie 2011, pronuntata in Cauza C-155/10, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru si clauza 3 din acordul anexat la Directiva 2000/79/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind punerea in aplicare a Acordului european privind organizarea timpului de lucru al personalului mobil din aviatia civila trebuie interpretate in sensul ca, pe durata concediului anual, un pilot de linie are dreptul nu numai la mentinerea salariului de baza, ci si, pe de o parte, la toate elementele legate in mod intrinsec de executarea sarcinilor care ii revin potrivit contractului sau de munca si care sunt compensate printr-o suma de bani ce intra in calculul remuneratiei sale globale si, pe.de alta parte, la toate elementele aferente statutului personal si profesional al unui pilot de linie: revine instantei nationale sarcina sa aprecieze daca diversele elemente care compun remuneratia globala a acestui lucrator corespund criteriilor mentionate, in paragrafele 24-26 din hotararea evocata anterior s-au retinut urmatoarele: "Astfel, orice inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin lucratorului potrivit contractului sau de munca si care este compensat printr-o suma de bani ce intra in calculul remuneratiei globale a lucratorului, precum timpul petrecut in zbor in cazul pilotilor de linie, trebuie sa faca parte in mod obligatoriu din suma la care lucratorul are dreptul pe durata concediului anual. in schimb, acele elemente ale remuneratiei globale a lucratorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri ocazionale sau accesorii intervenite cu ocazia executarii sarcinilor care revin lucratorului potrivit contractului sau de munca, precum cheltuielile legate de timpul pe care pilotii sunt obligati sa il petreaca in afara bazei, nu trebuie luate in considerare la calculul sumei cuvenite lucratorului pe durata concediului anual. in aceasta privinta, este de competenta instantei nationale sa aprecieze legatura intrinseca dintre diversele elemente care compun remuneratia globala a lucratorului si executarea sarcinilor care ii revin potrivit contractului sau de munca. Aceasta apreciere trebuie sa se aplice pe baza unei medii calculate pentru o perioada de referinta considerata reprezentativa si in lumina principiului desprins din jurisprudenta citata anterior, potrivit caruia Directiva 2003/88 considera ca dreptul ta concediul anual si cel la obtinerea unei plati in acest temei constituie doua aspecte ale unui drept unic (...)."
- prin Hotararea din 12 iunie 2014, pronuntata in Cauza C-118/13, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca expresia „concediu anual platit" utilizata de legiuitorul Uniunii, printre altele, la articolul 7 din Directiva 2003/88, are drept semnificatie faptul ca, pe durata concediului anual. in sensul acestui articol, remuneratia lucratorului trebuie mentinuta. Altfel spus, acesta din urma trebuie sa primeasca in continuare remuneratia obisnuita in aceasta perioada de repaus si de destindere (paragraful 21).
- prin Hotararea din 13 decembrie 2018. pronuntata in Cauza C-385/17, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE, precum si articolul 31 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate in sensul ca SE OPUN unei reglementari nationale precum cea in discutie in litigiul principal, care permite. in vederea calcularii indemnizatiei de concediu platit, sa se prevada.— luarea in considerare a reducerii veniturilor care rezulta din existenta in perioada de referinta a unor zile in care...nu s-a efectuat nicio munca efectiva, ceea ce are drept consecinta faptul ca lucratorul incaseaza, pentru durata concediului minim anual de care beneficiaza in temeiul acestui articol 7 alineatul (1), o indemnizatie de concediu platit mai mica decat remuneratia obisnuita pe care o incaseaza in perioadele de munca. Revine instantei de trimitere sarcina sa interpreteze reglementarea nationala, in masura posibilului, in litera si in spiritul Directivei 2003/88. astfel incat INDEMNIZATIA DE CONCEDIU PLATIT acordata lucratorilor in temeiul concediului minim prevazut la articolul 7 alineatul (1) men?ionat SA NU FIE MAI MICA DECAT MEDIA REMUNERATIEI OBISNUITE INCASATE DE ACESTIA IN PERIOADELE DE MUNCA EFECTIVA.
Avand in vedere argumentele prezentate mai sus, tinand cont de caracterul permanent al indemnizatiei de hrana, rugam instanta sa constate ca membrii nostri de sindicat au fost prejudiciati in drepturile cuvenite cu titlul de indemnizatie de concediu de odihna, incepand cu anul 2019, prin neluarea in calculul indemnizatiei de concediu de odihna a indemnizatiei de hrana, sa ne admita primul capat de cerere astfel cum a fost formulat si sa dispuna obligarea paratei Ia recalcularea indemnizatiilor de concediu de odihna cuvenite membrilor de sindicat pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 si 2023, prin includerea in calculul cuantumului acestora si a indemnizatiei de hrana.
Totodata, sa oblige parata la plata catre membrii de sindicat reprezentati a diferentelor dintre indemnizatiile de concediu de odihna cuvenite pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 si 2023 conform pct. 1 si cele efectiv platite pentru aceea?i perioada.
