Data: 14.04.2025
SOLUTIE: respinge cererea
In baza art. 67 rap. la art. 64 al. 1 lit. f C.pr.penala respinge, ca nefondata, cererea de recuzare a d-nei judecator Rusu Donighevici Daniela formulata de inculpatul Martin Cristian Stefan, prin aparator ales.
Fara cale de atac.
Conform art. 275 al. 2 C.pr.penala obliga pe inculpat, sa plateasca statului suma de 200 lei, cu tilu de cheltuieli judiciare.
Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor si a procurorului prin mijlocirea grefei instantei, azi, 14.04.2025.
INSTAN?A
Asupra cererii, constata urmatoarele :
La data de 27.03.2025 inculpatul Martin Cristian Stefan, prin aparator ales, a formulat in dosarul nr. 1496/110/2023/a16 cerere de recuzare a doamnei judecatoare Daniela Rusu Donighievici invocand motivul de incompatibilitate prevazut de art. 64, alin. 1, lit. f C.pr.pen.
Se arata faptul ca doamna judecatoare, la momentul la care s-a pronuntat asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice si-a exprimat punctul de vedere intrucat prin considerentele acestei incheieri s-a pronuntat intr-un mod de necontestat si echivoc asupra solutiei ce ar putea fi data in cauza.
Analizand cererea de recuzare raportat la actele si lucrarile dosarului, instan?a considera ca aceasta cerere este nefondata.
In drept, potrivit art. 64, alin. 1, lit. f C.proc.pen. judecatorul este incompatibil daca exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea sa este afectata.
Ipoteza de incompatibilitate prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. f Cod Procedura Penala are ca fundament suspiciunea care rezulta din exprimarea anticipata, in cursul judecarii dosarului conform procedurii prevazute de art. 374 alin. 4, art. 375, art. 377 ?i art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penala a solu?iei ce ar putea fi data cu privire la inculpa?ii ce nu ar fi solicitat aplicarea acestei proceduri, solicitand solu?ionarea cauzei in procedura obi?nuita.
In motivare consideram ca pertinente cele retinute de catre Curtea Constitutionala a Romaniei in cuprinsul Deciziei nr. 250/din 16 aprilie 2019 referitoare la excep?ia de neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor art.386 alin.(1) din Codul de procedura penala publicata in Monitorul Oficial nr. 500 din 20.06.2019.
In acea Decizie, Curtea a constatat ca: Schimbarea incadrarii juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipata a parerii cu privire la solu?ia susceptibila de a fi adoptata intr-o anumita cauza, astfel ca judecatorul care participa la pronun?area ei, prin incheiere, nu devine incompatibil cu a lua parte, in continuare, la solu?ionarea acelei cauze in fond. Coroborand prevederile art.386 alin.(1) din Codul de procedura penala cu dispozi?iile art.387 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata rezolvarea de catre instan?a a chestiunilor incidente, Curtea re?ine ca, potrivit voin?ei legiuitorului, schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare este o problema procedurala, ce nu prive?te solu?ionarea nemijlocita a cauzei. Or, „simplul fapt pentru judecator de a fi luat o decizie inaintea procesului nu poate fi considerat intotdeauna ca ar justifica, in sine, o banuiala de impar?ialitate in privin?a sa. Ceea ce trebuie avut in vedere este intinderea ?i importan?a acestei decizii. Aprecierea preliminara a datelor din dosar nu poate semnifica faptul ca ar fi de natura sa influen?eze aprecierea finala, ceea ce intereseaza fiind ca aceasta apreciere sa se faca la momentul luarii hotararii ?i sa se bazeze pe elementele dosarului ?i pe dezbaterile din ?edin?a de judecata” (Hotararea din 6 iunie 2000, pronun?ata in Cauza Morel impotriva Fran?ei).
