Data: 10.03.2025
SOLUTIE: Admite cererea
Indreapta eroarea materiala strecurata in cuprinsul sentin?ei civile nr. 5015 din 30.09.2024 din dosarul nr. 1536/314/2023, in sensul ca indreapta eroarea materiala privind considerentele din: „Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, par?ile s-au casatorit la data de 22 august 2015, inregistrata in registrul starii civile la numarul 27 din 22.08.2015, seria CG nr. 749481 la Primaria Mitocu Dragomirnei.
In ceea ce priveste primul capat de cerere referitor la desfacerea casatoriei, instan?a re?ine ca par?ile au solicitat pronun?area divor?ului din culpa exclusiva, iar potrivit art. 373 litera b) din Codul civil, casatoria se poate desface atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, instan?a fiind obligata sa verifice daca exista motive temeinicie, daca raporturile dintre so?i sunt grav vatamate, iar continuare casatoriei nu mai este posibila.
Potrivit art. 379 C.civ., in cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei. Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort. Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
In acest sens, instan?a constata ca potrivit declara?iei martorului Sauciuc Vasile, acesta a aratat ca ?tie de la o perioada, par?ile nu s-au mai in?eles, pentru ca el consuma alcool ?i joaca jocuri de noroc, fiind plecat de acasa de circa 3 ani de zile. Astfel, instan?a apreciaza ca niciuna dintre par?i nu a dovedit culpa exclusiva in ceea ce prive?te motivele privind destramarea rela?iilor.
In consecinta, instanta va admite in parte acest capat de cerere ?i, pe cale de consecin?a, va desface, din culpa comuna, casatoria incheiata la data de 22 august 2015, inregistrata in registrul starii civile la numarul 27 din 22.08.2015, seria CG nr. 749481 la Primaria Mitocu Dragomirnei.
Referitor la capatul de cerere privitor la numele sotilor ulterior pronuntarii divortului, instan?a re?ine ca reclamanta a solicitat sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei, respectiv Sauciuc.
In acest sens, instan?a re?ine ca, in conformitate cu dispozi?iile art. 383 alin. 3 Cod civil, in lipsa intervenirii unei in?elegeri intre par?i cu privire la acest capat de cerere, fiecare dintre fo?tii so?i vor purta numele dinaintea casatoriei.
In consecin?a, avand in vedere dispozi?iile legale anterior men?ionate si manifestarea de vointa a partilor, instanta va dispune ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei, respectiv acela de „Sauciuc”.
Prin urmare, va dispune efectuarea cuvenitelor mentiuni in Registrul de stare civila.
Potrivit art. 453 C.proc.civ, avand in vedere solu?ia preconizata, instan?a urmeaza sa compenseze cheltuielile de judecata.” cu considerentele:
„Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instan?a expune urmatoarele considerente:
In fapt, prin procesul-verbal de contraven?ie seria PLSV nr. 0024677 din data de 05.02.2023 emis de Politia Locala Suceava, in baza art. 2 pct. 36 rap. la art. 3 alin.1 lit. f din Legea 61/1991, art. 2 pct. 31 ?i art. 2 pct. 1, petentul a fost sanc?ionat contraven?ional cu amenda in cuantum de 3700 de lei.
Fapta re?inuta in sarcina acestuia prin procesul-verbal atacat consta in aceea ca a impiedicat indeplinirea atribu?iilor de serviciu a organelor de politie si nu a respectat indicatiile acestora.
Petentul nu a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat „Nu este prezent la intocmirea prezentului proces verbal”.
In drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
Astfel, sub aspectul legalitatii, instanta constata ca in cauza nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei continand mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura olografa a agentului constatator.
Petentul a invocat faptul ca nu se face vinovata de faptele retinute. Instanta nu poate retine aceasta aparare ca fiind de natura sa duca la nulitatea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din textul art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara, bucurandu-se de prezumtia relativa de legalitate si de temeinicie pana la proba contrara, proba ce revine petentului, in conditiile art 249 C.p.c.
Aceasta situatie nu este contrara art. 6 CEDO si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit ca materia contraventionala este asimilata unei acuzatii in materie penala, in sensul art. 6 par. 2 CEDO.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronuntata de Curtea Constitutionala referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.16, art.17 si art.19 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, s-a aratat ca „instanta competenta sa solutioneze plangerea indreptata impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea carora sarcina probei apartine celui care afirma ceva in instanta, iar nu celui care a intocmit procesul-verbal de contraventie”.