In ceea ce prive?te cererea de actualizare, in functie de coeficientul de inflatie, a diferentelor dintre indemniza?iile de concediu de odihna cuvenite pentru anii 2019,2020, 2021, 2022 si 2023 si cele efectiv platite pentru aceeasi perioada si plata dobanzii legale penalizatoare aferenta acestor drepturi, pentru aceeasi perioada, aratam ca pierderea efectiv suferita de membrii de sindicat, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura actualizarii sumelor solicitate cu coeficientul de inflatie.
insa, principiul repararii integrale a prejudiciului impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale penalizatoare.
Art. 1531 alin. (1) si alin. (2) teza I si art. 1535 alin. (1) din Codul civil din 2009, consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, iar prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
In ceea ce priveste obligarea la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale penalizatoare, apreciem ca, de la data nasterii dreptului la plata acestor sume, unitatea parata datoreaza si dobanda legala penalizatoare, avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare: „Dispozi?iile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile." in consecinta, sunt incidente dispozitiile art. 1530 s.u. din Codul civil:
Art. 1530: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i I-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii (...) obligatiei."
Art. 1531:,, (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutarii. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. (...)".
Art. 1535: „(1) in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. (...)".
De asemenea, conform dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar: Jn cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea."
Potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011: „Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare."
Din aceste dispozitii rezulta ca daunele interese moratorii constau in dobanda legala penalizatoare, ce curge de drept, fara punerea in intarziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca - aceasta deoarece obligatia legala de plata a salariului trebuia indeplinita la data stabilita prin contractul individual de munca. Acordarea dobanzii legale penalizatoare se impune pentru lipsirea de folosinta a sumelor datorate, creditorul (membrul de sindicat reclamant in prezenta cauza) fiind privat de folosirea sumelor de bani cuprinse intre data scadentei si data platii efective.
Acordarea dobanzii legale penalizatoare se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat reprezentati) fiind privati de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele de inflatie are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani.
Va rugam sa ave?i in vedere si faptul ca reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de infla?ie, concomitent cu acordarea dobanzii legale penalizatoare, nu conduce la o dubla acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de parat, deoarece fiecare din cele doua modalitati de acoperire a prejudiciului are o finalitate distincta - daunele interese moratorii (dobanda legala penalizatoare) reprezinta o sanctiune pentru intarzierea la plata a unor obligatii, in timp ce reactualizarea cu indicele de inflatie nu urmareste dobandirea unor sume in plus, ci aceea?i valoare, calculata la momentul pla?ii efective, menita sa acopere scaderea puterii de cumparare a salariatului.
In concluzie, rugam instanta sa admita si capatul de cerere accesoriu si sa dispuna obligarea paratei la actualizarea diferentelor salariale in functie de coeficientul de inflatie pana Ia data efectiva a platii, precum si la plata dobanzii legale penalizatoare aferenta acestor drepturi, pentru aceeasi perioada.
Pentru toate aceste considerente, va solicitam sa admiteti actiunea astfel cum a fost formulata.
In drept, ne intemeiem prezenta actiune pe dispozitiile: art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a Il-a din Codul de procedura civila; art. 28 din Legea nr. 367/2022, dispozitiile art. 35, art. 150, art. 160, art. 170, art. 171, art. 268 alin. 1 lit. c), art. 269, art. 278 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 7 lit. m), art. 18 alin. (1) si (2) si art. 25 alin. (I) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 10 alin. (1) din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant (anexa Ia O.M.E.C.T.S. nr. 5559/2011), art. 8 alin. (1) teza a IlI-a din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic de predare, de conducere, de indrumare si control si al personalului de cercetare din invatamantul de stat (anexa la O.M.E. nr. 4050/2021), art. 29 alin. (4) din C.C.M.U.N.S.A.I.P. inregistrat la M.M.J.S.-D.D.S. sub nr. 78 din data de 22.02.2017, precum si din C.C.M.U.N.S.A.I.P., inregistrat la M.M.J.S.-D.D.S. sub nr. 435 din data de 17.04.2019; art. 28 alin. (7) din C.C.M.U.N.S.N.C.I.P. inregistrat la M.M.S.S.-D.D.S. sub nr. 1199/05.07.2023; art. 7 alin. (1) din H.G. nr.250/1992; art. 1530 s.u. din Codul civil, O.G.nr. 13/2011; art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei revizuita, art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si art. 7 - Concediul anual - din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.
In sus?inerea ac?iunii in?elegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri.
La cerere s-au anexat inscrisuri:- imputerniciri semnate de membrii de sindicat in vederea promovarii prezentei cereri (un exemplar original si o copie certificata pentru conformitate cu originalul);, adeverinte emise de unitatea de invatamant, care atesta ca reclamantilor nu li s-au calculat indemnizatiile de concediu de odihna cuvenite pentru anii 2019,2020,2021,2022 si 2023 prin includerea in calculul cuantumului acestora si a indemniza?iei de hrana (un exemplar original si o copie certificata pentru conformitate cu originalul); adresa nr. 762/DSP/29.03.2023 emisa de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.” cum este corect.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea caii de atac se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei in data de 08.04.2025.