Totodata, Curtea constata ca schimbarea incadrarii juridice, dispusa prin incheiere anterioara solu?ionarii pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecatorului care a facut parte din completul de judecata, avand in vedere, astfel cum s-a aratat, ?i dispozi?iile art.386 alin.(2) din Codul de procedura penala, privind procedura de schimbare a incadrarii juridice, in fa?a instan?ei, in cazul infrac?iunilor pentru care ac?iunea penala se pune in mi?care la plangerea prealabila a persoanei vatamate. De altfel, ?i Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, constituita in Sec?ii Unite, in Decizia nr.I din 16 ianuarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 31 martie 2006, privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, cu privire la aplicarea dispozi?iilor art.47 alin.?2 din Codul de procedura penala [s.n. din 1968] referitoare la compatibilitatea judecatorului de a participa la judecarea cauzei in care a dispus prin incheiere, pronun?ata inainte de solu?ionarea acesteia in fond, schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, a re?inut ca „ar fi de neconceput ca judecatorii care au schimbat incadrarea juridica a faptei [s.n. prin incheiere] intr-o alta infrac?iune, pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, sa nu mai poata face parte din completul care, in raport cu pozi?ia adoptata de persoana vatamata, sa procedeze la continuarea judeca?ii ori sa inceteze procesul penal”.
Tot astfel, a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea incadrarii juridice a faptei prin incheiere, anterioara judeca?ii in fond, ar insemna sa se renun?e la principiul continuita?ii judecatorului ?i la garan?iile procesuale cu rol esen?ial in aflarea adevarului ?i asigurarea justei solu?ionari a cauzei, in condi?iile in care jurispruden?a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului obliga la luarea in considerare a principiului continuita?ii completului de judecata, prin prisma exigen?elor regulii nemijlocirii ce decurge din art.6 paragraful 1 din Conven?ie (a se vedea Hotararea din 5 februarie 2014, pronun?ata in Cauza Cutean impotriva Romaniei, paragrafele 60 ?i 61; Hotararea din 7 martie 2017, pronun?ata in Cauza Cerovšek and Božičnik impotriva Sloveniei, paragraful 43).
De asemenea, in Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, precitata, instan?a suprema a mai re?inut ca schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, prin incheiere pronun?ata de judecator inainte de solu?ionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea insa?i, exprimarea parerii sale cu privire la solu?ia ce ar putea fi data in acea cauza, astfel incat a decis ca „schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, prin incheiere pronun?ata inainte de solu?ionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecatorului care a facut parte din completul de judecata”. ?inand cont ca dispozi?iile art.386 din Codul de procedura penala in vigoare i?i au corespondent in cele ale art.286 alin.2 ?i art.334 din Codul de procedura penala din 1968, avand in vedere prevederile art.4741 din Codul de procedura penala, ra?iunile care au justificat pronun?area Deciziei nr.I din 16 ianuarie 2016 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie — Sec?iile Unite se men?in ?i in prezent.
Apreciind asupra schimbarii incadrarii juridice, se observa ca doamna judecator nu a facut afirmatii care sa conduca catre vreun indice de impartialitate, ci a analizat succint si fara a stabili in mod final vinovatia inculpatului, uzand doar generic de elementele laturii obiective si subiective ale infractiunii cu privire la solicitarea de schimbare a incadrarii juridice.
Imprejurarea ca in continutul considerentelor se retine in mod explicit ca „mijloacele de proba administrate la urmarirea penala si la instanta de judecata nu sunt in masura sa rastoarne situatia de fapt”, sunt facute prin raportare exclusiva la cererea de schimbare a incadrarii juridice si nu prin raportare la vinovatia inculpatului in raport de faptele imputate, care va fi stabilita prin sentinta. Chiar daca se fac referiri la aspecte de ordin subiectiv, se observa ca tocmai prin cererea de schimbare a incadrarii juridice se contesta elementul subiectiv, or daca doamna judecator nu ar fi analizat prin incheiere temeinicia sustinerilor inculpatului aceasta ar fi presupus in mod oligatoriu nemotivarea solutiei. In plus, se observa ca in exprimarea sa referitoare la vinovatie, doamna judecatoarea a folosit timpul conditional-optativ, respectiv, „inculpatii ar fi actionat cu atentie”, ceea ce impune indeplinirea in mod obligatoriu a unei conditii, si anume stabilirea cu titlu cert a acestei imprejurari printr-o sentinta de dezinvestire.