De asemenea, trebuie retinute si Deciziile nr. 83/08.03.2002 si nr. 197/2003 ale Curtii Constitutionale, prin care aceasta a aratat ca dispozitiile OG nr. 2/2001 sunt in deplina concordanta cu cerintele art. 6 din Conventie si cu jurisprudenta CEDO. De asemenea, Curtea a aratat ca OG nr. 2/2001, respecta atat procedural cat si din punct de vedere al administrarii probatoriului cerintele art. 6 din Conventie si ca nu se poate considera ca procedura contraventionala ar contraveni principiului in dubio pro reo.
In speta, instanta apreciaza ca devin incidente dispozi?iile art. 34 alin. 1, art. 16 alin. 1 ?i art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, art. 2 pct. 36 rap. la art. 3 alin. 1 lit. f din Legea 61/1991 pentru sanc?ionarea faptelor de incalcare a unor norme de convie?uire sociala, a ordinii ?i lini?tii publice, cu modificarile ?i completarile ulterioare.
Potrivit art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, constituie contraven?ie „constituie contraven?ie savar?irea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de condi?ii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infrac?iuni impiedicarea, sub orice forma, a organelor insarcinate cu mentinerea ordinii publice de a-si indeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul politiei ori al altui organ de stat sau de a lua masurile necesare pentru mentinerea ori restabilirea ordinii publice”.
Potrivit art. 2 pct. 31 din legea 61/1991 refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identitatii sale sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau a organelor de ordine publica, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu;
Potrivit art. 2 pct. 1 din legea 61/1991 savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora;
Instanta retine ca Petentul, de?i a contestat fapta, nu a dovedit cele sus?inute, de?i avea sarcina probei, conform art. 249 C.proc.civ.
Instan?a re?ine ca pentru a exista elementele constitutive ale faptei contraven?ionale prevazute de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, era necesar ca petentul sa impiedice, in mod efectiv, organele insarcinate cu men?inerea ordinii publice de a-?i indeplini obliga?iile de serviciu.
Astfel, se observa din lecturarea procesului verbal depuse de intimat, ca se indica in acestea ca petentul a impiedicat agentii de politie sa i?i indeplineasca obliga?iile de serviciu si nu a respectat indicatiile acestora.
Instan?a re?ine ca agentul constatator a procedat in mod corect ?i legal la constatarea faptei contraven?ionale ?i sanc?ionarea ei, avand in vedere ca este vorba de o contraven?ie constatata pe loc de acesta, deci faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da na?tere unei prezum?ii simple, in sensul ca situa?ia de fapt ?i imprejurarile re?inute corespund adevarului.
Procesul verbal de contraven?ie este un mijloc de proba ce con?ine constatarile personale ale agentului constatator, situa?ia de fapt ce a dus la incheierea sa, in mod analog unui proces verbal de constatare a infrac?iunii flagrante.
Incadrarea juridica a faptei este corecta, aceasta fiind in concordan?a cu articolele legale men?ionate in actul sanc?ionator. In ceea ce prive?te descrierea faptei, aceasta se bazeaza pe detalii exacte, neexistand dubii cu privire la aprecierea gravita?ii faptei sau a consecin?elor produse.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta constata ca prezumtia de veridicitate de care se bucura procesul-verbal de contraventie nu a fost rasturnata, probatoriul administrat nereliefand o alta situatie de fapt decat cea retinuta de agentul constatator.
Constatand legalitatea ?i temeinicia procesului-verbal contestat, instan?a va analiza in continuare sanc?iunea aplicata de agentul constatator, a?a cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata in cauza, respectiv amenda contraventionala in cuantum de 3700 lei, aceasta a fost aplicata in cuantumul minim, cu respectarea limitelor impuse de lege; savar?irea contraven?iei re?inute se sanc?ioneaza conform art. 3 alin. 1 lit. f din Legea 61/1991 cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei, art. 3 alin.1 lit c cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevazute la pct. 2), 5) - 10), 13), 15), 19), 20), 26), 29), 31) si 32), art. 3 alin. 1 lit. b cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevazute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28);
Potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanta poate inlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului, chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune, insa aceasta masura poate fi dispusa numai daca anumite circumstante de ordin personal sau real demonstreaza ca fapta concreta este de gravitate redusa.
Comportamentul petentului releva asadar o indiferen?a fa?a de autoritatea de stat ?i de obligativitatea respectarii legii, astfel ca nu apare ca oportuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala si va mentine procesul-verbal seria PLSV 0024677 din 05.02.2023, ca fiind legal si temeinic intocmit.”
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Suceava.
Pronuntata astazi, 10.03.2025, iar solutia va fi pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.